Organizarea securității și sănătății în muncă
Angajatorul răspunde de organizarea securității și sănătății în muncă (SSM), inclusiv când contractează servicii externe. Comitetul de securitate și sănătate în muncă (CSSM) se constituie, ca regulă, de la 50 de lucrători; inspectorul poate impune un comitet și sub acest prag. Lucrătorul desemnat trebuie să aibă capacitate, timp și mijloace pentru sarcinile primite, iar rolul de secretar CSSM se leagă de o calitate profesională prevăzută expres de norme. [1] [2] [67] [53] [68]
- ACTUALIZAT
- TIMP DE CITIRE
- 17 minute
- CATEGORIE
- Sănătate și siguranță la muncă
Cuprins · 16 secțiuni
- 01Cui se adresează
- 02Cine organizează SSM și cum se împart rolurile
- 03Când trebuie constituit comitetul
- 04Componența, alegerea reprezentanților și mandatul
- 05Ce pregătire trebuie să aibă secretarul CSSM
- 06Atribuții complementare și supraîncărcarea persoanei SSM
- 07Răspund pentru sarcini pentru care nu am pregătirea necesară?
- 08Jurisprudența și termenele când apare un conflict
- 09Ce informații pot cere reprezentanții lucrătorilor
- 10Ce face concret CSSM
- 11Ședințele, documentele și timpul de participare
- 12Mai multe firme la același loc de muncă
- 13Termene și repere
- 14Lista ta de pași
- 15Întrebări frecvente
- 16Surse și trimiteri
Cui se adresează
Angajatori, lucrători desemnați și servicii de prevenire și protecție.
Reprezentanți ai lucrătorilor și membri ai CSSM.
Salariați cărora li se modifică atribuțiile de prevenire și protecție.
Regimurile speciale ale unor activități din apărare, ordine publică ori situații excepționale.
Calculul despăgubirilor și soluția unei răspunderi individuale pe baza unui dosar factual concret.
Cerințele profesionale speciale pentru fiecare instalație, meserie ori activitate complementară.
Organizarea specială a coordonării pe șantiere temporare și mobile.
Cine organizează SSM și cum se împart rolurile
Angajatorul asigură securitatea și sănătatea lucrătorilor în toate aspectele legate de muncă. Contractarea unei firme externe și numirea unui lucrător SSM păstrează această responsabilitate a angajatorului; obligațiile lucrătorilor coexistă cu ea. [1] [2] [3]
Organizarea prevenirii și protecției poate implica asumarea atribuțiilor de către angajator în condițiile legii, lucrători desemnați, servicii interne și servicii externe. Alegerea se face în condițiile aplicabile fiecărei forme, iar lipsa personalului competent pentru organizarea activităților impune recurgerea la servicii externe. Nu este suficientă existența unui nume pe o decizie. [52] [10] [12]
Lucrătorul desemnat este numit prin decizie scrisă, dintre salariații cu contract individual de muncă cu normă întreagă. Fișa postului trebuie să cuprindă activitățile pe care are capacitatea, timpul și mijloacele să le efectueze. Reprezentantul lucrătorilor în probleme SSM este ales de către și dintre lucrători, potrivit regulilor stabilite la nivelul unității. Cele două calități au origini și atribuții diferite. [53] [64]
CSSM este comitetul în care participă angajatorul, reprezentanții săi, reprezentanții lucrătorilor și medicul de medicina muncii. El analizează, consultă, formulează propuneri și urmărește măsurile de prevenire. Supravegherea sănătății rămâne în competența medicilor specialiști de medicina muncii. [68] [77] [47]
Când se contractează un serviciu extern, se verifică personalul și mijloacele adecvate, abilitarea cerută și activitățile asumate contractual. Contractul precizează și colaborarea cu lucrătorii desemnați, serviciul intern ori alte servicii externe. [58] [59] [60]
Când trebuie constituit comitetul
CSSM se constituie în unitățile cu cel puțin 50 de lucrători, inclusiv în unități cu capital străin care lucrează pe teritoriul României. Sub acest prag, inspectorul de muncă poate impune constituirea lui în funcție de natura activității și riscurile identificate. [67]
Normele prevăd constituirea CSSM și pentru activități temporare cu durată mai mare de trei luni. Caracterul temporar al activității nu justifică ignorarea acestei reguli; prevederea privește durata activității, nu un termen general de trei luni acordat pentru amânarea organizării. Pentru o unitate sub 50 de lucrători trebuie corelate regula privind riscurile și eventuala măsură a inspectorului cu situația concretă. [67]
Când activitatea se desfășoară în unități dispersate teritorial, se pot înființa mai multe comitete; numărul se stabilește prin contractul colectiv aplicabil, regulamentul intern ori regulamentul de organizare și funcționare. Norma nu impune automat câte un comitet pentru fiecare adresă. În unitățile sub 50 de lucrători în care nu există CSSM, atribuțiile acestuia revin reprezentanților lucrătorilor cu răspunderi specifice SSM. [67]
Pentru constituire, verifică efectivul total, durata și distribuția activităților, documentele interne aplicabile și orice măsură a inspectorului. Păstrează apoi decizia de nominalizare a membrilor și dovada aducerii componenței la cunoștința lucrătorilor. [67] [73]
Componența, alegerea reprezentanților și mandatul
Comitetul include angajatorul ori reprezentantul său legal, reprezentanți ai angajatorului cu atribuții SSM, reprezentanții lucrătorilor cu răspunderi specifice SSM și medicul de medicina muncii. Numărul reprezentanților lucrătorilor trebuie să fie egal cu numărul format din angajator/reprezentantul legal și reprezentanții angajatorului. Medicul este menționat distinct de cele două grupuri între care se stabilește egalitatea. [68]
Reprezentanții lucrătorilor în CSSM sunt desemnați de lucrători dintre reprezentanții lor cu răspunderi specifice SSM, potrivit procedurii din contractul colectiv, regulamentul intern ori regulamentul de organizare și funcționare. Lucrătorii comunică în scris angajatorului numărul și numele reprezentanților. Alegerea aparține lucrătorilor, iar decizia scrisă a președintelui nominalizează componența comitetului. [64] [65] [70] [73]
Numărul minim al reprezentanților lucrătorilor în CSSM, atunci când acesta se constituie, este următorul. Prima tranșă nu înseamnă că orice unitate cu zece lucrători are automat obligația unui comitet. [67] [70]
| Efectiv total | Reprezentanți ai lucrătorilor în CSSM, minimum |
|---|---|
| 10–100 | 2 |
| 101–500 | 3 |
| 501–1.000 | 4 |
| 1.001–2.000 | 5 |
| 2.001–3.000 | 6 |
| 3.001–4.000 | 7 |
| Peste 4.000 | 8 |
Aceste praguri sunt prevăzute de art. 60 alin. (3); păstrează în același timp egalitatea dintre cele două grupuri prevăzută de art. 58 alin. (2). De exemplu, pentru 150 de lucrători, minimul este de trei reprezentanți ai lucrătorilor, iar grupul angajatorului trebuie să aibă tot trei persoane, angajatorul/reprezentantul legal inclus. Medicul participă distinct. [70] [68]
Mandatul reprezentanților lucrătorilor în CSSM este de doi ani. Cei care se retrag sunt înlocuiți imediat prin alți reprezentanți aleși. Președintele este angajatorul sau reprezentantul său legal. Componența se comunică tuturor lucrătorilor. [69] [72] [73]
Ce pregătire trebuie să aibă secretarul CSSM
Secretarul este lucrătorul desemnat sau reprezentantul serviciului intern de prevenire și protecție. Norma nu cere o diplomă separată intitulată „secretar CSSM”; trebuie verificată calificarea corespunzătoare calității în care persoana exercită acest rol. Numirea unei persoane doar ca secretar administrativ ori consultant extern nu îi conferă una dintre calitățile enumerate. Reprezentanții serviciilor externe sunt convocați la ședințe în condițiile art. 64. [68] [86] [74]
Pentru lucrătorul desemnat, art. 21 trimite la cerințele minime ale art. 49: studii liceale în filiera teoretică, profil real, sau filiera tehnologică, profil tehnic, și curs SSM de cel puțin 80 de ore, cu conținutul prevăzut de anexa nr. 6 lit. B. Îndeplinirea se dovedește prin diploma de studii și certificatul de absolvire. Un certificat de curs, singur, nu dovedește și condiția de studii. [54] [61]
Pentru serviciul intern, se verifică art. 23: serviciul este format din lucrători care îndeplinesc cel puțin art. 49 și, după caz, alți lucrători. Dacă persoana este și conducătorul serviciului, trebuie să îndeplinească art. 50: studii superioare în domeniile fundamentale indicate de normă, curs de minimum 80 de ore și program postuniversitar SSM de minimum 180 de ore. Diploma de master sau doctorat SSM acoperă cerințele cursurilor de la art. 50 alin. (1) lit. b) și c), fără a elimina condiția de studii de la lit. a). [56] [62]
Cursurile și programele prevăzute la art. 49 și 50 se efectuează prin furnizori de formare profesională autorizați. Pregătirea reprezentanților lucrătorilor are o regulă distinctă: program de cel puțin 40 de ore, atestat prin document de absolvire. Acest program de reprezentare nu înlocuiește cerințele lucrătorului desemnat. [63] [66] [54] [61]
La numire, confruntă decizia de desemnare, contractul și fișa postului cu diplomele, certificatele, poziția în serviciul intern și activitățile efectiv atribuite. Capacitatea de a ține evidența ședințelor nu dovedește, prin ea însăși, capacitatea de a efectua orice activitate de prevenire și protecție. [53] [56] [12]
Atribuții complementare și supraîncărcarea persoanei SSM
Lucrătorul desemnat trebuie să aibă în principal atribuții SSM și cel mult atribuții complementare. În plus, trebuie să dispună efectiv de timpul necesar. O fișă de post care cumulează sarcini fără a lăsa timp pentru prevenire nu este justificată prin simpla semnătură de numire. [11] [9] [53] [55]
Pentru lucrătorii serviciului intern, formularea este mai strictă: numai activități de prevenire și protecție și, cel mult, activități complementare, precum prevenirea și stingerea incendiilor și protecția mediului. Serviciul este o structură distinctă, în subordinea directă a angajatorului. Exemplele din normă nu înlocuiesc condițiile profesionale aplicabile unei sarcini concrete. [57] [4]
Legătura reală cu prevenirea trebuie explicată pentru fiecare atribuție adăugată. Ca aplicare practică, sarcini generale de salarizare, vânzări ori administrație fără legătură cu prevenirea nu devin „complementare SSM” prin simpla redenumire. Se verifică separat dacă persoana are competența și timpul pentru sarcina propusă; calificarea situației depinde de conținutul real al muncii. [85] [53]
Angajatorul poate stabili atribuții și poate da dispoziții obligatorii în condițiile legii. Dacă schimbarea afectează elementele contractuale, inclusiv felul muncii, se aplică regulile privind acordul părților și actul adițional anterior modificării, cu excepțiile legale ori cele prevăzute expres de contractul colectiv aplicabil. Analiza trebuie făcută pe vechea și noua fișă a postului, nu numai pe denumirea postului. [34] [35] [36] [37] [38] [32] [33]
Un demers practic este o informare scrisă care enumeră activitățile SSM obligatorii, timpul disponibil, noile sarcini, pregătirea deținută și lipsurile concrete. Solicită stabilirea priorităților, resurse, instruire, redistribuire ori asistență competentă, după caz. Informarea este o probă a problemei semnalate; nu echivalează cu o exonerare anticipată pentru orice faptă ulterioară. [87] [9] [10]
Răspund pentru sarcini pentru care nu am pregătirea necesară?
Răspunderea se examinează pentru fapta concretă, obligația aplicabilă și condițiile fiecărei forme de răspundere. Denumirea de „specialist SSM” și adăugarea unei atribuții nu stabilesc singure vinovăția. Angajatorul trebuie să țină seama de capacitățile lucrătorului, iar lucrătorul trebuie să acționeze potrivit pregătirii, instruirii și instrucțiunilor, fără a expune persoane la pericol. [4] [28] [39] [42]
Disciplinar, trebuie identificată o acțiune sau inacțiune în legătură cu munca, săvârșită cu vinovăție, care încalcă normele ori obligațiile aplicabile sau dispoziții ierarhice legale. În cercetare poți prezenta apărarea și probele: calificări, fișa postului, cereri de instruire, avertizări, resurse refuzate și volumul de muncă. Ai dreptul, la cerere, la asistența unui consultant extern specializat în legislația muncii ori a reprezentantului sindicatului al cărui membru ești. [39] [40]
Patrimonial, salariatul răspunde pentru pagubele materiale produse angajatorului din vina sa și în legătură cu munca. Nu răspunde pentru forță majoră, alte cauze neprevăzute care nu puteau fi înlăturate ori pagube din riscul normal al serviciului. Prin urmare, existența unei pagube nu dovedește singură că toate condițiile imputării sunt îndeplinite. [42] [43]
Contravențional, art. 41 din Legea nr. 319/2006 prevede că sancțiunile de la art. 39 alin. (2)–(9) și art. 40 se aplică angajatorilor. Aceste amenzi nu se transferă automat lucrătorului desemnat prin fișa postului. O eventuală pretenție patrimonială împotriva unui salariat are propriile condiții, inclusiv vinovăția și legătura cu munca. [30] [42]
Penal, art. 349 privește neluarea măsurilor legale de către persoana care avea îndatorirea să le ia, dacă se creează un pericol iminent de accident de muncă ori îmbolnăvire profesională. Art. 350 alin. (1) privește nerespectarea de către orice persoană a obligațiilor și măsurilor SSM, dacă astfel se creează același tip de pericol iminent. Alin. (2) reglementează distinct repunerea în funcțiune a instalațiilor, mașinilor și utilajelor înainte de eliminarea tuturor deficiențelor pentru care au fost oprite. Art. 349 alin. (2) și art. 350 alin. (3) prevăd și variante săvârșite din culpă. Se verifică toate condițiile variantei aplicabile, inclusiv forma de vinovăție. Lipsa unui accident deja produs nu exclude, prin ea însăși, infracțiunile de pericol prevăzute de aceste texte. [94] [95]
Nu certifica drept verificată o activitate pe care nu ai putut-o verifica în limitele pregătirii și mijloacelor tale. Semnalează concret limitele și cere soluția competentă. Comunicarea imediată a unei situații pe care ai motive întemeiate să o consideri periculoasă este o obligație distinctă. Dacă există pericol grav și iminent, protecția pentru părăsirea locului ori zonei periculoase se aplică în condițiile legii; orice neînțelegere asupra fișei postului nu este automat un asemenea pericol. [87] [29] [14]
Jurisprudența și termenele când apare un conflict
În Decizia nr. 69 din 28 februarie 2017, definitivă și general obligatorie, Curtea Constituțională a respins critica de neconstituționalitate a incriminării analizate. La paragraful 21, Curtea descrie obligația persoanei, omisiunea, crearea pericolului iminent, legătura de cauzalitate și vinovăția. La paragraful 28 arată că instanța identifică măsurile aplicabile și le coroborează cu legislația specială ori subsecventă. Este o decizie de control constituțional, fără o soluție asupra vinovăției oricărui specialist SSM pus într-o situație asemănătoare. [89] [90] [91]
Excepția provenea dintr-un dosar penal. Autorul ei critica formularea prea generală a măsurilor legale, iar Ministerul Public solicita respingerea excepției. Acestea sunt susținerile participanților la proces; concluzia Curții rezultă din motivarea majoritară și din dispozitiv. [92] [93]
Pentru un salariat care primește o decizie de sancționare disciplinară, termenul legal al contestației este de 30 de zile calendaristice de la comunicare. Pentru o măsură privind executarea ori modificarea contractului, în ipoteza art. 268 alin. (1) lit. a), termenul este de 45 de zile calendaristice de la luarea la cunoștință. Termenul de 45 de zile nu înlocuiește termenul special de 30 de zile pentru sancțiunea disciplinară. [41] [44]
În calculul procedural pe zile nu intră ziua de început și nici ziua împlinirii; când ultima zi este nelucrătoare, termenul se prelungește până în prima zi lucrătoare următoare. Păstrează dovada comunicării și verifică natura exactă a actului contestat înainte de stabilirea ultimei zile. Conflictele de muncă se soluționează în primă instanță de tribunal, iar cererea se adresează tribunalului în circumscripția căruia reclamantul are domiciliul, reședința sau locul de muncă, în condițiile art. 269. [50] [51] [45] [46]
Controlul respectării obligațiilor SSM și anularea unei sancțiuni de muncă au obiecte diferite: Inspecția Muncii controlează aplicarea legislației SSM, iar contestația împotriva sancțiunii se adresează instanței competente. Organizează demersurile în funcție de această competență și de termenul aplicabil actului primit. [31] [41] [45]
Ce informații pot cere reprezentanții lucrătorilor
Lucrătorii și reprezentanții lor trebuie să primească informații despre riscurile SSM și măsurile de prevenire și protecție, atât pentru unitate, cât și pentru fiecare post ori funcție. Informarea include și măsurile privind lucrătorii desemnați pentru primul ajutor, stingerea incendiilor și evacuare. [15] [16]
Pentru îndeplinirea atribuțiilor, lucrătorii desemnați și reprezentanții cu răspunderi specifice SSM au acces la evaluarea riscurilor și măsurile de protecție, evidențele și rapoartele de accidente prevăzute de lege și informațiile provenite de la instituțiile de control ori autoritățile competente. O informare generală de tipul „nu sunt probleme” nu înlocuiește accesul la categoriile de documente prevăzute expres. [18] [19] [20] [21]
O cerere utilă identifică locul/postul vizat, documentul cerut, riscul semnalat și scopul consultării. Poți solicita, de exemplu, partea evaluării referitoare la postul respectiv, măsurile aferente, stadiul lor și informațiile relevante din controlul Inspectoratului Teritorial de Muncă (ITM). Aceasta este o modalitate practică de exercitare a dreptului de acces; articolele citate nu impun un model unic al cererii. [19] [21] [22]
Accesul la informații SSM trebuie exercitat cu respectarea confidențialității medicale: dosarul medical este păstrat la structura de medicina muncii și este supus regulilor privind confidențialitatea pacientului. Dreptul la documentele de prevenire nu trebuie prezentat drept acces nelimitat la dosarele medicale individuale ale colegilor. [48] [49]
Reprezentanții pot formula propuneri și pot cere măsuri pentru diminuarea riscurilor. Ei trebuie să beneficieze de timp adecvat fără diminuarea drepturilor salariale și de mijloacele necesare; nu pot fi prejudiciați pentru activitățile de consultare și participare prevăzute de lege. Dacă măsurile sunt insuficiente, reprezentanții și lucrătorii pot apela la autoritățile competente și pot prezenta observații inspectorilor în timpul controlului. [22] [23] [24] [25] [26]
Ce face concret CSSM
CSSM analizează politica SSM și planul de prevenire și protecție, face propuneri și urmărește realizarea planului, alocarea mijloacelor și eficiența măsurilor. Analizează tehnologiile noi și alegerea, cumpărarea, întreținerea și utilizarea echipamentelor de muncă și de protecție. [77]
Comitetul analizează activitatea serviciului extern și menținerea ori înlocuirea acestuia, propune amenajări adaptate grupurilor sensibile și examinează cererile și propunerile lucrătorilor despre condițiile de muncă. Urmărește respectarea reglementărilor și măsurilor de control, analizează cauzele accidentelor, îmbolnăvirilor și evenimentelor și poate propune măsuri tehnice suplimentare. Poate face verificări proprii privind instrucțiunile, cu raport scris. [77]
Angajatorul furnizează informațiile necesare unui aviz în cunoștință de cauză, documentația echipamentelor pentru analiză și informațiile privind evaluarea riscurilor, prevenirea, primul ajutor, incendiile și evacuarea. El comunică punctul de vedere relevant asupra plângerilor lucrătorilor. Dacă nu ia în considerare propunerile CSSM, motivează decizia în fața comitetului, iar motivarea se consemnează în procesul-verbal. [78] [80] [81] [82] [83]
Cel puțin o dată pe an, angajatorul prezintă raportul scris asupra situației SSM, acțiunilor și eficienței lor în anul încheiat și propunerilor pentru anul următor. Raportul este dezbătut de comitet; angajatorul transmite raportul avizat la ITM în termenul de zece zile prevăzut de art. 69 alin. (2). Avizul și propunerile comitetului nu înlătură responsabilitatea angajatorului pentru organizarea și aplicarea măsurilor. [77] [79] [1]
Pentru conținutul evaluării și transformarea riscurilor în măsuri aplicate, vezi Evaluarea riscurilor profesionale și a stresului la muncă.
Ședințele, documentele și timpul de participare
CSSM funcționează pe baza regulamentului propriu. Angajatorul asigură întrunirea cel puțin o dată pe trimestru și ori de câte ori este necesar. Președintele și secretarul stabilesc ordinea de zi cu consultarea reprezentanților lucrătorilor; aceasta se transmite membrilor, ITM și, după caz, serviciului extern cu cel puțin cinci zile înainte de ședință. Secretarul convoacă în scris membrii cu același avans minim, precizând locul, data și ora. [75] [76]
Ședința este legal întrunită cu cel puțin jumătate plus unu dintre membri, iar comitetul convine cu votul a cel puțin două treimi dintre cei prezenți. Secretarul întocmește procesul-verbal, semnat de toți membrii, afișează copii la loc vizibil și transmite ITM o copie în zece zile de la întrunire. Se convoacă și persoanele/serviciile de prevenire și protecție prevăzute de normă; pot participa inspectori de muncă. [76] [74]
Timpul necesar reprezentanților lucrătorilor în CSSM este timp de muncă. Minimele lunare sunt: două ore până la 99 de lucrători, cinci ore la 100–299, zece ore la 300–499, 15 ore la 500–1.499 și 20 de ore de la 1.500 în sus. Sunt minime, care se corelează cu timpul necesar exercitării atribuțiilor. Instruirea pentru rolul de membru se face în program și pe cheltuiala unității. [71]
Dosarul de funcționare ar trebui să permită urmărirea alegerii și mandatului reprezentanților, deciziei de componență, regulamentului, convocărilor, ordinii de zi, participării, proceselor-verbale, avizelor și comunicărilor către ITM. Aceste dovezi corespund etapelor și obligațiilor prevăzute de normele citate. [69] [73] [75] [76] [79]
Mai multe firme la același loc de muncă
Când lucrători ai mai multor firme lucrează în același loc, angajatorii trebuie să coopereze, să își coordoneze acțiunile, să se informeze reciproc despre riscuri și să informeze lucrătorii ori reprezentanții lor. Obligațiile se adaptează naturii activităților. Angajatorul care primește lucrători externi asigură transmiterea către angajatorii acestora a informațiilor adecvate care îi privesc. [5] [6] [7] [8] [17]
Pentru servicii prestate în baza unui contract, angajatorul beneficiar asigură instruirea lucrătorilor externi despre activitățile sale specifice, riscuri și măsurile de prevenire și protecție. Rezultatul se consemnează pe suport hârtie în fișa de instruire colectivă sau în format electronic cu informațiile anexei nr. 12. Fișa pe hârtie se întocmește în două exemplare; dovada se păstrează atât la cel care a efectuat instruirea, cât și la angajatorul lucrătorilor instruiți. Pentru formatul electronic se aplică regula semnării electronice prevăzută de art. 82 alin. (4). [84]
Coordonarea utilă începe cu schimbul informațiilor despre activități și riscuri, identificarea zonelor și operațiunilor care se suprapun și stabilirea persoanelor de contact. Apoi se stabilesc informarea înainte de acces, măsurile pentru lucrări simultane, comunicarea schimbărilor și reacția la pericole. Acestea sunt pași practici de aplicare a cooperării, nu un formular unic impus de legea-cadru tuturor firmelor. [88] [7] [84]
Clauzele contractuale trebuie corelate cu organizarea reală: cine transmite riscurile, cine instruiește, cine verifică aplicarea măsurilor și cum colaborează serviciile. Lucrătorii și serviciile de prevenire trebuie să colaboreze când este necesar; beneficiarul se asigură că lucrătorii externi au primit instrucțiuni adecvate pe durata activităților. Fiecare angajator își păstrează responsabilitățile legale față de propriii lucrători. [13] [27] [1]
Un incident posibil din suprapunerea operațiunilor trebuie tratat și comunicat concret, nu lăsat exclusiv în sarcina persoanei desemnate de cealaltă firmă. Dacă un lucrător are motive întemeiate să considere că există un pericol, comunicarea imediată către angajator și/sau lucrătorul desemnat este obligatorie. [6] [29]
Termene și repere procedurale
- Interval
Cel puțin o dată pe trimestru și ori de câte ori este necesar. [76]
- De când începe
Funcționarea comitetului. [76]
- Cum se aplică
Angajatorul organizează cel puțin o ședință în fiecare trimestru; necesitatea unei ședințe suplimentare nu se amână până la următorul trimestru. [76]
- Consecințe
Angajatorul trebuie să asigure întrunirea; procesele-verbale documentează funcționarea. [76]
Periodicitatea este minimă; necesitatea concretă poate cere ședințe suplimentare. [76]
- Interval
Cu cel puțin 5 zile înainte de ședință. [76]
- De când începe
Stabilirea datei ședinței CSSM. [76]
- Cum se aplică
Avansul minim se raportează la data stabilită pentru întrunire; ordinea de zi se transmite destinatarilor legali, iar secretarul convoacă în scris membrii. [76]
- Consecințe
Convocarea trebuie organizată suficient de devreme pentru a respecta intervalul minim. [76]
Art. 66 alin. (2)–(3) nu exprimă termenul în zile lucrătoare și nu prevede o reducere automată a lui pentru ședințele suplimentare. [76]
Este obligația secretarului; afișarea la loc vizibil nu înlocuiește transmiterea. [76]
- Interval
Prezentare cel puțin anual; raportul avizat se transmite ITM în termen de 10 zile. [79]
- De când începe
Prezentarea raportului anual și avizarea sa de membrii CSSM. [79]
- Cum se aplică
Angajatorul programează raportul cel puțin o dată pe an și transmiterea raportului avizat în cele 10 zile; art. 69 alin. (2) nu dezvoltă separat un algoritm de calcul sau o dată fixă anuală. [79]
- Consecințe
Prezentarea comitetului și transmiterea ITM sunt obligații distincte ale angajatorului. [79]
Raportul privește anul încheiat și propunerile pentru anul următor; norma nu stabilește o anumită zi calendaristică anuală. [79]
Dacă actul este o decizie de sancționare disciplinară, se aplică termenul special de 30 de zile de la comunicare. [41]
Lista ta de pași
Verifică efectivul, riscurile, activitățile temporare și eventualele măsuri ITM înainte de stabilirea obligației de constituire a CSSM. [67]
Întrebări frecvente
Un contract cu o firmă SSM externă acoperă automat și secretariatul CSSM?
Dacă am anunțat că nu sunt pregătit, sunt automat exonerat de orice răspundere?
Informarea documentează limita semnalată și trebuie analizată împreună cu atribuțiile, pregătirea, instrucțiunile, resursele și fapta concretă. Angajatorul trebuie să ia în considerare capacitatea ta, iar obligația de a nu expune persoane la pericol rămâne. Răspunderea disciplinară ori patrimonială presupune propriile condiții, inclusiv vinovăția. [87] [4] [28] [39] [42]
Dacă nu avem CSSM, pot fi totuși cerute evaluarea riscurilor și măsurile de protecție?
De reținut
Arată cele 22 idei principale ale ghidului
CSSM este obligatoriu de la 50 de lucrători; sub acest prag poate fi impus de inspector în raport cu activitatea și riscurile. [67]
Normele includ activitățile temporare mai mari de trei luni și permit mai multe comitete pentru unități dispersate. [67]
Reprezentanții lucrătorilor și grupul angajatorului sunt egali ca număr în CSSM, medicul fiind enumerat distinct. [68]
Serviciul intern are numai activități de prevenire/protecție și cel mult complementare, precum prevenirea și stingerea incendiilor și protecția mediului. [57]
Sancțiunile contravenționale enumerate de art. 41 din Legea nr. 319/2006 se aplică angajatorilor. [30]
Ședințele au periodicitate cel puțin trimestrială, convocarea un avans minim de cinci zile, iar procesul-verbal se transmite ITM în zece zile. [76]
Raportul angajatorului se prezintă cel puțin anual și se transmite ITM avizat, în termen de zece zile. [79]
Beneficiarul serviciilor instruiește lucrătorii externi asupra activităților și riscurilor specifice, păstrând dovada potrivit art. 82. [84]
De la organizare la evaluarea riscurilor și măsurile de prevenire
Ghidul descrie regulile în vigoare la data actualizării, 18 octombrie 2026. Dacă situația ta este mai veche, unele reguli pot fi diferite.
Surse și trimiteri
- Sursa 1: LEGE nr. 319 din 14 iulie 2006 a securității și sănătății în muncăTextul oficial ↗Explicația noastră a actului →
Vezi extrasul citat
Capitolul III / Secţiunea 1 / art. 6 / alin. (1)(1) Angajatorul are obligația de a asigura securitatea și sănătatea lucrătorilor în toate aspectele legate de muncă.
Textul în documentul-sursă ↗ - Sursa 2: LEGE nr. 319 din 14 iulie 2006 a securității și sănătății în muncăTextul oficial ↗Explicația noastră a actului →
Vezi extrasul citat
Capitolul III / Secţiunea 1 / art. 6 / alin. (2)(2) În cazul în care un angajator apelează la servicii externe, acesta nu este exonerat de responsabilitățile sale în acest domeniu.
Textul în documentul-sursă ↗ - Sursa 3: LEGE nr. 319 din 14 iulie 2006 a securității și sănătății în muncăTextul oficial ↗Explicația noastră a actului →
Vezi extrasul citat
Capitolul III / Secţiunea 1 / art. 6 / alin. (3)(3) Obligațiile lucrătorilor în domeniul securității și sănătății în munca nu aduc atingere principiului responsabilității angajatorului.
Textul în documentul-sursă ↗ - Sursa 4: LEGE nr. 319 din 14 iulie 2006 a securității și sănătății în muncăTextul oficial ↗Explicația noastră a actului →
Vezi extrasul citat
Capitolul III / Secţiunea 1 / art. 7 / alin. (4) / lit. c)c) sa ia în considerare capacitățile lucrătorului în ceea ce privește securitatea și sănătatea în munca, atunci când îi încredințează sarcini;
Textul în documentul-sursă ↗ - Sursa 5: LEGE nr. 319 din 14 iulie 2006 a securității și sănătății în muncăTextul oficial ↗Explicația noastră a actului →
Vezi extrasul citat
Capitolul III / Secţiunea 1 / art. 7 / alin. (5) / lit. a)a) sa coopereze în vederea implementării prevederilor privind securitatea, sănătatea și igiena în munca, luând în considerare natura activităților;
Textul în documentul-sursă ↗ - Sursa 6: LEGE nr. 319 din 14 iulie 2006 a securității și sănătății în muncăTextul oficial ↗Explicația noastră a actului →
Vezi extrasul citat
Capitolul III / Secţiunea 1 / art. 7 / alin. (5) / lit. b)b) să își coordoneze acțiunile în vederea protecției lucrătorilor și prevenirii riscurilor profesionale, luând în considerare natura activităților;
Textul în documentul-sursă ↗ - Sursa 7: LEGE nr. 319 din 14 iulie 2006 a securității și sănătății în muncăTextul oficial ↗Explicația noastră a actului →
Vezi extrasul citat
Capitolul III / Secţiunea 1 / art. 7 / alin. (5) / lit. c)c) să se informeze reciproc despre riscurile profesionale;
Textul în documentul-sursă ↗ - Sursa 8: LEGE nr. 319 din 14 iulie 2006 a securității și sănătății în muncăTextul oficial ↗Explicația noastră a actului →
Vezi extrasul citat
Capitolul III / Secţiunea 1 / art. 7 / alin. (5) / lit. d)d) sa informeze lucrătorii și/sau reprezentanții acestora despre riscurile profesionale.
Textul în documentul-sursă ↗ - Sursa 9: LEGE nr. 319 din 14 iulie 2006 a securității și sănătății în muncăTextul oficial ↗Explicația noastră a actului →
Vezi extrasul citat
Capitolul III / Secţiunea a 2-a / art. 8 / alin. (3)(3) Lucrătorii desemnați trebuie să dispună de timpul necesar pentru a-și putea îndeplini obligațiile ce le revin prin prezenta lege.
Textul în documentul-sursă ↗ - Sursa 10: LEGE nr. 319 din 14 iulie 2006 a securității și sănătății în muncăTextul oficial ↗Explicația noastră a actului →
Vezi extrasul citat
Capitolul III / Secţiunea a 2-a / art. 8 / alin. (4)(4) Dacă în întreprindere și/sau unitate nu se pot organiza activitățile de prevenire și cele de protecție din lipsa personalului competent, angajatorul trebuie să recurgă la servicii externe.
Textul în documentul-sursă ↗ - Sursa 11: LEGE nr. 319 din 14 iulie 2006 a securității și sănătății în muncăTextul oficial ↗Explicația noastră a actului →
Vezi extrasul citat
Capitolul III / Secţiunea a 2-a / art. 8 / alin. (6)(6) Lucrătorii desemnați trebuie să aibă, în principal, atribuții privind securitatea și sănătatea în munca și, cel mult, atribuții complementare.
Textul în documentul-sursă ↗ - Sursa 12: LEGE nr. 319 din 14 iulie 2006 a securității și sănătății în muncăTextul oficial ↗Explicația noastră a actului →
Vezi extrasul citat
Capitolul III / Secţiunea a 2-a / art. 9 / alin. (1) / lit. a)a) lucrătorii desemnați să aibă capacitatea necesară și sa dispună de mijloacele adecvate;
Textul în documentul-sursă ↗ - Sursa 13: LEGE nr. 319 din 14 iulie 2006 a securității și sănătății în muncăTextul oficial ↗Explicația noastră a actului →
Vezi extrasul citat
Capitolul III / Secţiunea a 2-a / art. 9 / alin. (3)(3) Lucrătorul/lucrătorii și/sau serviciul/serviciile prevăzute la alin. (2) trebuie să colaboreze între ei ori de câte ori este necesar.
Textul în documentul-sursă ↗ - Sursa 14: LEGE nr. 319 din 14 iulie 2006 a securității și sănătății în muncăTextul oficial ↗Explicația noastră a actului →
Vezi extrasul citat
Capitolul III / Secţiunea a 3-a / art. 11 / alin. (2)(2) Lucrătorii care, în cazul unui pericol grav și iminent, părăsesc locul de muncă și/sau o zona periculoasa nu trebuie să fie prejudiciati și trebuie să fie protejati împotriva oricăror consecințe negative și nejustificate pentru aceștia.
Textul în documentul-sursă ↗ - Sursa 15: LEGE nr. 319 din 14 iulie 2006 a securității și sănătății în muncăTextul oficial ↗Explicația noastră a actului →
Vezi extrasul citat
Capitolul III / Secţiunea a 5-a / art. 16 / alin. (1) / lit. a)a) riscurile pentru securitate și sănătate în munca, precum și măsurile și activitățile de prevenire și protecție atât la nivelul întreprinderii și/sau unității, în general, cat și la nivelul fiecărui post de lucru și/sau fiecărei funcții;
Textul în documentul-sursă ↗ - Sursa 16: LEGE nr. 319 din 14 iulie 2006 a securității și sănătății în muncăTextul oficial ↗Explicația noastră a actului →
Vezi extrasul citat
Capitolul III / Secţiunea a 5-a / art. 16 / alin. (1) / lit. b)b) măsurile luate în conformitate cu prevederile art. 10 alin. (2) și (3).
Textul în documentul-sursă ↗ - Sursa 17: LEGE nr. 319 din 14 iulie 2006 a securității și sănătății în muncăTextul oficial ↗Explicația noastră a actului →
Vezi extrasul citat
Capitolul III / Secţiunea a 5-a / art. 16 / alin. (2)(2) Angajatorul trebuie să ia măsuri corespunzătoare astfel încât angajatorii lucrătorilor din orice întreprindere și/sau unitate exterioară, care desfășoară activități în întreprinderea și/sau în unitatea sa, sa primească informații adecvate privind aspectele la care s-a făcut referire la alin. (1), care privesc acești lucrători.
Textul în documentul-sursă ↗ - Sursa 18: LEGE nr. 319 din 14 iulie 2006 a securității și sănătății în muncăTextul oficial ↗Explicația noastră a actului →
Vezi extrasul citat
Capitolul III / Secţiunea a 5-a / art. 17Angajatorul trebuie să ia măsuri corespunzătoare pentru ca lucrătorii desemnați sau reprezentanții lucrătorilor, cu raspunderi specifice în domeniul securității și sănătății lucrătorilor, în vederea îndeplinirii atribuțiilor și în conformitate cu prevederile prezentei legi, să aibă acces la:
Textul în documentul-sursă ↗ - Sursa 19: LEGE nr. 319 din 14 iulie 2006 a securității și sănătății în muncăTextul oficial ↗Explicația noastră a actului →
Vezi extrasul citat
Capitolul III / Secţiunea a 5-a / art. 17 / lit. a)a) evaluarea riscurilor și măsurile de protecție, prevăzute la art. 12 alin. (1) lit. a) și b);
Textul în documentul-sursă ↗ - Sursa 20: LEGE nr. 319 din 14 iulie 2006 a securității și sănătății în muncăTextul oficial ↗Explicația noastră a actului →
Vezi extrasul citat
Capitolul III / Secţiunea a 5-a / art. 17 / lit. b)b) evidenta și rapoartele prevăzute la art. 12 alin. (1) lit. c) și d);
Textul în documentul-sursă ↗ - Sursa 21: LEGE nr. 319 din 14 iulie 2006 a securității și sănătății în muncăTextul oficial ↗Explicația noastră a actului →
Vezi extrasul citat
Capitolul III / Secţiunea a 5-a / art. 17 / lit. c)c) informații privind măsurile din domeniul securității și sănătății în munca, precum și informații provenind de la instituțiile de control și autoritățile competente în domeniu.
Textul în documentul-sursă ↗ - Sursa 22: LEGE nr. 319 din 14 iulie 2006 a securității și sănătății în muncăTextul oficial ↗Explicația noastră a actului →
Vezi extrasul citat
Capitolul III / Secţiunea a 6-a / art. 18 / alin. (4)(4) Reprezentanții lucrătorilor cu raspunderi specifice în domeniul securității și sănătății lucrătorilor au dreptul să solicite angajatorului sa ia măsuri corespunzătoare și să prezinte propuneri în acest sens, în scopul diminuării riscurilor pentru lucrători și/sau al eliminării surselor de pericol.
Textul în documentul-sursă ↗ - Sursa 23: LEGE nr. 319 din 14 iulie 2006 a securității și sănătății în muncăTextul oficial ↗Explicația noastră a actului →
Vezi extrasul citat
Capitolul III / Secţiunea a 6-a / art. 18 / alin. (5)(5) Reprezentanții lucrătorilor cu raspunderi specifice în domeniul securității și sănătății lucrătorilor sau lucrătorii nu pot fi prejudiciati din cauza activităților la care s-a făcut referire în alin. (1)-(3).
Textul în documentul-sursă ↗ - Sursa 24: LEGE nr. 319 din 14 iulie 2006 a securității și sănătății în muncăTextul oficial ↗Explicația noastră a actului →
Vezi extrasul citat
Capitolul III / Secţiunea a 6-a / art. 18 / alin. (6)(6) Angajatorul trebuie să acorde reprezentanților lucrătorilor cu raspunderi specifice în domeniul securității și sănătății lucrătorilor un timp adecvat, fără diminuarea drepturilor salariale, și să le furnizeze mijloacele necesare pentru a-și putea exercita drepturile și atribuțiile care decurg din prezenta lege.
Textul în documentul-sursă ↗ - Sursa 25: LEGE nr. 319 din 14 iulie 2006 a securității și sănătății în muncăTextul oficial ↗Explicația noastră a actului →
Vezi extrasul citat
Capitolul III / Secţiunea a 6-a / art. 18 / alin. (7)(7) Reprezentanții lucrătorilor cu raspunderi specifice în domeniul securității și sănătății lucrătorilor și/sau lucrătorii au dreptul sa apeleze la autoritățile competente, în cazul în care considera ca măsurile adoptate și mijloacele utilizate de către angajator nu sunt suficiente pentru asigurarea securității și sănătății în munca.
Textul în documentul-sursă ↗ - Sursa 26: LEGE nr. 319 din 14 iulie 2006 a securității și sănătății în muncăTextul oficial ↗Explicația noastră a actului →
Vezi extrasul citat
Capitolul III / Secţiunea a 6-a / art. 18 / alin. (8)(8) Reprezentanților lucrătorilor cu raspunderi specifice în domeniul securității și sănătății lucrătorilor trebuie să li se acorde posibilitatea de a-și prezenta observațiile inspectorilor de muncă și inspectorilor sanitari, în timpul vizitelor de control.
Textul în documentul-sursă ↗ - Sursa 27: LEGE nr. 319 din 14 iulie 2006 a securității și sănătății în muncăTextul oficial ↗Explicația noastră a actului →
Vezi extrasul citat
Capitolul III / Secţiunea a 7-a / art. 20 / alin. (3)(3) Angajatorul se va asigura ca lucrătorii din întreprinderi și/sau unități din exterior, care desfășoară activități în întreprinderea și/sau unitatea proprie, au primit instrucțiuni adecvate referitoare la riscurile legate de securitate și sănătate în munca, pe durata desfășurării activităților.
Textul în documentul-sursă ↗ - Sursa 28: LEGE nr. 319 din 14 iulie 2006 a securității și sănătății în muncăTextul oficial ↗Explicația noastră a actului →
Vezi extrasul citat
Capitolul IV / art. 22Fiecare lucrator trebuie să își desfășoare activitatea, în conformitate cu pregătirea și instruirea sa, precum și cu instrucțiunile primite din partea angajatorului, astfel încât sa nu expuna la pericol de accidentare sau imbolnavire profesională atât propria persoana, cat și alte persoane care pot fi afectate de acțiunile sau omisiunile sale în timpul procesului de muncă.
Textul în documentul-sursă ↗ - Sursa 29: LEGE nr. 319 din 14 iulie 2006 a securității și sănătății în muncăTextul oficial ↗Explicația noastră a actului →
Vezi extrasul citat
Capitolul IV / art. 23 / alin. (1) / lit. d)d) sa comunice imediat angajatorului și/sau lucrătorilor desemnați orice situație de muncă despre care au motive întemeiate sa o considere un pericol pentru securitatea și sănătatea lucrătorilor, precum și orice deficiența a sistemelor de protecție;
Textul în documentul-sursă ↗ - Sursa 30: LEGE nr. 319 din 14 iulie 2006 a securității și sănătății în muncăTextul oficial ↗Explicația noastră a actului →
Vezi extrasul citat
Capitolul IX / art. 41Sancțiunile contravenționale prevăzute la art. 39 alin. (2)-(9) și la art. 40 se aplică angajatorilor.
Textul în documentul-sursă ↗ - Sursa 31: LEGE nr. 319 din 14 iulie 2006 a securității și sănătății în muncăTextul oficial ↗Explicația noastră a actului →
Vezi extrasul citat
Capitolul X / art. 47 / alin. (1)(1) Inspecția Muncii reprezintă autoritatea competentă în ceea ce privește controlul aplicării legislației referitoare la securitatea și sănătatea în munca.
Textul în documentul-sursă ↗ - Sursa 32: CODUL MUNCII din 24 ianuarie 2003 (**republicat**) ( Legea nr. 53/2003 )Textul oficial ↗Explicația noastră a actului →
Vezi extrasul citat
Titlul II / Capitolul I / art. 17 / alin. (3) / lit. d)d) funcția/ocupația conform specificației Clasificării ocupațiilor din România sau altor acte normative, precum și fișa postului, cu specificarea atribuțiilor postului;
Textul în documentul-sursă ↗ - Sursa 33: CODUL MUNCII din 24 ianuarie 2003 (**republicat**) ( Legea nr. 53/2003 )Textul oficial ↗Explicația noastră a actului →
Vezi extrasul citat
Titlul II / Capitolul I / art. 17 / alin. (5)(5) Orice modificare a unuia dintre elementele prevăzute la alin. (3) în timpul executării contractului individual de muncă impune încheierea unui act adițional la contract, anterior producerii modificării, cu excepția situațiilor în care o asemenea modificare este prevăzută în mod expres de lege sau în contractul colectiv de muncă aplicabil.
Textul în documentul-sursă ↗ - Sursa 34: CODUL MUNCII din 24 ianuarie 2003 (**republicat**) ( Legea nr. 53/2003 )Textul oficial ↗Explicația noastră a actului →
Vezi extrasul citat
Titlul II / Capitolul II / art. 40 / alin. (1) / lit. b)b) să stabilească atribuțiile corespunzătoare fiecărui salariat, în condițiile legii;
Textul în documentul-sursă ↗ - Sursa 35: CODUL MUNCII din 24 ianuarie 2003 (**republicat**) ( Legea nr. 53/2003 )Textul oficial ↗Explicația noastră a actului →
Vezi extrasul citat
Titlul II / Capitolul II / art. 40 / alin. (1) / lit. c)c) să dea dispoziții cu caracter obligatoriu pentru salariat, sub rezerva legalității lor;
Textul în documentul-sursă ↗ - Sursa 36: CODUL MUNCII din 24 ianuarie 2003 (**republicat**) ( Legea nr. 53/2003 )Textul oficial ↗Explicația noastră a actului →
Vezi extrasul citat
Titlul II / Capitolul III / art. 41 / alin. (1)(1) Contractul individual de muncă poate fi modificat numai prin acordul părților.
Textul în documentul-sursă ↗ - Sursa 37: CODUL MUNCII din 24 ianuarie 2003 (**republicat**) ( Legea nr. 53/2003 )Textul oficial ↗Explicația noastră a actului →
Vezi extrasul citat
Titlul II / Capitolul III / art. 41 / alin. (2)(2) Cu titlu de excepție, modificarea unilaterală a contractului individual de muncă este posibilă numai în cazurile și în condițiile prevăzute de prezentul cod.
Textul în documentul-sursă ↗ - Sursa 38: CODUL MUNCII din 24 ianuarie 2003 (**republicat**) ( Legea nr. 53/2003 )Textul oficial ↗Explicația noastră a actului →
Vezi extrasul citat
Titlul II / Capitolul III / art. 41 / alin. (3) / lit. c)c) felul muncii;
Textul în documentul-sursă ↗ - Sursa 39: CODUL MUNCII din 24 ianuarie 2003 (**republicat**) ( Legea nr. 53/2003 )Textul oficial ↗Explicația noastră a actului →
Vezi extrasul citat
Titlul XI / Capitolul II / art. 247 / alin. (2)(2) Abaterea disciplinară este o faptă în legătură cu munca și care constă într-o acțiune sau inacțiune săvârșită cu vinovăție de către salariat, prin care acesta a încălcat normele legale, regulamentul intern, contractul individual de muncă sau contractul colectiv de muncă aplicabil, ordinele și dispozițiile legale ale conducătorilor ierarhici.
Textul în documentul-sursă ↗ - Sursa 40: CODUL MUNCII din 24 ianuarie 2003 (**republicat**) ( Legea nr. 53/2003 )Textul oficial ↗Explicația noastră a actului →
Vezi extrasul citat
Titlul XI / Capitolul II / art. 251 / alin. (4)(4) În cursul cercetării disciplinare prealabile salariatul are dreptul să formuleze și să susțină toate apărările în favoarea sa și să ofere comisiei sau persoanei împuternicite să realizeze cercetarea toate probele și motivațiile pe care le consideră necesare, precum și dreptul să fie asistat, la cererea sa, de către un consultant extern specializat în legislația muncii sau de către un reprezentant al sindicatului al cărui membru este.
Textul în documentul-sursă ↗ - Sursa 41: CODUL MUNCII din 24 ianuarie 2003 (**republicat**) ( Legea nr. 53/2003 )Textul oficial ↗Explicația noastră a actului →
Vezi extrasul citat
Titlul XI / Capitolul II / art. 252 / alin. (5)(5) Decizia de sancționare poate fi contestată de salariat la instanțele judecătorești competente în termen de 30 de zile calendaristice de la data comunicării.
Textul în documentul-sursă ↗ - Sursa 42: CODUL MUNCII din 24 ianuarie 2003 (**republicat**) ( Legea nr. 53/2003 )Textul oficial ↗Explicația noastră a actului →
Vezi extrasul citat
Titlul XI / Capitolul III / art. 254 / alin. (1)(1) Salariații răspund patrimonial, în temeiul normelor și principiilor răspunderii civile contractuale, pentru pagubele materiale produse angajatorului din vina și în legătură cu munca lor.
Textul în documentul-sursă ↗ - Sursa 43: CODUL MUNCII din 24 ianuarie 2003 (**republicat**) ( Legea nr. 53/2003 )Textul oficial ↗Explicația noastră a actului →
Vezi extrasul citat
Titlul XI / Capitolul III / art. 254 / alin. (2)(2) Salariații nu răspund de pagubele provocate de forța majoră sau de alte cauze neprevăzute care nu puteau fi înlăturate și nici de pagubele care se încadrează în riscul normal al serviciului.
Textul în documentul-sursă ↗ - Sursa 44: CODUL MUNCII din 24 ianuarie 2003 (**republicat**) ( Legea nr. 53/2003 )Textul oficial ↗Explicația noastră a actului →
Vezi extrasul citat
Titlul XII / Capitolul I / art. 268 / alin. (1) / lit. a)a) în termen de 45 de zile calendaristice de la data la care cel interesat a luat cunoștință de măsura dispusă referitoare la încheierea, executarea, modificarea, suspendarea sau încetarea contractului individual de muncă, inclusiv angajamentele de plată a unor sume de bani;
Textul în documentul-sursă ↗ - Sursa 45: CODUL MUNCII din 24 ianuarie 2003 (**republicat**) ( Legea nr. 53/2003 )Textul oficial ↗Explicația noastră a actului →
Vezi extrasul citat
Titlul XII / Capitolul II / art. 269 / alin. (1)(1) Cauzele referitoare la conflictele individuale de muncă și conflictele colective de muncă se soluționează în primă instanță de către tribunal.
Textul în documentul-sursă ↗ - Sursa 46: CODUL MUNCII din 24 ianuarie 2003 (**republicat**) ( Legea nr. 53/2003 )Textul oficial ↗Explicația noastră a actului →
Vezi extrasul citat
Titlul XII / Capitolul II / art. 269 / alin. (2)(2) Cererile referitoare la cauzele prevăzute la alin. (1) se adresează tribunalului în a cărei circumscripție reclamantul își are domiciliul, reședința sau locul de muncă ori, după caz, sediul.
Textul în documentul-sursă ↗ - Sursa 47: HOTĂRÂRE nr. 355 din 11 aprilie 2007 privind supravegherea sănătății lucrătorilorTextul oficial ↗Explicația noastră a actului →
Vezi extrasul citat
Capitolul I / art. 4 / alin. (1)(1) Supravegherea sănătății lucrătorilor este asigurată de către medicii specialiști de medicina muncii.
Textul în documentul-sursă ↗ - Sursa 48: HOTĂRÂRE nr. 355 din 11 aprilie 2007 privind supravegherea sănătății lucrătorilorTextul oficial ↗Explicația noastră a actului →
Vezi extrasul citat
Capitolul IV / art. 37 / alin. (1)(1) Dosarul medical și fișa de identificare a factorilor de risc profesional se păstrează la structura de medicina muncii pe durata derulării contractului cu angajatorul.
Textul în documentul-sursă ↗ - Sursa 49: HOTĂRÂRE nr. 355 din 11 aprilie 2007 privind supravegherea sănătății lucrătorilorTextul oficial ↗Explicația noastră a actului →
Vezi extrasul citat
Capitolul IV / art. 46Dosarului medical îi sunt aplicabile prevederile art. 21-25 din Legea drepturilor pacientului nr. 46/2003, referitoare la dreptul la confidențialitatea informațiilor și viața privată a pacientului.
Textul în documentul-sursă ↗ - Sursa 50: CODUL DE PROCEDURĂ CIVILĂ din 1 iulie 2010 (**republicat**) ( Legea nr. 134/2010 republicată **)Textul oficial ↗Explicația noastră a actului →
Vezi extrasul citat
Cartea I / Titlul V / art. 181 / alin. (1) / pct. 2.2. când termenul se socotește pe zile, nu intră în calcul ziua de la care începe să curgă termenul, nici ziua când acesta se împlinește;
Textul în documentul-sursă ↗ - Sursa 51: CODUL DE PROCEDURĂ CIVILĂ din 1 iulie 2010 (**republicat**) ( Legea nr. 134/2010 republicată **)Textul oficial ↗Explicația noastră a actului →
Vezi extrasul citat
Cartea I / Titlul V / art. 181 / alin. (2)(2) Când ultima zi a unui termen cade într-o zi nelucrătoare, termenul se prelungește până în prima zi lucrătoare care urmează.
Textul în documentul-sursă ↗ - Sursa 52: Normele metodologice din 11 octombrie 2006 de aplicare a Legii securității și sănătății în muncă nr. 319/2006, aprobate prin HG nr. 1.425/2006Textul oficial ↗Explicația noastră a actului →
Vezi extrasul citat
art. 14Organizarea activităților de prevenire și protecție este realizată de către angajator, în următoarele moduri:a) prin asumarea de către angajator, în condițiile art. 9 alin. (4) din lege, a atribuțiilor pentru realizarea măsurilor prevăzute de lege; b) prin desemnarea unuia sau mai multor lucrători pentru a se ocupa de activitățile de prevenire și protecție; c) prin înființarea unuia sau mai multor servicii interne de prevenire și protecție; (la 27-09-2010, Litera c) a art. 14 a fost modificată de pct. 5 al art. I din HOTĂRÂREA nr. 955 din 8 septembrie 2010, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 661 din 27 septembrie 2010. ) d) prin apelarea la servicii externe de prevenire și protecție.
Textul în documentul-sursă ↗ - Sursa 53: Normele metodologice din 11 octombrie 2006 de aplicare a Legii securității și sănătății în muncă nr. 319/2006, aprobate prin HG nr. 1.425/2006Textul oficial ↗Explicația noastră a actului →
Vezi extrasul citat
art. 20(1) Desemnarea nominală a lucrătorului/lucrătorilor pentru a se ocupa de activitățile de prevenire și protecție se face prin decizie scrisă a angajatorului.(2) Angajatorul va desemna lucrătorul numai din rândul lucrătorilor cu care are încheiat contract individual de muncă cu normă întreagă.(3) Angajatorul va consemna în fișa postului activitățile de prevenire și protecție pe care lucrătorul desemnat are capacitatea, timpul necesar și mijloacele adecvate să le efectueze. (la 27-09-2010, Art. 20 a fost modificat de pct. 13 al art. I din HOTĂRÂREA nr. 955 din 8 septembrie 2010, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 661 din 27 septembrie 2010. )
Textul în documentul-sursă ↗ - Sursa 54: Normele metodologice din 11 octombrie 2006 de aplicare a Legii securității și sănătății în muncă nr. 319/2006, aprobate prin HG nr. 1.425/2006Textul oficial ↗Explicația noastră a actului →
Vezi extrasul citat
art. 21Pentru a putea să desfășoare activitățile de prevenire și protecție, lucrătorul desemnat trebuie să îndeplinească cel puțin cerințele minime de pregătire în domeniul securității și sănătății în muncă, potrivit prevederilor art. 49. (la 27-12-2011, Art. 21 a fost modificat de pct. 1 al art. I din HOTĂRÂREA nr. 1.242 din 14 decembrie 2011, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 925 din 27 decembrie 2011. )
Textul în documentul-sursă ↗ - Sursa 55: Normele metodologice din 11 octombrie 2006 de aplicare a Legii securității și sănătății în muncă nr. 319/2006, aprobate prin HG nr. 1.425/2006Textul oficial ↗Explicația noastră a actului →
Vezi extrasul citat
art. 22(1) Angajatorul va stabili numărul de lucrători desemnați în funcție de mărimea întreprinderii și/sau unității și/sau riscurile la care sunt expuși lucrătorii, precum și de distribuția acestora în cadrul întreprinderii și/sau unității.(2) Angajatorul trebuie să asigure mijloacele adecvate și timpul necesar pentru ca lucrătorii desemnați să poată desfășura activitățile de prevenire și protecție conform fișei postului.
Textul în documentul-sursă ↗ - Sursa 56: Normele metodologice din 11 octombrie 2006 de aplicare a Legii securității și sănătății în muncă nr. 319/2006, aprobate prin HG nr. 1.425/2006Textul oficial ↗Explicația noastră a actului →
Vezi extrasul citat
art. 23(1) Serviciul intern de prevenire și protecție trebuie să fie format din lucrători care îndeplinesc cel puțin cerințele prevăzute la art. 49 și, după caz, alți lucrători. (la 27-12-2011, Alin. (1) al art. 23 a fost modificat de pct. 2 al art. I din HOTĂRÂREA nr. 1.242 din 14 decembrie 2011, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 925 din 27 decembrie 2011. ) (2) Conducătorul serviciului intern de prevenire și protecție trebuie să îndeplinească cerințele prevăzute la art. 50. (la 27-12-2011, Alin. (2) al art. 23 a fost modificat de pct. 2 al art. I din HOTĂRÂREA nr. 1.242 din 14 decembrie 2011, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 925 din 27 decembrie 2011. ) (3) Începând cu data de 1 iulie 2011, serviciul intern de prevenire și protecție trebuie să fie format din lucrători care au contract individual de muncă cu normă întreagă încheiat cu angajatorul. (la 27-09-2010, Art. 23 a fost modificat de pct. 15 al art. I din HOTĂRÂREA nr. 955 din 8 septembrie 2010, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 661 din 27 septembrie 2010. )
Textul în documentul-sursă ↗ - Sursa 57: Normele metodologice din 11 octombrie 2006 de aplicare a Legii securității și sănătății în muncă nr. 319/2006, aprobate prin HG nr. 1.425/2006Textul oficial ↗Explicația noastră a actului →
Vezi extrasul citat
art. 24(1) Serviciul intern de prevenire și protecție se organizează în subordinea directă a angajatorului ca o structură distinctă.(2) Lucrătorii din cadrul serviciului intern de prevenire și protecție trebuie să desfășoare numai activități de prevenire și protecție și cel mult activități complementare cum ar fi: prevenirea și stingerea incendiilor și protecția mediului.(3) Angajatorul va consemna în regulamentul intern sau în regulamentul de organizare și funcționare activitățile de prevenire și protecție pentru efectuarea cărora serviciul intern de prevenire și protecție are capacitate și mijloace adecvate.
Textul în documentul-sursă ↗ - Sursa 58: Normele metodologice din 11 octombrie 2006 de aplicare a Legii securității și sănătății în muncă nr. 319/2006, aprobate prin HG nr. 1.425/2006Textul oficial ↗Explicația noastră a actului →
Vezi extrasul citat
art. 28Serviciul extern de prevenire și protecție asigură, pe bază de contract, activitățile de prevenire și protecție în domeniu.
Textul în documentul-sursă ↗ - Sursa 59: Normele metodologice din 11 octombrie 2006 de aplicare a Legii securității și sănătății în muncă nr. 319/2006, aprobate prin HG nr. 1.425/2006Textul oficial ↗Explicația noastră a actului →
Vezi extrasul citat
art. 31Serviciul extern de prevenire și protecție trebuie să îndeplinească următoarele cerințe:a) să dispună de personal cu capacitate profesională adecvată și de mijloacele materiale necesare pentru a-și desfășura activitatea; b) să fie abilitat de Comisia de abilitare a serviciilor externe de prevenire și protecție și de avizare a documentațiilor cu caracter tehnic de informare și instruire în domeniul securității și sănătății în muncă, în conformitate cu procedura stabilită la art. 35-45.
Textul în documentul-sursă ↗ - Sursa 60: Normele metodologice din 11 octombrie 2006 de aplicare a Legii securității și sănătății în muncă nr. 319/2006, aprobate prin HG nr. 1.425/2006Textul oficial ↗Explicația noastră a actului →
Vezi extrasul citat
art. 33(1) Contractul încheiat între angajator și serviciul extern de prevenire și protecție trebuie să cuprindă și următoarele:a) activitățile de prevenire și protecție care vor fi desfășurate de către fiecare serviciu extern de prevenire și protecție; b) modul de colaborare cu lucrătorii desemnați/serviciile interne și/sau cu alte servicii externe de prevenire și protecție; c) clauze privind soluționarea litigiilor apărute între părți. (2) Serviciile externe de prevenire și protecție au obligația să pună la dispoziția beneficiarilor de servicii informațiile prevăzute la art. 26 și 27 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 49/2009 privind libertatea de stabilire a prestatorilor de servicii și libertatea de a furniza servicii în România, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 68/2010. (la 27-09-2010, Art. 33 a fost modificat de pct. 18 al art. I din HOTĂRÂREA nr. 955 din 8 septembrie 2010, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 661 din 27 septembrie 2010. )
Textul în documentul-sursă ↗ - Sursa 61: Normele metodologice din 11 octombrie 2006 de aplicare a Legii securității și sănătății în muncă nr. 319/2006, aprobate prin HG nr. 1.425/2006Textul oficial ↗Explicația noastră a actului →
Vezi extrasul citat
art. 49(1) Cerințele minime de pregătire în domeniul securității și sănătății în muncă corespunzătoare nivelului mediu sunt:a) studii în învățământul liceal filiera teoretică în profil real sau filiera tehnologică în profil tehnic; (la 27-09-2010, Litera a) a alin. (1) al art. 49 a fost modificată de pct. 34 al art. I din HOTĂRÂREA nr. 955 din 8 septembrie 2010, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 661 din 27 septembrie 2010. ) b) curs în domeniul securității și sănătății în muncă, cu conținut minim conform celui prevăzut în anexa nr. 6 lit. B, cu o durată de cel puțin 80 de ore. (2) Nivelul mediu prevăzut la alin. (1) se atestă prin diploma de studii și certificatul de absolvire a cursului prevăzut la alin. (1) lit. b).
Textul în documentul-sursă ↗ - Sursa 62: Normele metodologice din 11 octombrie 2006 de aplicare a Legii securității și sănătății în muncă nr. 319/2006, aprobate prin HG nr. 1.425/2006Textul oficial ↗Explicația noastră a actului →
Vezi extrasul citat
art. 50(1) Cerințele minime de pregătire în domeniul securității și sănătății în muncă corespunzătoare nivelului superior, care trebuie îndeplinite în mod cumulativ, sunt următoarele:a) absolvirea, în domeniile fundamentale: științe inginerești, științe agricole și silvice, cu diplomă de licență sau echivalentă, a ciclului I de studii universitare, studii universitare de licență, ori a studiilor universitare de lungă durată sau absolvirea cu diplomă de absolvire a studiilor universitare de scurtă durată; b) curs în domeniul securității și sănătății în muncă, cu conținut minim conform celui prevăzut în anexa nr. 6 lit. B, cu o durată de cel puțin 80 de ore; c) absolvirea cu diplomă sau certificat de absolvire, după caz, a unui program de învățământ postuniversitar în domeniul securității și sănătății în muncă, cu o durată de cel puțin 180 de ore. (2) Îndeplinirea cerințelor prevăzute la alin. (1) se atestă prin diploma de studii și certificatele de absolvire a cursurilor prevăzute la alin. (1) lit. b) și c).(3) Cerința minimă prevăzută la alin. (1) lit. b) și c) este considerată îndeplinită și în situația în care persoana a obținut o diplomă de master sau doctorat în domeniul securității și sănătății în muncă. (la 27-09-2010, Art. 50 a fost modificat de pct. 35 al art. I din HOTĂRÂREA nr. 955 din 8 septembrie 2010, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 661 din 27 septembrie 2010. )
Textul în documentul-sursă ↗ - Sursa 63: Normele metodologice din 11 octombrie 2006 de aplicare a Legii securității și sănătății în muncă nr. 319/2006, aprobate prin HG nr. 1.425/2006Textul oficial ↗Explicația noastră a actului →
Vezi extrasul citat
art. 51Cursurile și programele de formare în domeniul securității și sănătății în muncă, prevăzute la art. 49 și 50, se efectuează de către furnizori de formare profesională autorizați, potrivit prevederilor Ordonanței Guvernului nr. 129/2000 privind formarea profesională a adulților, republicată, cu modificările și completările ulterioare. (la 27-12-2011, Art. 51 a fost modificat de pct. 4 al art. I din HOTĂRÂREA nr. 1.242 din 14 decembrie 2011, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 925 din 27 decembrie 2011. )
Textul în documentul-sursă ↗ - Sursa 64: Normele metodologice din 11 octombrie 2006 de aplicare a Legii securității și sănătății în muncă nr. 319/2006, aprobate prin HG nr. 1.425/2006Textul oficial ↗Explicația noastră a actului →
Vezi extrasul citat
art. 52Reprezentanții lucrătorilor cu răspunderi specifice în domeniul securității și sănătății în muncă, definiți conform art. 5 lit. d) din lege, sunt aleși de către și dintre lucrătorii din întreprindere și/sau unitate, conform celor stabilite prin contractul colectiv de muncă, regulamentul intern sau regulamentul de organizare și funcționare.
Textul în documentul-sursă ↗ - Sursa 65: Normele metodologice din 11 octombrie 2006 de aplicare a Legii securității și sănătății în muncă nr. 319/2006, aprobate prin HG nr. 1.425/2006Textul oficial ↗Explicația noastră a actului →
Vezi extrasul citat
art. 54Lucrătorii comunică în scris angajatorului numărul și numele reprezentanților lucrătorilor cu răspunderi specifice în domeniul securității și sănătății în muncă.
Textul în documentul-sursă ↗ - Sursa 66: Normele metodologice din 11 octombrie 2006 de aplicare a Legii securității și sănătății în muncă nr. 319/2006, aprobate prin HG nr. 1.425/2006Textul oficial ↗Explicația noastră a actului →
Vezi extrasul citat
art. 55(1) Reprezentanții lucrătorilor cu răspunderi specifice în domeniul securității și sănătății lucrătorilor trebuie să urmeze un program de pregătire în domeniul securității și sănătății în muncă, cu o durată de cel puțin 40 de ore, cu conținutul minim conform celui prevăzut în anexa nr. 6 lit. A.(2) Îndeplinirea cerinței prevăzute la alin. (1) se atestă printr-un document de absolvire a programului de pregătire. (la 27-09-2010, Art. 55 a fost modificat de pct. 39 al art. I din HOTĂRÂREA nr. 955 din 8 septembrie 2010, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 661 din 27 septembrie 2010. )
Textul în documentul-sursă ↗ - Sursa 67: Normele metodologice din 11 octombrie 2006 de aplicare a Legii securității și sănătății în muncă nr. 319/2006, aprobate prin HG nr. 1.425/2006Textul oficial ↗Explicația noastră a actului →
Vezi extrasul citat
art. 57(1) Comitetul de securitate și sănătate în muncă se constituie în unitățile care au un număr de cel puțin 50 de lucrători, inclusiv cu capital străin, care desfășoară activități pe teritoriul României.(2) Inspectorul de muncă poate impune constituirea comitetului de securitate și sănătate în muncă în unitățile cu un număr mai mic de 50 de lucrători în funcție de natura activității și de riscurile identificate.(3) În cazul în care activitatea se desfășoară în unități dispersate teritorial, se pot înființa mai multe comitete de securitate și sănătate în muncă; numărul acestora se stabilește prin contractul colectiv de muncă aplicabil sau prin regulamentul intern ori regulamentul de organizare și funcționare.(4) Comitetul de securitate și sănătate în muncă se constituie și în cazul activităților care se desfășoară temporar, respectiv cu o durată mai mare de 3 luni.(5) În unitățile care au mai puțin de 50 de lucrători, unde nu s-a constituit comitet de securitate și sănătate în muncă, atribuțiile acestuia revin reprezentanților lucrătorilor cu răspunderi specifice în domeniul securității și sănătății lucrătorilor. (la 27-09-2010, Alin. (5) al art. 57 a fost modificat de pct. 40 al art. I din HOTĂRÂREA nr. 955 din 8 septembrie 2010, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 661 din 27 septembrie 2010. )
Textul în documentul-sursă ↗ - Sursa 68: Normele metodologice din 11 octombrie 2006 de aplicare a Legii securității și sănătății în muncă nr. 319/2006, aprobate prin HG nr. 1.425/2006Textul oficial ↗Explicația noastră a actului →
Vezi extrasul citat
art. 58(1) Comitetul de securitate și sănătate în muncă este constituit din următorii membri:a) angajator sau reprezentantul său legal; b) reprezentanți ai angajatorului cu atribuții de securitate și sănătate în muncă; c) reprezentanți ai lucrătorilor cu răspunderi specifice în domeniul securității și sănătății lucrătorilor; d) medicul de medicină a muncii. (2) Numărul reprezentanților lucrătorilor este egal cu numărul format din angajator sau reprezentantul său legal și reprezentanții angajatorului.(3) Lucrătorul desemnat sau reprezentantul serviciului intern de prevenire și protecție este secretarul comitetului de securitate și sănătate în muncă. (la 27-09-2010, Art. 58 a fost modificat de pct. 41 al art. I din HOTĂRÂREA nr. 955 din 8 septembrie 2010, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 661 din 27 septembrie 2010. )
Textul în documentul-sursă ↗ - Sursa 69: Normele metodologice din 11 octombrie 2006 de aplicare a Legii securității și sănătății în muncă nr. 319/2006, aprobate prin HG nr. 1.425/2006Textul oficial ↗Explicația noastră a actului →
Vezi extrasul citat
art. 59(1) Reprezentanții lucrătorilor în comitetul de securitate și sănătate în muncă vor fi aleși pe o perioadă de 2 ani.(2) În cazul în care unul sau mai mulți reprezentanți ai lucrătorilor cu răspunderi specifice în domeniul securității și sănătății lucrătorilor se retrag din comitetul de securitate și sănătate în muncă, aceștia vor fi înlocuiți imediat prin alți reprezentanți aleși.
Textul în documentul-sursă ↗ - Sursa 70: Normele metodologice din 11 octombrie 2006 de aplicare a Legii securității și sănătății în muncă nr. 319/2006, aprobate prin HG nr. 1.425/2006Textul oficial ↗Explicația noastră a actului →
Vezi extrasul citat
art. 60(1) Modalitatea de desemnare a reprezentanților lucrătorilor în comitetele de securitate și sănătate în muncă va fi stabilită prin contractul colectiv de muncă, regulamentul intern sau regulamentul de organizare și funcționare.(2) Reprezentanții lucrătorilor în comitetele de securitate și sănătate în muncă vor fi desemnați de către lucrători dintre reprezentanții lucrătorilor cu răspunderi specifice în domeniul securității și sănătății lucrătorilor.(3) Numărul minim al reprezentanților lucrătorilor în comitetele de securitate și sănătate în muncă se stabilește în funcție de numărul total al lucrătorilor din întreprindere/unitate, după cum urmează:a) de la 10 la 100 de lucrători - 2 reprezentanți; b) de la 101 la 500 de lucrători - 3 reprezentanți; c) de la 501 la 1.000 de lucrători - 4 reprezentanți; d) de la 1.001 la 2.000 de lucrători - 5 reprezentanți; e) de la 2.001 la 3.000 de lucrători - 6 reprezentanți; f) de la 3.001 la 4.000 de lucrători - 7 reprezentanți; g) peste 4.000 de lucrători - 8 reprezentanți. (la 27-09-2010, Art. 60 a fost modificat de pct. 42 al art. I din HOTĂRÂREA nr. 955 din 8 septembrie 2010, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 661 din 27 septembrie 2010. )
Textul în documentul-sursă ↗ - Sursa 71: Normele metodologice din 11 octombrie 2006 de aplicare a Legii securității și sănătății în muncă nr. 319/2006, aprobate prin HG nr. 1.425/2006Textul oficial ↗Explicația noastră a actului →
Vezi extrasul citat
art. 61(1) Angajatorul are obligația să acorde fiecărui reprezentant al lucrătorilor în comitetele de securitate și sănătate în muncă timpul necesar exercitării atribuțiilor specifice.(2) Timpul alocat acestei activități va fi considerat timp de muncă și va fi de cel puțin:a) 2 ore pe lună în unitățile având un efectiv de până la 99 de lucrători; b) 5 ore pe lună în unitățile având un efectiv între 100 și 299 de lucrători; c) 10 ore pe lună în unitățile având un efectiv între 300 și 499 de lucrători; d) 15 ore pe lună în unitățile având un efectiv între 500 și 1.499 de lucrători; e) 20 de ore pe lună în unitățile având un efectiv de 1.500 de lucrători și peste. (3) Instruirea necesară exercitării rolului de membru în comitetul de securitate și sănătate în muncă trebuie să se realizeze în timpul programului de lucru și pe cheltuiala unității.
Textul în documentul-sursă ↗ - Sursa 72: Normele metodologice din 11 octombrie 2006 de aplicare a Legii securității și sănătății în muncă nr. 319/2006, aprobate prin HG nr. 1.425/2006Textul oficial ↗Explicația noastră a actului →
Vezi extrasul citat
art. 62Angajatorul sau reprezentantul său legal este președintele comitetului de securitate și sănătate în muncă.
Textul în documentul-sursă ↗ - Sursa 73: Normele metodologice din 11 octombrie 2006 de aplicare a Legii securității și sănătății în muncă nr. 319/2006, aprobate prin HG nr. 1.425/2006Textul oficial ↗Explicația noastră a actului →
Vezi extrasul citat
art. 63Membrii comitetului de securitate și sănătate în muncă se nominalizează prin decizie scrisă a președintelui acestuia, iar componența comitetului va fi adusă la cunoștință tuturor lucrătorilor.
Textul în documentul-sursă ↗ - Sursa 74: Normele metodologice din 11 octombrie 2006 de aplicare a Legii securității și sănătății în muncă nr. 319/2006, aprobate prin HG nr. 1.425/2006Textul oficial ↗Explicația noastră a actului →
Vezi extrasul citat
art. 64(1) La întrunirile comitetului de securitate și sănătate în muncă vor fi convocați să participe lucrătorii desemnați, reprezentanții serviciului intern de prevenire și protecție și, în cazul în care angajatorul a contractat unul sau mai multe servicii externe de prevenire și protecție, reprezentanții acestora.(2) La întrunirile comitetului de securitate și sănătate în muncă pot participa inspectori de muncă. (la 27-09-2010, Alin. (2) al art. 64 a fost modificat de pct. 43 al art. I din HOTĂRÂREA nr. 955 din 8 septembrie 2010, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 661 din 27 septembrie 2010. )
Textul în documentul-sursă ↗ - Sursa 75: Normele metodologice din 11 octombrie 2006 de aplicare a Legii securității și sănătății în muncă nr. 319/2006, aprobate prin HG nr. 1.425/2006Textul oficial ↗Explicația noastră a actului →
Vezi extrasul citat
art. 65Comitetul de securitate și sănătate în muncă funcționează în baza regulamentului de funcționare propriu.
Textul în documentul-sursă ↗ - Sursa 76: Normele metodologice din 11 octombrie 2006 de aplicare a Legii securității și sănătății în muncă nr. 319/2006, aprobate prin HG nr. 1.425/2006Textul oficial ↗Explicația noastră a actului →
Vezi extrasul citat
art. 66(1) Angajatorul are obligația să asigure întrunirea comitetului de securitate și sănătate în muncă cel puțin o dată pe trimestru și ori de câte ori este necesar.(2) Ordinea de zi a fiecărei întruniri este stabilită de către președinte și secretar, cu consultarea reprezentanților lucrătorilor, și este transmisă membrilor comitetului de securitate și sănătate în muncă, inspectoratului teritorial de muncă și, dacă este cazul, serviciului extern de protecție și prevenire, cu cel puțin 5 zile înaintea datei stabilite pentru întrunirea comitetului.(3) Secretarul comitetului de securitate și sănătate în muncă convoacă în scris membrii comitetului cu cel puțin 5 zile înainte de data întrunirii, indicând locul, data și ora stabilite.(4) La fiecare întrunire secretarul comitetului de securitate și sănătate în muncă încheie un proces-verbal care va fi semnat de către toți membrii comitetului.(5) Comitetul de securitate și sănătate în muncă este legal întrunit dacă sunt prezenți cel puțin jumătate plus unu din numărul membrilor săi.(6) Comitetul de securitate și sănătate în muncă convine cu votul a cel puțin două treimi din numărul membrilor prezenți.(7) Secretarul comitetului de securitate și sănătate în muncă va afișa la loc vizibil copii ale procesului-verbal încheiat.(8) Secretarul comitetului de securitate și sănătate în muncă transmite inspectoratului teritorial de muncă, în termen de 10 zile de la data întrunirii, o copie a procesului-verbal încheiat.
Textul în documentul-sursă ↗ - Sursa 77: Normele metodologice din 11 octombrie 2006 de aplicare a Legii securității și sănătății în muncă nr. 319/2006, aprobate prin HG nr. 1.425/2006Textul oficial ↗Explicația noastră a actului →
Vezi extrasul citat
art. 67Pentru realizarea informării, consultării și participării lucrătorilor, în conformitate cu art. 16, 17 și 18 din lege, comitetul de securitate și sănătate în muncă are cel puțin următoarele atribuții:a) analizează și face propuneri privind politica de securitate și sănătate în muncă și planul de prevenire și protecție, conform regulamentului intern sau regulamentului de organizare și funcționare; b) urmărește realizarea planului de prevenire și protecție, inclusiv alocarea mijloacelor necesare realizării prevederilor lui și eficiența acestora din punct de vedere al îmbunătățirii condițiilor de muncă; c) analizează introducerea de noi tehnologii, alegerea echipamentelor, luând în considerare consecințele asupra securității și sănătății, lucrătorilor, și face propuneri în situația constatării anumitor deficiențe; d) analizează alegerea, cumpărarea, întreținerea și utilizarea echipamentelor de muncă, a echipamentelor de protecție colectivă și individuală; e) analizează modul de îndeplinire a atribuțiilor ce revin serviciului extern de prevenire și protecție, precum și menținerea sau, dacă este cazul, înlocuirea acestuia; f) propune măsuri de amenajare a locurilor de muncă, ținând seama de prezența grupurilor sensibile la riscuri specifice; g) analizează cererile formulate de lucrători privind condițiile de muncă și modul în care își îndeplinesc atribuțiile persoanele desemnate și/sau serviciul extern; h) urmărește modul în care se aplică și se respectă reglementările legale privind securitatea și sănătatea în muncă, măsurile dispuse de inspectorul de muncă și inspectorii sanitari; i) analizează propunerile lucrătorilor privind prevenirea accidentelor de muncă și a îmbolnăvirilor profesionale, precum și pentru îmbunătățirea condițiilor de muncă și propune introducerea acestora în planul de prevenire și protecție; j) analizează cauzele producerii accidentelor de muncă, îmbolnăvirilor profesionale și evenimentelor produse și poate propune măsuri tehnice în completarea măsurilor dispuse în urma cercetării; k) efectuează verificări proprii privind aplicarea instrucțiunilor proprii și a celor de lucru și face un raport scris privind constatările făcute; l) dezbate raportul scris, prezentat comitetului de securitate și sănătate în muncă de către conducătorul unității cel puțin o dată pe an, cu privire la situația securității și sănătății în muncă, la acțiunile care au fost întreprinse și la eficiența acestora în anul încheiat, precum și propunerile pentru planul de prevenire și protecție ce se va realiza în anul următor.
Textul în documentul-sursă ↗ - Sursa 78: Normele metodologice din 11 octombrie 2006 de aplicare a Legii securității și sănătății în muncă nr. 319/2006, aprobate prin HG nr. 1.425/2006Textul oficial ↗Explicația noastră a actului →
Vezi extrasul citat
art. 68Angajatorul trebuie să furnizeze comitetului de securitate și sănătate în muncă toate informațiile necesare, pentru ca membrii acestuia să își poată da avizul în cunoștință de cauză.
Textul în documentul-sursă ↗ - Sursa 79: Normele metodologice din 11 octombrie 2006 de aplicare a Legii securității și sănătății în muncă nr. 319/2006, aprobate prin HG nr. 1.425/2006Textul oficial ↗Explicația noastră a actului →
Vezi extrasul citat
art. 69(1) Angajatorul trebuie să prezinte, cel puțin o dată pe an, comitetului de securitate și sănătate în muncă un raport scris care va cuprinde situația securității și sănătății în muncă, acțiunile care au fost întreprinse și eficiența acestora în anul încheiat, precum și propunerile pentru planul de prevenire și protecție ce se vor realiza în anul următor.(2) Angajatorul trebuie să transmită raportul prevăzut la alin. (1), avizat de membrii comitetului de securitate și sănătate în muncă, în termen de 10 zile, inspectoratului teritorial de muncă.
Textul în documentul-sursă ↗ - Sursa 80: Normele metodologice din 11 octombrie 2006 de aplicare a Legii securității și sănătății în muncă nr. 319/2006, aprobate prin HG nr. 1.425/2006Textul oficial ↗Explicația noastră a actului →
Vezi extrasul citat
art. 70Angajatorul trebuie să supună analizei comitetului de securitate și sănătate în muncă documentația referitoare la caracteristicile echipamentelor de muncă, ale echipamentelor de protecție colectivă și individuală, în vederea selecționării echipamentelor optime.
Textul în documentul-sursă ↗ - Sursa 81: Normele metodologice din 11 octombrie 2006 de aplicare a Legii securității și sănătății în muncă nr. 319/2006, aprobate prin HG nr. 1.425/2006Textul oficial ↗Explicația noastră a actului →
Vezi extrasul citat
art. 71Angajatorul trebuie să informeze comitetul de securitate și sănătate în muncă cu privire la evaluarea riscurilor pentru securitate și sănătate, măsurile de prevenire și protecție atât la nivel de unitate, cât și la nivel de loc de muncă și tipuri de posturi de lucru, măsurile de prim ajutor, de prevenire și stingere a incendiilor și evacuare a lucrătorilor.
Textul în documentul-sursă ↗ - Sursa 82: Normele metodologice din 11 octombrie 2006 de aplicare a Legii securității și sănătății în muncă nr. 319/2006, aprobate prin HG nr. 1.425/2006Textul oficial ↗Explicația noastră a actului →
Vezi extrasul citat
art. 72Angajatorul comunică comitetului de securitate și sănătate în muncă punctul său de vedere sau, dacă este cazul, al medicului de medicina muncii, serviciului intern sau extern de prevenire și protecție, asupra plângerilor lucrătorilor privind condițiile de muncă și modul în care serviciul intern sau extern de prevenire și protecție își îndeplinește atribuțiile.
Textul în documentul-sursă ↗ - Sursa 83: Normele metodologice din 11 octombrie 2006 de aplicare a Legii securității și sănătății în muncă nr. 319/2006, aprobate prin HG nr. 1.425/2006Textul oficial ↗Explicația noastră a actului →
Vezi extrasul citat
art. 73În cazul în care angajatorul nu ia în considerare propunerile comitetului de securitate și sănătate în muncă, conform atribuțiilor prevăzute la art. 67, trebuie să motiveze decizia sa în fața comitetului; motivația va fi consemnată în procesul-verbal.
Textul în documentul-sursă ↗ - Sursa 84: Normele metodologice din 11 octombrie 2006 de aplicare a Legii securității și sănătății în muncă nr. 319/2006, aprobate prin HG nr. 1.425/2006Textul oficial ↗Explicația noastră a actului →
Vezi extrasul citat
art. 82(1) Pentru persoanele aflate în întreprindere și/sau unitate cu permisiunea angajatorului, cu excepția altor participanți la procesul de muncă, așa cum sunt definiți potrivit art. 5 lit. c) din lege, angajatorul stabilește prin regulamentul intern instrucțiuni privind deplasarea acestora în întreprindere și/sau unitate. (la 07-03-2022, Alineatul (1) din Articolul 82 , Sectiunea 1 , Capitolul V a fost modificat de Punctul 8, Articolul I din HOTĂRÂREA nr. 259 din 23 februarie 2022, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 223 din 07 martie 2022 ) (2) Pentru lucrătorii din întreprinderi și/sau unități din exterior care desfășoară activități pe bază de contract de prestări de servicii, angajatorul beneficiar al serviciilor va asigura instruirea lucrătorilor respectivi privind activitățile specifice întreprinderii și/sau unității respective, riscurile pentru securitatea și sănătatea lor, precum și măsurile și activitățile de prevenire și protecție la nivelul întreprinderii și/sau unității, în general. (la 27-09-2010, Alin. (2) al art. 82 a fost modificat de pct. 47 al art. I din HOTĂRÂREA nr. 955 din 8 septembrie 2010, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 661 din 27 septembrie 2010. ) (3) Rezultatul instruirii prevăzute la alin. (2) se consemnează:a) pe suport hârtie în fișa de instruire colectivă, conform modelului prevăzut în anexa nr. 12; sau b) în format electronic, cuprinzând informațiile prevăzute în anexa nr. 12. (la 07-03-2022, Alineatul (3) din Articolul 82 , Sectiunea 1 , Capitolul V a fost modificat de Punctul 8, Articolul I din HOTĂRÂREA nr. 259 din 23 februarie 2022, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 223 din 07 martie 2022 ) (4) Fișa de instruire colectivă se întocmește pe suport hârtie în două exemplare sau în format electronic și se păstrează atât de către angajator/lucrătorul desemnat/serviciul intern de prevenire și protecție care a efectuat instruirea, cât și de către angajatorul lucrătorilor instruiți sau, în cazul vizitatorilor, de către conducătorul grupului. Dacă este întocmită în format electronic, fișa de instruire colectivă se semnează cu semnătură electronică, semnătură electronică avansată sau semnătură electronică calificată. (la 07-03-2022, Alineatul (4) din Articolul 82 , Sectiunea 1 , Capitolul V a fost modificat de Punctul 8, Articolul I din HOTĂRÂREA nr. 259 din 23 februarie 2022, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 223 din 07 martie 2022 ) (5) Reprezentanții autorităților competente cu atribuții de control vor fi însoțiți de către un reprezentant desemnat de către angajator, fără a se întocmi fișa de instruire. (la 27-09-2010, Alin. (5) al art. 82 a fost modificat de pct. 47 al art. I din HOTĂRÂREA nr. 955 din 8 septembrie 2010, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 661 din 27 septembrie 2010. )
Textul în documentul-sursă ↗ - Sursa 85: LEGE nr. 319 din 14 iulie 2006 a securității și sănătății în muncăTextul oficial ↗Explicația noastră a actului →
Vezi extrasul citat
Capitolul III / Secţiunea a 2-a / art. 8 / alin. (6)(6) Lucrătorii desemnați trebuie să aibă, în principal, atribuții privind securitatea și sănătatea în munca și, cel mult, atribuții complementare.
Textul în documentul-sursă ↗ - Sursa 86: Normele metodologice din 11 octombrie 2006 de aplicare a Legii securității și sănătății în muncă nr. 319/2006, aprobate prin HG nr. 1.425/2006Textul oficial ↗Explicația noastră a actului →
Vezi extrasul citat
art. 58(1) Comitetul de securitate și sănătate în muncă este constituit din următorii membri:a) angajator sau reprezentantul său legal; b) reprezentanți ai angajatorului cu atribuții de securitate și sănătate în muncă; c) reprezentanți ai lucrătorilor cu răspunderi specifice în domeniul securității și sănătății lucrătorilor; d) medicul de medicină a muncii. (2) Numărul reprezentanților lucrătorilor este egal cu numărul format din angajator sau reprezentantul său legal și reprezentanții angajatorului.(3) Lucrătorul desemnat sau reprezentantul serviciului intern de prevenire și protecție este secretarul comitetului de securitate și sănătate în muncă. (la 27-09-2010, Art. 58 a fost modificat de pct. 41 al art. I din HOTĂRÂREA nr. 955 din 8 septembrie 2010, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 661 din 27 septembrie 2010. )
Textul în documentul-sursă ↗ - Sursa 87: LEGE nr. 319 din 14 iulie 2006 a securității și sănătății în muncăTextul oficial ↗Explicația noastră a actului →
Vezi extrasul citat
Capitolul IV / art. 22Fiecare lucrator trebuie să își desfășoare activitatea, în conformitate cu pregătirea și instruirea sa, precum și cu instrucțiunile primite din partea angajatorului, astfel încât sa nu expuna la pericol de accidentare sau imbolnavire profesională atât propria persoana, cat și alte persoane care pot fi afectate de acțiunile sau omisiunile sale în timpul procesului de muncă.
Textul în documentul-sursă ↗ - Sursa 88: LEGE nr. 319 din 14 iulie 2006 a securității și sănătății în muncăTextul oficial ↗Explicația noastră a actului →
Vezi extrasul citat
Capitolul III / Secţiunea 1 / art. 7 / alin. (5) / lit. b)b) să își coordoneze acțiunile în vederea protecției lucrătorilor și prevenirii riscurilor profesionale, luând în considerare natura activităților;
Textul în documentul-sursă ↗ - Sursa 89: Decizia Curții Constituționale nr. 69 din 28 februarie 2017 referitoare la art. 37 din Legea nr. 319/2006 și art. 349 Cod penalTextul oficial ↗Explicația noastră a actului →
Vezi extrasul citat
par. 21 (motivarea majoritară)Analizând conținutul infracțiunii reglementate de art. 37 din Legea nr. 319/2006 și de art. 349 din Codul penal, Curtea constată că obiectul juridic special al acesteia îl constituie relațiile sociale privind securitatea și sănătatea în muncă a lucrătorilor, ocrotite de norma legală prin obligarea persoanei care are îndatorirea de a lua măsurile corespunzătoare pentru evitarea producerii unui accident de muncă sau unei îmbolnăviri profesionale. Subiectul activ al infracțiunii este persoana care are îndatorirea de a lua măsurile legale de securitate și sănătate în muncă, iar subiectul pasiv - lucrătorul sau alt participant la procesul de muncă. Cât privește structura și conținutul juridic al infracțiunii, Curtea observă că situația premisă constă în participarea la procesul de muncă ca lucrător, în temeiul unui contract sau fără a avea un contract încheiat. Referitor la latura obiectivă a conținutului constitutiv al infracțiunii, Curtea constată că aceasta cuprinde un element material, respectiv o inacțiune/omisiune care constă în neluarea măsurilor legale de securitate și sănătate în muncă de către subiectul activ - persoana care avea îndatorirea de a lua aceste măsuri. Cerința esențială constă în crearea unui pericol iminent, urmarea imediată o constituie producerea stării de pericol iminent, iar legătura de cauzalitate indică raportul dintre neluarea măsurilor legale de securitate și sănătate în muncă și rezultatul sau urmarea imediată reprezentată de crearea pericolului iminent de producere a unui accident de muncă sau a unei îmbolnăviri profesionale. În ceea ce privește latura subiectivă, se identifică elementul subiectiv, respectiv culpa sau intenția, precum și cerința esențială (mobilul care declanșează fapta), în cazul în care acesta există.
Textul în documentul-sursă ↗ - Sursa 90: Decizia Curții Constituționale nr. 69 din 28 februarie 2017 referitoare la art. 37 din Legea nr. 319/2006 și art. 349 Cod penalTextul oficial ↗Explicația noastră a actului →
Vezi extrasul citat
par. 28 (motivarea majoritară)Faptul că legiuitorul nu a enumerat în textul incriminator toate măsurile de sănătate și securitate în muncă, din toate domeniile în care acestea se aplică, nu aduce atingere principiului constituțional invocat, deoarece orice normă juridică trebuie să aibă un anumit grad de abstractizare. Revine instanței, în procesul de interpretare și aplicare a legii, rolul de a identifica în cuprinsul Legii nr. 319/2006 aceste măsuri și de a le corobora cu acelea din legislația specială ori subsecventă.
Textul în documentul-sursă ↗ - Sursa 91: Decizia Curții Constituționale nr. 69 din 28 februarie 2017 referitoare la art. 37 din Legea nr. 319/2006 și art. 349 Cod penalTextul oficial ↗Explicația noastră a actului →
Vezi extrasul citat
par. 31 și dispozitiv: vot, respingere, caracter definitiv și general obligatoriuPentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu majoritate de voturi, ... CURTEA CONSTITUȚIONALĂ În numele legii DECIDE:Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de Valentin Candidatu în Dosarul nr. 30.226/197/2013 al Judecătoriei Brașov - Secția penală și constată că prevederile art. 37 din Legea securității și sănătății în muncă nr. 319/2006 și ale art. 349 din Codul penal sunt constituționale în raport cu criticile formulate.Definitivă și general obligatorie.
Textul în documentul-sursă ↗ - Sursa 92: Decizia Curții Constituționale nr. 69 din 28 februarie 2017 referitoare la art. 37 din Legea nr. 319/2006 și art. 349 Cod penalTextul oficial ↗Explicația noastră a actului →
Vezi extrasul citat
par. 5 (sesizarea și contextul cauzei)Prin Încheierea din 23 iunie 2015, pronunțată în Dosarul nr. 30.226/197/2013, Judecătoria Brașov - Secția penală a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 37 din Legea securității și sănătății în muncă nr. 319/2006 și ale art. 349 din Codul penal. Excepția a fost invocată într-o cauză penală în care autorul a fost trimis în judecată prin rechizitoriul emis în dosar, pentru săvârșirea mai multor infracțiuni, în concurs, printre acestea fiind și cea prevăzută de art. 37 din Legea securității și sănătății în muncă nr. 319/2006.
Textul în documentul-sursă ↗ - Sursa 93: Decizia Curții Constituționale nr. 69 din 28 februarie 2017 referitoare la art. 37 din Legea nr. 319/2006 și art. 349 Cod penalTextul oficial ↗Explicația noastră a actului →
Vezi extrasul citat
par. 3–4 (susținerile autorului excepției și ale Ministerului Public)Cauza fiind în stare de judecată, președintele acordă cuvântul reprezentantului autorului excepției, care solicită admiterea acesteia, arătând, în esență, că textele de lege criticate contravin art. 1 alin. (5) din Legea fundamentală, deoarece din redactarea acestora cetățeanul obișnuit nu are posibilitatea reală de a-și corija comportamentul astfel încât să să nu încalce aceste dispoziții a căror nerespectare este sancționată cu aplicarea unei pedepse. Ar trebui ca textul de lege criticat să prevadă exact care sunt măsurile la care se face referire, pentru ca, analizând aceste măsuri, justițiabilul să își formeze o conduită socială conformă. Singurele dispoziții din Legea nr. 319/2006 care fac trimitere la măsurile menționate generic se regăsesc la art. 7 alin. (1) din lege, acestea fiind reperele fundamentale față de care o persoană trebuie să își corecteze conduita. În acest context, face referire la cele reținute în Hotărârea din 4 mai 2000 a Curții Europene a Drepturilor Omului, pronunțată în Cauza Rotaru împotriva României, paragraful 55, în ceea ce privește cerința previzibilității legii. Arată, de asemenea, că toate prevederile din Legea nr. 319/2006 care reglementează măsurile de securitate și sănătate în muncă se completează cu norme elaborate de angajator referitoare la organizarea activităților de producție din unitatea respectivă. Se ajunge astfel la ipoteza reținută în Decizia nr. 405 din 15 iunie 2016, și anume aceea ca un „legiuitor“, altul decât Parlamentul, să stabilească norme de conduită specifice pentru fiecare persoană. Pornind de la dispozițiile legale criticate, care au un caracter generic, angajatorul nu va putea niciodată să prevadă toate măsurile legale de sănătate și securitate în muncă, astfel încât să nu devină subiect al unei infracțiuni. 4. Reprezentantul Ministerului Public solicită respingerea excepției de neconstituționalitate, ca neîntemeiată, arătând că ipoteza de la care pleacă autorul excepției este aceea că un cetățean obișnuit nu poate să își corijeze conduita, deoarece norma este prea generală. Textul de lege criticat se adresează însă unor profesioniști, iar nu cetățeanului obișnuit, profesioniștii având obligația ca în calitatea lor de angajatori să cunoască legile care le guvernează activitatea. Sintagma „securitate și sănătate în muncă“ este definită expres de art. 5 lit. n) din Legea nr. 319/2006, acest act normativ reglementând în art. 7 alin. (4), art. 8, art. 11-13 și art. 27 cu privire la toate măsurile legale pe care angajatorii sunt obligați să le ia. Măsurile respective nu sunt stabilite prin alte acte, ci prin lege. Nu poate fi primită nici critica referitoare la faptul că nu se poate distinge între contravențiile prevăzute de lege și infracțiunea reglementată în textele de lege criticate. Distincția este simplă, încălcarea măsurilor legale de sănătate și securitate în muncă reprezintă contravenție, iar dacă prin săvârșirea faptei se creează un pericol grav și iminent de producere a unui accident de muncă sau de îmbolnăvire profesională, fapta reprezintă infracțiune. Toate noțiunile cu care operează textele de lege criticate sunt definite la art. 5 lit. l), g) și r) din Legea nr. 319/2006, lege care transpune Directiva 89/391/CEE a Consiliului din 12 iunie 1989 privind punerea în aplicare de măsuri pentru promovarea îmbunătățirii securității și sănătății lucrătorilor la locul de muncă.
Textul în documentul-sursă ↗ - Sursa 94: Codul penal — Legea nr. 286/2009Textul oficial ↗Explicația noastră a actului →
Vezi extrasul citat
art. 349 alin. (1)–(2)(1) Neluarea vreuneia dintre măsurile legale de securitate și sănătate în muncă de către persoana care avea îndatorirea de a lua aceste măsuri, dacă se creează un pericol iminent de producere a unui accident de muncă sau de îmbolnăvire profesională, se pedepsește cu închisoare de la 6 luni la 3 ani sau cu amendă.(2) Fapta prevăzută în alin. (1) săvârșită din culpă se pedepsește cu închisoare de la 3 luni la un an sau cu amendă.
Textul în documentul-sursă ↗ - Sursa 95: Codul penal — Legea nr. 286/2009Textul oficial ↗Explicația noastră a actului →
Vezi extrasul citat
art. 350 alin. (1)–(3)(1) Nerespectarea de către orice persoană a obligațiilor și a măsurilor stabilite cu privire la securitatea și sănătatea în muncă, dacă prin aceasta se creează un pericol iminent de producere a unui accident de muncă sau de îmbolnăvire profesională, se pedepsește cu închisoare de la 6 luni la 3 ani sau cu amendă.(2) Cu aceeași pedeapsă se sancționează repunerea în funcțiune a instalațiilor, mașinilor și utilajelor, anterior eliminării tuturor deficiențelor pentru care s-a luat măsura opririi lor.(3) Faptele prevăzute în alin. (1) și alin. (2) săvârșite din culpă se pedepsesc cu închisoare de la 3 luni la un an sau cu amendă.
Textul în documentul-sursă ↗