Decizia Curții Constituționale nr. 69 din 28 februarie 2017 referitoare la art. 37 din Legea nr. 319/2006 și art. 349 Cod penal

Extrasele exacte din hotărâre la care trimit ghidurile.

1. par. 3–4 (susținerile autorului excepției și ale Ministerului Public)

   Cauza fiind în stare de judecată, președintele acordă cuvântul reprezentantului autorului excepției, care solicită admiterea acesteia, arătând, în esență, că textele de lege criticate contravin art. 1 alin. (5) din Legea fundamentală, deoarece din redactarea acestora cetățeanul obișnuit nu are posibilitatea reală de a-și corija comportamentul astfel încât să să nu încalce aceste dispoziții a căror nerespectare este sancționată cu aplicarea unei pedepse. Ar trebui ca textul de lege criticat să prevadă exact care sunt măsurile la care se face referire, pentru ca, analizând aceste măsuri, justițiabilul să își formeze o conduită socială conformă. Singurele dispoziții din Legea nr. 319/2006 care fac trimitere la măsurile menționate generic se regăsesc la art. 7 alin. (1) din lege, acestea fiind reperele fundamentale față de care o persoană trebuie să își corecteze conduita. În acest context, face referire la cele reținute în Hotărârea din 4 mai 2000 a Curții Europene a Drepturilor Omului, pronunțată în Cauza Rotaru împotriva României, paragraful 55, în ceea ce privește cerința previzibilității legii. Arată, de asemenea, că toate prevederile din Legea nr. 319/2006 care reglementează măsurile de securitate și sănătate în muncă se completează cu norme elaborate de angajator referitoare la organizarea activităților de producție din unitatea respectivă. Se ajunge astfel la ipoteza reținută în Decizia nr. 405 din 15 iunie 2016, și anume aceea ca un „legiuitor“, altul decât Parlamentul, să stabilească norme de conduită specifice pentru fiecare persoană. Pornind de la dispozițiile legale criticate, care au un caracter generic, angajatorul nu va putea niciodată să prevadă toate măsurile legale de sănătate și securitate în muncă, astfel încât să nu devină subiect al unei infracțiuni. 4. Reprezentantul Ministerului Public solicită respingerea excepției de neconstituționalitate, ca neîntemeiată, arătând că ipoteza de la care pleacă autorul excepției este aceea că un cetățean obișnuit nu poate să își corijeze conduita, deoarece norma este prea generală. Textul de lege criticat se adresează însă unor profesioniști, iar nu cetățeanului obișnuit, profesioniștii având obligația ca în calitatea lor de angajatori să cunoască legile care le guvernează activitatea. Sintagma „securitate și sănătate în muncă“ este definită expres de art. 5 lit. n) din Legea nr. 319/2006, acest act normativ reglementând în art. 7 alin. (4), art. 8, art. 11-13 și art. 27 cu privire la toate măsurile legale pe care angajatorii sunt obligați să le ia. Măsurile respective nu sunt stabilite prin alte acte, ci prin lege. Nu poate fi primită nici critica referitoare la faptul că nu se poate distinge între contravențiile prevăzute de lege și infracțiunea reglementată în textele de lege criticate. Distincția este simplă, încălcarea măsurilor legale de sănătate și securitate în muncă reprezintă contravenție, iar dacă prin săvârșirea faptei se creează un pericol grav și iminent de producere a unui accident de muncă sau de îmbolnăvire profesională, fapta reprezintă infracțiune. Toate noțiunile cu care operează textele de lege criticate sunt definite la art. 5 lit. l), g) și r) din Legea nr. 319/2006, lege care transpune Directiva 89/391/CEE a Consiliului din 12 iunie 1989 privind punerea în aplicare de măsuri pentru promovarea îmbunătățirii securității și sănătății lucrătorilor la locul de muncă.

   Textul în documentul-sursă ↗

2. par. 5 (sesizarea și contextul cauzei)

   Prin Încheierea din 23 iunie 2015, pronunțată în Dosarul nr. 30.226/197/2013, Judecătoria Brașov - Secția penală a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 37 din Legea securității și sănătății în muncă nr. 319/2006 și ale art. 349 din Codul penal. Excepția a fost invocată într-o cauză penală în care autorul a fost trimis în judecată prin rechizitoriul emis în dosar, pentru săvârșirea mai multor infracțiuni, în concurs, printre acestea fiind și cea prevăzută de art. 37 din Legea securității și sănătății în muncă nr. 319/2006.

   Textul în documentul-sursă ↗

3. par. 21 (motivarea majoritară)

   Analizând conținutul infracțiunii reglementate de art. 37 din Legea nr. 319/2006 și de art. 349 din Codul penal, Curtea constată că obiectul juridic special al acesteia îl constituie relațiile sociale privind securitatea și sănătatea în muncă a lucrătorilor, ocrotite de norma legală prin obligarea persoanei care are îndatorirea de a lua măsurile corespunzătoare pentru evitarea producerii unui accident de muncă sau unei îmbolnăviri profesionale. Subiectul activ al infracțiunii este persoana care are îndatorirea de a lua măsurile legale de securitate și sănătate în muncă, iar subiectul pasiv - lucrătorul sau alt participant la procesul de muncă. Cât privește structura și conținutul juridic al infracțiunii, Curtea observă că situația premisă constă în participarea la procesul de muncă ca lucrător, în temeiul unui contract sau fără a avea un contract încheiat. Referitor la latura obiectivă a conținutului constitutiv al infracțiunii, Curtea constată că aceasta cuprinde un element material, respectiv o inacțiune/omisiune care constă în neluarea măsurilor legale de securitate și sănătate în muncă de către subiectul activ - persoana care avea îndatorirea de a lua aceste măsuri. Cerința esențială constă în crearea unui pericol iminent, urmarea imediată o constituie producerea stării de pericol iminent, iar legătura de cauzalitate indică raportul dintre neluarea măsurilor legale de securitate și sănătate în muncă și rezultatul sau urmarea imediată reprezentată de crearea pericolului iminent de producere a unui accident de muncă sau a unei îmbolnăviri profesionale. În ceea ce privește latura subiectivă, se identifică elementul subiectiv, respectiv culpa sau intenția, precum și cerința esențială (mobilul care declanșează fapta), în cazul în care acesta există.

   Textul în documentul-sursă ↗

4. par. 28 (motivarea majoritară)

   Faptul că legiuitorul nu a enumerat în textul incriminator toate măsurile de sănătate și securitate în muncă, din toate domeniile în care acestea se aplică, nu aduce atingere principiului constituțional invocat, deoarece orice normă juridică trebuie să aibă un anumit grad de abstractizare. Revine instanței, în procesul de interpretare și aplicare a legii, rolul de a identifica în cuprinsul Legii nr. 319/2006 aceste măsuri și de a le corobora cu acelea din legislația specială ori subsecventă.

   Textul în documentul-sursă ↗

5. par. 31 și dispozitiv: vot, respingere, caracter definitiv și general obligatoriu

   Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu majoritate de voturi, ... CURTEA CONSTITUȚIONALĂ În numele legii DECIDE:Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de Valentin Candidatu în Dosarul nr. 30.226/197/2013 al Judecătoriei Brașov - Secția penală și constată că prevederile art. 37 din Legea securității și sănătății în muncă nr. 319/2006 și ale art. 349 din Codul penal sunt constituționale în raport cu criticile formulate.Definitivă și general obligatorie.

   Textul în documentul-sursă ↗