Permanența și solicitările primite în afara programului

Permanența poate fi timp de muncă în întregime, chiar fără intervenții, dacă obligațiile impuse limitează obiectiv și foarte semnificativ posibilitatea salariatului de a-și folosi timpul liber. Dacă această intensitate nu este atinsă, se ia în calcul timpul aferent muncii efectiv realizate. [66]

Calificarea timpului și plata sunt întrebări distincte: Directiva 2003/88/CE nu stabilește un tarif general pentru disponibilitate, iar drepturile bănești se determină potrivit regulilor naționale și clauzelor aplicabile. Repausul obligatoriu după o intervenție nu poate fi înlocuit prin scăderea unilaterală a unor zile din concediul de odihnă. [68] [85] [86] [87] [88] [89] [90] [91] [73] [74] [75] [76] [77]

ACTUALIZAT: 17 octombrie 2026
TIMP DE CITIRE: 11 minute
CATEGORIE: Program și timp liber

Cuprins · 12 secțiuni

01Cui se adresează
02Intervenția efectivă și simpla disponibilitate
03Când întreaga permanență este timp de muncă
04Disponibilitatea se plătește și dacă nu există incidente?
05Repausul după intervenția nocturnă nu consumă concediul
06Pot refuza apelurile și mesajele după program?
07Ce trebuie stabilit și dovedit
08Disponibilitatea în concediul de odihnă
09Termene și repere
10Lista ta de pași
11Întrebări frecvente
12Surse și trimiteri

✓ SE APLICĂ DACĂ

Salariați și angajatori în regimul general al Codului muncii, cu exemple de suport IT.
Permanență în afara programului obișnuit, intervenții nocturne și solicitări prin telefon sau mesaje.

✕ NU ACOPERĂ

Calculul individual al remunerației fără contractul individual de muncă (CIM), contractul colectiv și evidențe.
Regimurile speciale de salarizare și gardă ale profesiilor reglementate.
Programarea completă a concediului anual, tratată în ghidul despre programarea și cererea concediului de odihnă.

Intervenția efectivă și simpla disponibilitate

Analiza pornește de la obligațiile concrete. Codul muncii consideră timp de muncă perioada în care salariatul prestează munca, se află la dispoziția angajatorului și își îndeplinește atribuțiile. În dreptul european, timpul de lucru și repausul sunt categorii distincte; eticheta internă „on-call” nu stabilește singură încadrarea. [1] [2] [92] [66]

Un apel în care rezolvi un incident, o conectare pentru remedierea lui ori o ședință impusă reprezintă activități de serviciu dacă sunt realizate în îndeplinirea atribuțiilor și la dispoziția angajatorului. Simpla primire a unui mesaj, fără muncă cerută ori efectuată și fără o obligație de permanență relevantă, nu dovedește singură prestarea muncii. Aplicarea acestei distincții rezultă din definiția legală a timpului de muncă. [1] [78] [79] [80] [81] [82] [83] [84]

Ghidul privește regimul general al raporturilor de muncă, inclusiv situații de suport IT. Pentru profesiile sau categoriile cu reglementări speciale, regulile generale se aplică în măsura în care nu există dispoziții derogatorii. Nu se transferă automat la un contract IT regimul salarial al unei profesii cu statut special. [64] [65] [22] [23] [24] [25]

Când întreaga permanență este timp de muncă

Obligația de a rămâne la un loc de muncă impus, distinct de domiciliu, și de a fi imediat disponibil pentru angajator conduce la includerea întregii perioade de gardă în timpul de lucru, independent de numărul intervențiilor. Dacă locul de muncă se confundă cu domiciliul, simpla obligație de a rămâne acolo nu este suficientă; trebuie evaluate constrângerile reale. [66]

Pentru permanența din afara locului de muncă, criteriul este efectul obiectiv și foarte semnificativ al restricțiilor impuse asupra posibilității de a-ți organiza timpul și activitățile personale. Se evaluează împreună: [66] [67]

Termenul real de reacție: de cât timp dispui din momentul solicitării până la reluarea activității. Un interval de numai câteva minute poate restrânge sever libertatea de organizare, însă nu există un prag numeric universal desprins din hotărâre. [67] [70]
Restricțiile și facilitățile concrete: obligația de a sta acasă sau într-o anumită zonă, echipamentul necesar și posibilitatea de a răspunde fără deplasare. Contează efectul lor cumulat. [67]
Frecvența și durata obișnuită a intervențiilor, dacă pot fi estimate obiectiv. Intervențiile frecvente și de durată reduc libertatea reală; intervențiile rare nu exclud calificarea integrală atunci când termenul de reacție este el însuși foarte constrângător. [67]
Originea restricțiilor: se iau în calcul cerințele impuse prin lege, contract colectiv ori de angajator. Dificultățile care provin doar din alegerea personală a domiciliului sau din împrejurări naturale nu sunt, ca atare, criterii suficiente. [66]

Pentru suportul IT, acestea sunt criterii de aplicat situației concrete: obligația de a te conecta imediat, de a avea permanent echipamentul disponibil și de a întrerupe frecvent activitățile personale poate conta diferit față de posibilitatea de a răspunde de oriunde, într-un interval care permite organizarea timpului. Aceasta este o aplicare a criteriilor Curții de Justiție a Uniunii Europene (CJUE), nu calificarea automată a oricărui sistem IT de permanență. [72]

În hotărârea preliminară C-580/19, din 9 martie 2021, CJUE a analizat situația unui pompier care trebuia să ajungă la marginea orașului în 20 de minute, cu echipament și vehicul de serviciu. Curtea a cerut o apreciere globală a restricțiilor de către instanța națională; nu a stabilit că orice termen de 20 de minute transformă automat permanența în muncă. Hotărârea interpretează dreptul Uniunii, fără a fixa salariul reclamantului. Soluția definitivă a litigiului salarial național nu rezultă din hotărâre. [71] [70] [68]

Disponibilitatea se plătește și dacă nu există incidente?

Nu se poate stabili plata numai din existența ori absența incidentelor. Verifică mai întâi încadrarea perioadei, apoi temeiul remunerației. CJUE distinge expres între timpul de lucru, relevant pentru limite și repaus, și remunerarea perioadelor de gardă, care ține de dreptul național. Directiva permite tratamente salariale diferite pentru perioadele cu muncă efectivă și cele fără intervenții, inclusiv atunci când întreaga gardă este timp de lucru; această posibilitate nu înlătură drepturile obligatorii prevăzute de legislația națională. [68] [10] [11] [12] [13]

Dacă restricțiile sunt suficiente pentru calificarea integrală drept timp de muncă, angajatorul nu poate elimina perioada din calculul timpului numai fiindcă nu a existat niciun incident. Cuantumul drepturilor salariale se analizează însă pe baza normelor și clauzelor aplicabile, nu printr-un tarif dedus din hotărârea CJUE. [66] [68] [19] [20] [21] [22] [23] [24] [25]

Dacă disponibilitatea nu constituie, în sine, timp de muncă, poate exista totuși o indemnizație pentru obligația de a fi disponibil. Verifică CIM, actele adiționale, contractul colectiv și regimul special aplicabil: normele generale privind salariul nu stabilesc o indemnizație unică, obligatorie, pentru orice formă de on-call fără intervenții. O indemnizație convenită pentru simpla disponibilitate nu dispare doar pentru că nu s-a produs un incident; se verifică exact condițiile în care a fost stabilită. [68] [85] [86] [87] [88] [89] [90] [91] [22] [23] [24] [25]

Munca efectivă trebuie evidențiată și remunerată potrivit regimului său. În regimul general al Codului muncii, sub rezerva derogărilor legale aplicabile, munca suplimentară se compensează mai întâi prin ore libere plătite în următoarele 90 de zile calendaristice; când aceasta nu este posibilă în termen, plata în luna următoare include sporul negociat, de minimum 75% din salariul de bază corespunzător orelor suplimentare. Regula generală permite și acordarea anticipată a unor zile libere plătite în perioade de reducere a activității, pentru ore suplimentare prestate în următoarele 12 luni. Pentru personalul din autorități și instituții publice, salarizarea este stabilită prin lege; se verifică regimul aplicabil categoriei și perioadei, inclusiv atunci când atribuțiile sunt în IT. Pentru condițiile complete și derogări, vezi Orele suplimentare: solicitare, evidență și compensare. [3] [4] [14] [15] [18] [22] [23] [24] [25] [64] [65]

Pentru intervențiile nocturne se verifică distinct condițiile muncii de noapte și ale beneficiilor prevăzute pentru salariații de noapte; nu orice apel scurt generează automat un spor de noapte. [53] [54] [55] [56] [57] [58] [59] [60] [61] [62] [63]

Repausul după intervenția nocturnă nu consumă concediul

Angajatorul nu poate trata repausul zilnic obligatoriu drept concediu de odihnă consumat unilateral din soldul salariatului. Concluzia rezultă din caracterul distinct al repausului zilnic și al concediului anual, din interdicția limitării dreptului la concediu și din regulile proprii de programare a acestuia. O cerere de concediu folosită doar pentru a acoperi lipsa repausului nu schimbă natura celor două drepturi. [73] [74] [75] [76] [77] [10] [11] [12] [13]

În regimul obișnuit, între două zile de muncă trebuie să existe cel puțin 12 ore consecutive de repaus. Codul muncii prevede o excepție de minimum 8 ore între schimburi pentru munca în schimburi. O intervenție nocturnă ocazională nu transformă automat programul într-unul în schimburi: această formă are propria definiție legală. Dacă durata zilnică a timpului de muncă este de 12 ore, ea trebuie urmată de 24 de ore de repaus. [5] [6] [50] [51] [7]

Directiva 2003/88/CE pornește de la minimum 11 ore consecutive în 24 de ore și permite norme naționale mai favorabile. Derogarea europeană pentru schimbarea turei privește situația în care lucrătorul nu poate beneficia de repaus între ture și este supusă condiției acordării unor perioade de repaus echivalente compensatorii; numai în cazuri excepționale, în care acestea nu pot fi acordate din motive obiective, se cere protecție adecvată. Prin urmare, simpla denumire „on-call” nu oferă o dispensă generală de la repaus. [93] [50] [51]

Se verifică intervalele efectiv rămase fără muncă, nu doar sfârșitul programului afișat. De exemplu, între o intervenție terminată la ora 03:00 și reluarea activității la ora 09:00 sunt șase ore, insuficiente pentru repausul de 12 ore din regimul obișnuit. Acesta este un exemplu de calcul; întregul program, inclusiv munca anterioară intervenției, trebuie organizat cu respectarea repausului. [5] [6] [1]

Nu rezultă însă că orice apel dă automat dreptul la o zi întreagă suplimentară de concediu sau la o indemnizație separată pentru „ziua de refacere”. Repausul minim, plata muncii și orele libere plătite acordate pentru compensarea muncii suplimentare au temeiuri diferite. Angajatorul trebuie să organizeze reluarea activității astfel încât repausul să fie respectat, iar evidența și compensarea intervenției să fie tratate potrivit regulilor lor. [73] [74] [75] [76] [77] [5] [6] [18] [3] [4]

În schimb, perioadele de permanență care nu ating intensitatea necesară calificării ca muncă pot conta ca repaus, cu excluderea timpului aferent intervențiilor efective. Chiar și atunci, durata și frecvența gărzilor nu pot fi organizate într-un mod care pune în pericol sănătatea sau securitatea lucrătorului. [69]

Pot refuza apelurile și mesajele după program?

Răspunsul depinde de obligația concretă pe care angajatorul o invocă. În lipsa unei obligații legale de permanență ori a muncii suplimentare acceptate în condițiile legii, simpla posesie a unui telefon de serviciu nu dovedește că trebuie să lucrezi oricând. Poți invoca programul comunicat și dreptul la repaus. Aceasta este o concluzie din regulile programului și ale obligațiilor de serviciu, nu un drept absolut de a ignora orice solicitare din afara programului obișnuit. [78] [79] [80] [81] [82] [83] [84] [10] [11] [12] [13]

Dacă ești inclus într-o permanență organizată legal, obligațiile de răspuns trebuie analizate în raport cu CIM, fișa postului, regulamentul intern, contractul colectiv și dispozițiile legale ale angajatorului. O clauză nu poate înlătura drepturile minime legale. Modificarea contractuală a timpului de muncă și de odihnă cere, ca regulă, acordul părților; excepțiile de modificare unilaterală sunt numai cele prevăzute de Codul muncii. [26] [27] [28] [29] [10] [11] [12] [13] [30] [31] [32] [33]

Dacă solicitarea presupune muncă suplimentară, aceasta necesită acordul salariatului, cu excepția forței majore ori a lucrărilor urgente pentru prevenirea accidentelor sau înlăturarea consecințelor lor. Simplul fapt că o problemă IT este numită „urgentă” nu stabilește automat îndeplinirea unei asemenea excepții. Trebuie respectate și limitele legale ale timpului de muncă; pentru un contract cu timp parțial, regula este interdicția orelor suplimentare, cu excepțiile legale menționate. [14] [15] [16] [17] [78] [79] [80] [81] [82] [83] [84] [49]

Refuzul unei obligații de serviciu legal stabilite poate avea consecințe disciplinare dacă sunt îndeplinite condițiile abaterii, inclusiv vinovăția. Nu orice apel ratat constituie automat abatere: se examinează obligația încălcată, împrejurările, vinovăția și gravitatea. Cere în scris clarificarea regimului de permanență și a orei de reluare a programului după intervenții, păstrând solicitările și răspunsurile. [34] [35] [36] [37] [38] [39] [40] [52] [5] [6]

Ce trebuie stabilit și dovedit

Pentru salariat și angajator, un document de organizare a permanenței este util dacă precizează: intervalele planificate, timpul de răspuns și timpul de intervenție, locul permis, echipamentul necesar, înlocuitorul, modul de înregistrare a activității, condițiile remunerației și repausul dintre perioade. Acestea sunt recomandări practice pentru a putea aplica regulile privind programul, calificarea timpului și salarizarea. [52] [67] [22] [23] [24] [25] [5] [6]

Păstrează planificările, instrucțiunile, istoricul apelurilor, mesajele prin care s-au cerut intervențiile și înregistrările cu începutul și sfârșitul activității. Pentru calificarea întregii permanențe sunt utile și dovezile restricțiilor și ale frecvenței obișnuite a intervențiilor. Pontajul trebuie să reflecte munca efectivă; plata unei indemnizații nu înlocuiește această evidență. Detaliile privind corectarea ei sunt în Pontajul: organizare, dovezi și corectarea înregistrărilor. [3] [4] [67] [68]

Solicită în scris corectarea orelor omise, temeiul plății disponibilității și restabilirea soldului de concediu dacă acesta a fost diminuat ca substitut al repausului. Într-un litigiu de muncă, sarcina probei revine angajatorului, dar păstrarea propriilor documente rămâne utilă pentru identificarea perioadelor și a pretențiilor. Conflictele individuale de muncă se soluționează în primă instanță de tribunal; cererea se adresează tribunalului competent potrivit domiciliului, reședinței sau locului de muncă al reclamantului, după caz. [73] [74] [75] [76] [77] [47] [45] [46]

Pentru drepturi salariale, termenul general este de trei ani de la data la care fiecare drept era datorat; recunoașterea datoriei de către angajator întrerupe prescripția potrivit Codului muncii. Dacă problema a dus la o sancțiune disciplinară, decizia are un termen distinct de contestare: 30 de zile calendaristice de la comunicare. Cererea de clarificare trimisă angajatorului nu trebuie confundată cu acțiunea în instanță. [43] [44] [48]

Disponibilitatea în concediul de odihnă

Concediul anual are un regim separat de permanența din afara programului zilnic. Rechemarea de către angajator este prevăzută pentru forță majoră sau interese urgente care impun prezența salariatului la locul de muncă; în acest caz, angajatorul suportă cheltuielile necesare revenirii salariatului și familiei sale și eventualele prejudicii ale întreruperii. Salariatul poate cere întreruperea pentru motive obiective. Pentru programarea concediului și analiza solicitărilor primite în această perioadă, vezi Programarea și cererea concediului de odihnă. [8] [9] [41] [42]

Termene și repere procedurale

REGULĂRepausul zilnic după activitatea de serviciu

Interval: Minimum 12 ore consecutive în regimul obișnuit. [5] [6]
De când începe: Între două zile de muncă, ținând seama de intervențiile efectiv lucrate. [5] [6] [1]
Cum se aplică: Se verifică un interval neîntrerupt fără muncă; șase ore între 03:00 și 09:00 nu acoperă minimumul obișnuit de 12 ore. [5] [6]
Consecințe: Programul trebuie organizat cu respectarea repausului aplicabil; soldul de concediu nu substituie repausul obligatoriu. [5] [6] [73] [74] [75] [76] [77]

[5][6][1][50][51][7][93][73][74][75][76][77]

EXCEPȚII ȘI LIMITE

Pentru munca în schimburi, Codul muncii prevede minimum 8 ore între schimburi; calificarea muncii în schimburi se face potrivit art. 136. [5] [6] [50] [51]
Durata zilnică a timpului de muncă de 12 ore trebuie urmată de 24 de ore de repaus. [7]
Derogarea europeană pentru schimbarea turei se supune condițiilor art. 17 din Directiva 2003/88/CE, inclusiv repaus echivalent compensatoriu sau, în cazurile excepționale prevăzute, protecție adecvată. [93]

REGULĂCompensarea muncii suplimentare efective

Interval: În regimul general, în următoarele 90 de zile calendaristice după efectuare, prin ore libere plătite, sub rezerva derogărilor legale aplicabile. [18] [64] [65]
De când începe: Efectuarea muncii suplimentare, stabilită potrivit duratei normale săptămânale. [14] [15]
Cum se aplică: Se raportează fiecare grup de ore suplimentare la data efectuării și la fereastra legală de 90 de zile calendaristice. [18]
Consecințe: În regimul general, dacă nu este posibilă compensarea în termen, în luna următoare munca suplimentară se plătește prin adăugarea sporului negociat de minimum 75% din salariul de bază corespunzător, sub rezerva derogărilor legale aplicabile. [18] [64] [65]

[18][64][65][14][15][5][6][68][22][23][24][25]

EXCEPȚII ȘI LIMITE

În perioade de reducere a activității, angajatorul poate acorda zile libere plătite din care se compensează ore suplimentare ce vor fi prestate în următoarele 12 luni. [18]
Nu este termenul de acordare a repausului zilnic și nici o regulă de plată automată pentru orice disponibilitate fără intervenții. [5] [6] [68]
Salarizarea personalului din autorități și instituții publice se stabilește prin lege; se verifică derogările aplicabile categoriei și perioadei, fără a transfera automat sporul general. [22] [23] [24] [25] [64] [65]

REGULĂAcțiunea pentru drepturi salariale

Interval: Trei ani de la data la care dreptul salarial era datorat. [43] [44]
De când începe: Scadența fiecărui drept salarial solicitat. [43] [44]
Cum se aplică: Calcul separat pentru fiecare scadență, până în ziua corespunzătoare din ultimul an; dacă ziua lipsește în ultima lună, se folosește ultima zi a lunii. Se verifică prorogarea zilei nelucrătoare și cauzele de suspendare sau întrerupere. [94] [95] [96] [97]
Consecințe: Prescripția poate fi opusă de partea interesată, în condițiile legii, fără aplicare din oficiu; nu presupune că amânarea demersului conservă posibilitatea recuperării judiciare. [98] [99] [100]

[43][44][94][95][96][97][48][98][99][100]

EXCEPȚII ȘI LIMITE

Recunoașterea drepturilor salariale de către debitor întrerupe prescripția potrivit art. 171 alin. (2). [43] [44]
Contestarea unei sancțiuni disciplinare are termen distinct. [48]

REGULĂContestarea unei sancțiuni disciplinare

Interval: 30 de zile calendaristice de la comunicarea deciziei. [48]
De când începe: Comunicarea către salariat a deciziei de sancționare. [48]
Cum se aplică: La calcul se exclud ziua de început și ziua împlinirii, cu prelungire până în prima zi lucrătoare dacă ultima zi este nelucrătoare; păstrează dovada depunerii. [103] [104] [101] [102]
Consecințe: Decizia se contestă la instanța competentă; necontestarea în termen creează riscul pierderii căii de contestare. [48] [45] [46]

[48][103][104][101][102][43][44][45][46]

EXCEPȚII ȘI LIMITE

Este termenul de contestare a deciziei de sancționare, nu termenul de trei ani pentru drepturi salariale. [48] [43] [44]

Lista ta de pași

Identifică programul de permanență și obligațiile comunicate: intervale, termen de răspuns, loc, echipament și sarcini. [52] [67]
Notează începutul și sfârșitul fiecărei intervenții și păstrează solicitarea angajatorului, împreună cu dovezile restricțiilor de disponibilitate. [3] [4] [67]
Verifică separat încadrarea timpului și temeiul plății: contract, contract colectiv sau regim salarial special. [66] [68] [22] [23] [24] [25]
Calculează repausul consecutiv și confirmă organizarea următorului program fără consumarea concediului ca substitut al repausului. [5] [6] [7] [73] [74] [75] [76] [77]
Cere corectarea pontajului ori a soldului de concediu și verifică distinct compensarea orelor suplimentare. [3] [4] [73] [74] [75] [76] [77] [18]
Dacă există drepturi salariale neplătite ori o sancțiune, identifică data scadenței sau a comunicării și termenul aplicabil acțiunii. [43] [44] [48]

Întrebări frecvente

Dacă într-o noapte de permanență nu există niciun incident, înseamnă că nu am muncit?

Nu neapărat. Restricțiile impuse pot transforma întreaga perioadă în timp de muncă, chiar fără intervenții. Dacă ele nu afectează obiectiv și foarte semnificativ libertatea de organizare a timpului, se ia în calcul munca efectiv realizată. Plata disponibilității se verifică separat, potrivit normelor și clauzelor aplicabile. [66] [68] [85] [86] [87] [88] [89] [90] [91]

Un termen de răspuns de 20 de minute înseamnă automat timp de muncă?

Nu. În cauza C-580/19, CJUE a cerut evaluarea globală a termenului, restricțiilor, facilităților și frecvenței intervențiilor. Cele 20 de minute descriu speța, nu un prag general aplicabil oricărei permanențe. Hotărârea preliminară nu confirmă o soluție salarială națională definitivă. [67] [70] [68]

Poate fi scăzut din concediu repausul necesar după o intervenție de noapte?

Repausul zilnic și concediul anual sunt drepturi distincte; angajatorul nu poate folosi unilateral soldul de concediu pentru a înlocui repausul obligatoriu. Se calculează intervalul consecutiv de repaus aplicabil programului, iar compensarea muncii suplimentare se stabilește separat. Nu rezultă automat o zi întreagă suplimentară de concediu după orice apel. [73] [74] [75] [76] [77] [5] [6] [18]

Pot să îmi închid telefonul de serviciu după terminarea programului?

Simpla existență a telefonului nu dovedește o obligație de disponibilitate permanentă. Verifică însă dacă ai obligații de permanență legal stabilite și dacă solicitarea privește muncă suplimentară acceptată ori una dintre excepțiile legale. Dreptul la repaus nu trebuie confundat cu un drept absolut de a ignora o permanență organizată legal. [78] [79] [80] [81] [82] [83] [84] [26] [27] [28] [29] [14] [15]

De reținut

Arată cele 12 idei principale ale ghidului

Calificarea permanenței depinde de intensitatea obiectivă a restricțiilor; lipsa intervențiilor nu exclude timpul de muncă integral. [66] [67]
Pentru permanența în afara locului de muncă se evaluează împreună termenul de reacție, restricțiile, facilitățile, frecvența și durata intervențiilor; nu există un prag universal de 20 de minute. [67] [70]
Hotărârea CJUE C-580/19 nu fixează o sumă salarială și nu constituie dovada soluției definitive a litigiului național. [68] [70] [71]
Directiva 2003/88 nu reglementează în principiu remunerarea gărzilor; aceasta rezultă din normele naționale și clauzele aplicabile. [68] [22] [23] [24] [25]
Nu se deduce o indemnizație generală unică pentru orice disponibilitate fără intervenții; o indemnizație convenită valabil trebuie respectată. [85] [86] [87] [88] [89] [90] [91] [22] [23] [24] [25]
Repausul zilnic obligatoriu nu poate fi înlocuit prin consumarea unilaterală a concediului anual; nu rezultă automat o zi suplimentară întreagă după orice apel. [73] [74] [75] [76] [77] [10] [11] [12] [13]
Regula repausului zilnic este de 12 ore consecutive; Codul muncii prevede minimum 8 ore între schimburi, iar o durată zilnică de muncă de 12 ore trebuie urmată de 24 de ore de repaus. Derogările europene pentru schimbarea turei se aplică în condițiile directivei, inclusiv privind repausul compensatoriu. [5] [6] [50] [51] [7] [93]
Telefonul de serviciu nu dovedește singur o obligație permanentă de răspuns; refuzul se analizează în raport cu obligațiile legale și acordul pentru muncă suplimentară ori excepțiile legale. [78] [79] [80] [81] [82] [83] [84] [26] [27] [28] [29] [14] [15]
Munca efectivă se evidențiază zilnic. În regimul general, sub rezerva derogărilor legale aplicabile, compensarea orelor suplimentare cu timp liber plătit se face în 90 de zile, cu plata și sporul legal dacă nu este posibilă în termen. Salarizarea personalului din autorități și instituții publice este stabilită prin lege. [3] [4] [14] [15] [18] [64] [65] [22] [23] [24] [25]
Permanențele care constituie repaus nu pot fi organizate atât de lung ori frecvent încât să pună în pericol sănătatea sau securitatea lucrătorului. [69]
Drepturile salariale au termen de prescripție de trei ani de la scadență, cu întreruperea prin recunoaștere, iar sancțiunile se contestă în 30 de zile calendaristice de la comunicare. [43] [44] [48]
Rechemarea din concediu are condiții legale proprii și implică suportarea cheltuielilor revenirii și a eventualelor prejudicii în condițiile art. 151. [41] [42]

Evidența și compensarea orelor suplimentare

Ghidul descrie regulile în vigoare la data actualizării, 17 octombrie 2026. Dacă situația ta este mai veche, unele reguli pot fi diferite.

Surse și trimiteri

Sursa 1: CODUL MUNCII din 24 ianuarie 2003 (**republicat**) ( Legea nr. 53/2003 )Lege · Titlul III / Capitolul I / Secţiunea 1 / art. 111 / alin. (1) · forma din 27 aprilie 2026Textul oficial ↗Explicația noastră a actului →
Vezi extrasul citat
Titlul III / Capitolul I / Secţiunea 1 / art. 111 / alin. (1)
(1) Timpul de muncă reprezintă orice perioadă în care salariatul prestează munca, se află la dispoziția angajatorului și își îndeplinește sarcinile și atribuțiile, conform prevederilor contractului individual de muncă, contractului colectiv de muncă aplicabil și/sau ale legislației în vigoare.
Textul în documentul-sursă ↗
Sursa 2: CODUL MUNCII din 24 ianuarie 2003 (**republicat**) ( Legea nr. 53/2003 )Lege · Titlul III / Capitolul II / art. 133 · forma din 27 aprilie 2026Textul oficial ↗Explicația noastră a actului →
Vezi extrasul citat
Titlul III / Capitolul II / art. 133
Perioada de repaus reprezintă orice perioadă care nu este timp de muncă.
Textul în documentul-sursă ↗
Sursa 3: CODUL MUNCII din 24 ianuarie 2003 (**republicat**) ( Legea nr. 53/2003 )Lege · Titlul III / Capitolul I / Secţiunea 1 / art. 119 / alin. (1) · forma din 27 aprilie 2026Textul oficial ↗Explicația noastră a actului →
Vezi extrasul citat
Titlul III / Capitolul I / Secţiunea 1 / art. 119 / alin. (1)
(1) Angajatorul are obligația de a ține la locul de muncă definit potrivit art. 16^1 evidența orelor de muncă prestate zilnic de fiecare salariat, cu evidențierea orelor de începere și de sfârșit ale programului de lucru, și de a supune controlului inspectorilor de muncă această evidență, ori de câte ori se solicită acest lucru.
Textul în documentul-sursă ↗
Sursa 4: CODUL MUNCII din 24 ianuarie 2003 (**republicat**) ( Legea nr. 53/2003 )Lege · Titlul III / Capitolul I / Secţiunea 1 / art. 119 / alin. (2) · forma din 27 aprilie 2026Textul oficial ↗Explicația noastră a actului →
Vezi extrasul citat
Titlul III / Capitolul I / Secţiunea 1 / art. 119 / alin. (2)
(2) Pentru salariații mobili și salariații care desfășoară muncă la domiciliu, angajatorul ține evidența orelor de muncă prestate zilnic de fiecare salariat în condițiile stabilite cu salariații prin acord scris, în funcție de activitatea specifică desfășurată de către aceștia.
Textul în documentul-sursă ↗
Sursa 5: CODUL MUNCII din 24 ianuarie 2003 (**republicat**) ( Legea nr. 53/2003 )Lege · Titlul III / Capitolul II / Secţiunea 1 / art. 135 / alin. (1) · forma din 27 aprilie 2026Textul oficial ↗Explicația noastră a actului →
Vezi extrasul citat
Titlul III / Capitolul II / Secţiunea 1 / art. 135 / alin. (1)
(1) Salariații au dreptul între două zile de muncă la un repaus care nu poate fi mai mic de 12 ore consecutive.
Textul în documentul-sursă ↗
Sursa 6: CODUL MUNCII din 24 ianuarie 2003 (**republicat**) ( Legea nr. 53/2003 )Lege · Titlul III / Capitolul II / Secţiunea 1 / art. 135 / alin. (2) · forma din 27 aprilie 2026Textul oficial ↗Explicația noastră a actului →
Vezi extrasul citat
Titlul III / Capitolul II / Secţiunea 1 / art. 135 / alin. (2)
(2) Prin excepție, în cazul muncii în schimburi, acest repaus nu poate fi mai mic de 8 ore între schimburi.
Textul în documentul-sursă ↗
Sursa 7: CODUL MUNCII din 24 ianuarie 2003 (**republicat**) ( Legea nr. 53/2003 )Lege · Titlul III / Capitolul I / Secţiunea 1 / art. 115 / alin. (2) · forma din 27 aprilie 2026Textul oficial ↗Explicația noastră a actului →
Vezi extrasul citat
Titlul III / Capitolul I / Secţiunea 1 / art. 115 / alin. (2)
(2) Durata zilnică a timpului de muncă de 12 ore va fi urmată de o perioadă de repaus de 24 de ore.
Textul în documentul-sursă ↗
Sursa 8: CODUL MUNCII din 24 ianuarie 2003 (**republicat**) ( Legea nr. 53/2003 )Lege · Titlul III / Capitolul III / Secţiunea 1 / art. 144 / alin. (1) · forma din 27 aprilie 2026Textul oficial ↗Explicația noastră a actului →
Vezi extrasul citat
Titlul III / Capitolul III / Secţiunea 1 / art. 144 / alin. (1)
(1) Dreptul la concediu de odihnă anual plătit este garantat tuturor salariaților.
Textul în documentul-sursă ↗
Sursa 9: CODUL MUNCII din 24 ianuarie 2003 (**republicat**) ( Legea nr. 53/2003 )Lege · Titlul III / Capitolul III / Secţiunea 1 / art. 144 / alin. (2) · forma din 27 aprilie 2026Textul oficial ↗Explicația noastră a actului →
Vezi extrasul citat
Titlul III / Capitolul III / Secţiunea 1 / art. 144 / alin. (2)
(2) Dreptul la concediu de odihnă anual nu poate forma obiectul vreunei cesiuni, renunțări sau limitări.
Textul în documentul-sursă ↗
Sursa 10: CODUL MUNCII din 24 ianuarie 2003 (**republicat**) ( Legea nr. 53/2003 )Lege · Titlul II / Capitolul II / art. 38 · forma din 27 aprilie 2026Textul oficial ↗Explicația noastră a actului →
Vezi extrasul citat
Titlul II / Capitolul II / art. 38
Salariații nu pot renunța la drepturile ce le sunt recunoscute prin lege. Orice tranzacție prin care se urmărește renunțarea la drepturile recunoscute de lege salariaților sau limitarea acestor drepturi este lovită de nulitate.
Textul în documentul-sursă ↗
Sursa 11: CODUL MUNCII din 24 ianuarie 2003 (**republicat**) ( Legea nr. 53/2003 )Lege · Titlul II / Capitolul II / art. 39 / alin. (1) / lit. a) · forma din 27 aprilie 2026Textul oficial ↗Explicația noastră a actului →
Vezi extrasul citat
Titlul II / Capitolul II / art. 39 / alin. (1) / lit. a)
a) dreptul la salarizare pentru munca depusă;
Textul în documentul-sursă ↗
Sursa 12: CODUL MUNCII din 24 ianuarie 2003 (**republicat**) ( Legea nr. 53/2003 )Lege · Titlul II / Capitolul II / art. 39 / alin. (1) / lit. b) · forma din 27 aprilie 2026Textul oficial ↗Explicația noastră a actului →
Vezi extrasul citat
Titlul II / Capitolul II / art. 39 / alin. (1) / lit. b)
b) dreptul la repaus zilnic și săptămânal;
Textul în documentul-sursă ↗
Sursa 13: CODUL MUNCII din 24 ianuarie 2003 (**republicat**) ( Legea nr. 53/2003 )Lege · Titlul II / Capitolul II / art. 39 / alin. (1) / lit. c) · forma din 27 aprilie 2026Textul oficial ↗Explicația noastră a actului →
Vezi extrasul citat
Titlul II / Capitolul II / art. 39 / alin. (1) / lit. c)
c) dreptul la concediu de odihnă anual;
Textul în documentul-sursă ↗
Sursa 14: CODUL MUNCII din 24 ianuarie 2003 (**republicat**) ( Legea nr. 53/2003 )Lege · Titlul III / Capitolul I / Secţiunea a 2-a / art. 120 / alin. (1) · forma din 27 aprilie 2026Textul oficial ↗Explicația noastră a actului →
Vezi extrasul citat
Titlul III / Capitolul I / Secţiunea a 2-a / art. 120 / alin. (1)
(1) Munca prestată în afara duratei normale a timpului de muncă săptămânal, prevăzută la art. 112, este considerată muncă suplimentară.
Textul în documentul-sursă ↗
Sursa 15: CODUL MUNCII din 24 ianuarie 2003 (**republicat**) ( Legea nr. 53/2003 )Lege · Titlul III / Capitolul I / Secţiunea a 2-a / art. 120 / alin. (2) · forma din 27 aprilie 2026Textul oficial ↗Explicația noastră a actului →
Vezi extrasul citat
Titlul III / Capitolul I / Secţiunea a 2-a / art. 120 / alin. (2)
(2) Munca suplimentară nu poate fi efectuată fără acordul salariatului, cu excepția cazului de forță majoră sau pentru lucrări urgente destinate prevenirii producerii unor accidente ori înlăturării consecințelor unui accident.
Textul în documentul-sursă ↗
Sursa 16: CODUL MUNCII din 24 ianuarie 2003 (**republicat**) ( Legea nr. 53/2003 )Lege · Titlul III / Capitolul I / Secţiunea a 2-a / art. 121 / alin. (1) · forma din 27 aprilie 2026Textul oficial ↗Explicația noastră a actului →
Vezi extrasul citat
Titlul III / Capitolul I / Secţiunea a 2-a / art. 121 / alin. (1)
(1) La solicitarea angajatorului salariații pot efectua muncă suplimentară, cu respectarea prevederilor art. 114 sau 115, după caz.
Textul în documentul-sursă ↗
Sursa 17: CODUL MUNCII din 24 ianuarie 2003 (**republicat**) ( Legea nr. 53/2003 )Lege · Titlul III / Capitolul I / Secţiunea a 2-a / art. 121 / alin. (2) · forma din 27 aprilie 2026Textul oficial ↗Explicația noastră a actului →
Vezi extrasul citat
Titlul III / Capitolul I / Secţiunea a 2-a / art. 121 / alin. (2)
(2) Efectuarea muncii suplimentare peste limita stabilită potrivit prevederilor art. 114 sau 115, după caz, este interzisă, cu excepția cazului de forță majoră sau pentru alte lucrări urgente destinate prevenirii producerii unor accidente ori înlăturării consecințelor unui accident.
Textul în documentul-sursă ↗
Sursa 18: CODUL MUNCII din 24 ianuarie 2003 (**republicat**) ( Legea nr. 53/2003 )Lege · Titlul III / Capitolul I / Secţiunea a 2-a / notă 1 · forma din 27 aprilie 2026Textul oficial ↗Explicația noastră a actului →
Vezi extrasul citat
Titlul III / Capitolul I / Secţiunea a 2-a / notă 1
Notă Articolul 122 (1) Munca suplimentară se compensează prin ore libere plătite în următoarele 90 de zile calendaristice după efectuarea acesteia. (la 05-10-2021, Alineatul (1) din Articolul 122 , Sectiunea a 2-a , Capitolul I , Titlul III a fost modificat de Punctul 3, Articolul I din ORDONANȚA DE URGENȚĂ nr. 117 din 4 octombrie 2021, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 951 din 05 octombrie 2021 ) (2) În aceste condiții salariatul beneficiază de salariul corespunzător pentru orele prestate peste programul normal de lucru. (3) În perioadele de reducere a activității angajatorul are posibilitatea de a acorda zile libere plătite din care pot fi compensate orele suplimentare ce vor fi prestate în următoarele 12 luni. Notă Decizie de respingere: HP nr. 334/2025, publicată în Monitorul Oficial nr. 971 din 21 octombrie 2025. Articolul 123 (1) În cazul în care compensarea prin ore libere plătite nu este posibilă în termenul prevăzut de art. 122 alin. (1) în luna următoare, munca suplimentară va fi plătită salariatului prin adăugarea unui spor la salariu corespunzător duratei acesteia. Notă Decizie de respingere: HP nr. 33/2025, publicată în Monitorul Oficial nr. 307 din 8 aprilie 2025. Decizie de respingere: HP nr. 124/2025, publicată în Monitorul Oficial nr. 513 din 2 iunie 2025. (2) Sporul pentru munca suplimentară, acordat în condițiile prevăzute la alin. (1), se stabilește prin negociere, în cadrul contractului colectiv de muncă sau, după caz, al contractului individual de muncă, și nu poate fi mai mic de 75% din salariul de bază. Notă Decizie de respingere: HP nr. 150/2025, publicată în Monitorul Oficial nr. 581 din 23 iunie 2025. Decizie de respingere: HP nr. 334/2025, publicată în Monitorul Oficial nr. 971 din 21 octombrie 2025. Articolul 124 Tinerii în vârstă de până la 18 ani nu pot presta muncă suplimentară.
Textul în documentul-sursă ↗
Sursa 19: CODUL MUNCII din 24 ianuarie 2003 (**republicat**) ( Legea nr. 53/2003 )Lege · Titlul IV / Capitolul I / art. 159 / alin. (1) · forma din 27 aprilie 2026Textul oficial ↗Explicația noastră a actului →
Vezi extrasul citat
Titlul IV / Capitolul I / art. 159 / alin. (1)
(1) Salariul reprezintă contraprestația muncii depuse de salariat în baza contractului individual de muncă.
Textul în documentul-sursă ↗
Sursa 20: CODUL MUNCII din 24 ianuarie 2003 (**republicat**) ( Legea nr. 53/2003 )Lege · Titlul IV / Capitolul I / art. 159 / alin. (2) · forma din 27 aprilie 2026Textul oficial ↗Explicația noastră a actului →
Vezi extrasul citat
Titlul IV / Capitolul I / art. 159 / alin. (2)
(2) Pentru munca prestată în baza contractului individual de muncă fiecare salariat are dreptul la un salariu exprimat în bani.
Textul în documentul-sursă ↗
Sursa 21: CODUL MUNCII din 24 ianuarie 2003 (**republicat**) ( Legea nr. 53/2003 )Lege · Titlul IV / Capitolul I / art. 160 / alin. (1) · forma din 27 aprilie 2026Textul oficial ↗Explicația noastră a actului →
Vezi extrasul citat
Titlul IV / Capitolul I / art. 160 / alin. (1)
(1) Salariul cuprinde salariul de bază, indemnizațiile, sporurile, precum și alte adaosuri.
Textul în documentul-sursă ↗
Sursa 22: CODUL MUNCII din 24 ianuarie 2003 (**republicat**) ( Legea nr. 53/2003 )Lege · Titlul IV / Capitolul I / art. 162 / alin. (1) · forma din 27 aprilie 2026Textul oficial ↗Explicația noastră a actului →
Vezi extrasul citat
Titlul IV / Capitolul I / art. 162 / alin. (1)
(1) Nivelurile salariale minime se stabilesc prin contractele colective de muncă aplicabile.
Textul în documentul-sursă ↗
Sursa 23: CODUL MUNCII din 24 ianuarie 2003 (**republicat**) ( Legea nr. 53/2003 )Lege · Titlul IV / Capitolul I / art. 162 / alin. (2) · forma din 27 aprilie 2026Textul oficial ↗Explicația noastră a actului →
Vezi extrasul citat
Titlul IV / Capitolul I / art. 162 / alin. (2)
(2) Salariul individual se stabilește prin negocieri individuale între angajator și salariat.
Textul în documentul-sursă ↗
Sursa 24: CODUL MUNCII din 24 ianuarie 2003 (**republicat**) ( Legea nr. 53/2003 )Lege · Titlul IV / Capitolul I / art. 162 / alin. (3) · forma din 27 aprilie 2026Textul oficial ↗Explicația noastră a actului →
Vezi extrasul citat
Titlul IV / Capitolul I / art. 162 / alin. (3)
(3) Sistemul de salarizare a personalului din autoritățile și instituțiile publice finanțate integral sau în majoritate de la bugetul de stat, bugetul asigurărilor sociale de stat, bugetele locale și bugetele fondurilor speciale se stabilește prin lege, cu consultarea organizațiilor sindicale reprezentative.
Textul în documentul-sursă ↗
Sursa 25: CODUL MUNCII din 24 ianuarie 2003 (**republicat**) ( Legea nr. 53/2003 )Lege · Titlul II / Capitolul II / art. 40 / alin. (2) / lit. c) · forma din 27 aprilie 2026Textul oficial ↗Explicația noastră a actului →
Vezi extrasul citat
Titlul II / Capitolul II / art. 40 / alin. (2) / lit. c)
c) să acorde salariaților toate drepturile ce decurg din lege, din contractul colectiv de muncă aplicabil și din contractele individuale de muncă;
Textul în documentul-sursă ↗
Sursa 26: CODUL MUNCII din 24 ianuarie 2003 (**republicat**) ( Legea nr. 53/2003 )Lege · Titlul II / Capitolul II / art. 39 / alin. (2) / lit. a) · forma din 27 aprilie 2026Textul oficial ↗Explicația noastră a actului →
Vezi extrasul citat
Titlul II / Capitolul II / art. 39 / alin. (2) / lit. a)
a) obligația de a realiza norma de muncă sau, după caz, de a îndeplini atribuțiile ce îi revin conform fișei postului;
Textul în documentul-sursă ↗
Sursa 27: CODUL MUNCII din 24 ianuarie 2003 (**republicat**) ( Legea nr. 53/2003 )Lege · Titlul II / Capitolul II / art. 39 / alin. (2) / lit. b) · forma din 27 aprilie 2026Textul oficial ↗Explicația noastră a actului →
Vezi extrasul citat
Titlul II / Capitolul II / art. 39 / alin. (2) / lit. b)
b) obligația de a respecta disciplina muncii;
Textul în documentul-sursă ↗
Sursa 28: CODUL MUNCII din 24 ianuarie 2003 (**republicat**) ( Legea nr. 53/2003 )Lege · Titlul II / Capitolul II / art. 39 / alin. (2) / lit. c) · forma din 27 aprilie 2026Textul oficial ↗Explicația noastră a actului →
Vezi extrasul citat
Titlul II / Capitolul II / art. 39 / alin. (2) / lit. c)
c) obligația de a respecta prevederile cuprinse în regulamentul intern, în contractul colectiv de muncă aplicabil, precum și în contractul individual de muncă;
Textul în documentul-sursă ↗
Sursa 29: CODUL MUNCII din 24 ianuarie 2003 (**republicat**) ( Legea nr. 53/2003 )Lege · Titlul II / Capitolul II / art. 40 / alin. (1) / lit. c) · forma din 27 aprilie 2026Textul oficial ↗Explicația noastră a actului →
Vezi extrasul citat
Titlul II / Capitolul II / art. 40 / alin. (1) / lit. c)
c) să dea dispoziții cu caracter obligatoriu pentru salariat, sub rezerva legalității lor;
Textul în documentul-sursă ↗
Sursa 30: CODUL MUNCII din 24 ianuarie 2003 (**republicat**) ( Legea nr. 53/2003 )Lege · Titlul II / Capitolul III / art. 41 / alin. (1) · forma din 27 aprilie 2026Textul oficial ↗Explicația noastră a actului →
Vezi extrasul citat
Titlul II / Capitolul III / art. 41 / alin. (1)
(1) Contractul individual de muncă poate fi modificat numai prin acordul părților.
Textul în documentul-sursă ↗
Sursa 31: CODUL MUNCII din 24 ianuarie 2003 (**republicat**) ( Legea nr. 53/2003 )Lege · Titlul II / Capitolul III / art. 41 / alin. (2) · forma din 27 aprilie 2026Textul oficial ↗Explicația noastră a actului →
Vezi extrasul citat
Titlul II / Capitolul III / art. 41 / alin. (2)
(2) Cu titlu de excepție, modificarea unilaterală a contractului individual de muncă este posibilă numai în cazurile și în condițiile prevăzute de prezentul cod.
Textul în documentul-sursă ↗
Sursa 32: CODUL MUNCII din 24 ianuarie 2003 (**republicat**) ( Legea nr. 53/2003 )Lege · Titlul II / Capitolul III / art. 41 / alin. (3) · forma din 27 aprilie 2026Textul oficial ↗Explicația noastră a actului →
Vezi extrasul citat
Titlul II / Capitolul III / art. 41 / alin. (3)
(3) Modificarea contractului individual de muncă se referă la oricare dintre următoarele elemente:
Textul în documentul-sursă ↗
Sursa 33: CODUL MUNCII din 24 ianuarie 2003 (**republicat**) ( Legea nr. 53/2003 )Lege · Titlul II / Capitolul III / art. 41 / alin. (3) / lit. f) · forma din 27 aprilie 2026Textul oficial ↗Explicația noastră a actului →
Vezi extrasul citat
Titlul II / Capitolul III / art. 41 / alin. (3) / lit. f)
f) timpul de muncă și timpul de odihnă.
Textul în documentul-sursă ↗
Sursa 34: CODUL MUNCII din 24 ianuarie 2003 (**republicat**) ( Legea nr. 53/2003 )Lege · Titlul XI / Capitolul II / art. 247 / alin. (2) · forma din 27 aprilie 2026Textul oficial ↗Explicația noastră a actului →
Vezi extrasul citat
Titlul XI / Capitolul II / art. 247 / alin. (2)
(2) Abaterea disciplinară este o faptă în legătură cu munca și care constă într-o acțiune sau inacțiune săvârșită cu vinovăție de către salariat, prin care acesta a încălcat normele legale, regulamentul intern, contractul individual de muncă sau contractul colectiv de muncă aplicabil, ordinele și dispozițiile legale ale conducătorilor ierarhici.
Textul în documentul-sursă ↗
Sursa 35: CODUL MUNCII din 24 ianuarie 2003 (**republicat**) ( Legea nr. 53/2003 )Lege · Titlul XI / Capitolul II / art. 250 · forma din 27 aprilie 2026Textul oficial ↗Explicația noastră a actului →
Vezi extrasul citat
Titlul XI / Capitolul II / art. 250
Angajatorul stabilește sancțiunea disciplinară aplicabilă în raport cu gravitatea abaterii disciplinare săvârșite de salariat, avându-se în vedere următoarele:
Textul în documentul-sursă ↗
Sursa 36: CODUL MUNCII din 24 ianuarie 2003 (**republicat**) ( Legea nr. 53/2003 )Lege · Titlul XI / Capitolul II / art. 250 / lit. a) · forma din 27 aprilie 2026Textul oficial ↗Explicația noastră a actului →
Vezi extrasul citat
Titlul XI / Capitolul II / art. 250 / lit. a)
a) împrejurările în care fapta a fost săvârșită;
Textul în documentul-sursă ↗
Sursa 37: CODUL MUNCII din 24 ianuarie 2003 (**republicat**) ( Legea nr. 53/2003 )Lege · Titlul XI / Capitolul II / art. 250 / lit. b) · forma din 27 aprilie 2026Textul oficial ↗Explicația noastră a actului →
Vezi extrasul citat
Titlul XI / Capitolul II / art. 250 / lit. b)
b) gradul de vinovăție a salariatului;
Textul în documentul-sursă ↗
Sursa 38: CODUL MUNCII din 24 ianuarie 2003 (**republicat**) ( Legea nr. 53/2003 )Lege · Titlul XI / Capitolul II / art. 250 / lit. c) · forma din 27 aprilie 2026Textul oficial ↗Explicația noastră a actului →
Vezi extrasul citat
Titlul XI / Capitolul II / art. 250 / lit. c)
c) consecințele abaterii disciplinare;
Textul în documentul-sursă ↗
Sursa 39: CODUL MUNCII din 24 ianuarie 2003 (**republicat**) ( Legea nr. 53/2003 )Lege · Titlul XI / Capitolul II / art. 250 / lit. d) · forma din 27 aprilie 2026Textul oficial ↗Explicația noastră a actului →
Vezi extrasul citat
Titlul XI / Capitolul II / art. 250 / lit. d)
d) comportarea generală în serviciu a salariatului;
Textul în documentul-sursă ↗
Sursa 40: CODUL MUNCII din 24 ianuarie 2003 (**republicat**) ( Legea nr. 53/2003 )Lege · Titlul XI / Capitolul II / art. 250 / lit. e) · forma din 27 aprilie 2026Textul oficial ↗Explicația noastră a actului →
Vezi extrasul citat
Titlul XI / Capitolul II / art. 250 / lit. e)
e) eventualele sancțiuni disciplinare suferite anterior de către acesta.
Textul în documentul-sursă ↗
Sursa 41: CODUL MUNCII din 24 ianuarie 2003 (**republicat**) ( Legea nr. 53/2003 )Lege · Titlul III / Capitolul III / Secţiunea 1 / art. 151 / alin. (1) · forma din 27 aprilie 2026Textul oficial ↗Explicația noastră a actului →
Vezi extrasul citat
Titlul III / Capitolul III / Secţiunea 1 / art. 151 / alin. (1)
(1) Concediul de odihnă poate fi întrerupt, la cererea salariatului, pentru motive obiective.
Textul în documentul-sursă ↗
Sursa 42: CODUL MUNCII din 24 ianuarie 2003 (**republicat**) ( Legea nr. 53/2003 )Lege · Titlul III / Capitolul III / Secţiunea 1 / art. 151 / alin. (2) · forma din 27 aprilie 2026Textul oficial ↗Explicația noastră a actului →
Vezi extrasul citat
Titlul III / Capitolul III / Secţiunea 1 / art. 151 / alin. (2)
(2) Angajatorul poate rechema salariatul din concediul de odihnă în caz de forță majoră sau pentru interese urgente care impun prezența salariatului la locul de muncă. În acest caz angajatorul are obligația de a suporta toate cheltuielile salariatului și ale familiei sale, necesare în vederea revenirii la locul de muncă, precum și eventualele prejudicii suferite de acesta ca urmare a întreruperii concediului de odihnă.
Textul în documentul-sursă ↗
Sursa 43: CODUL MUNCII din 24 ianuarie 2003 (**republicat**) ( Legea nr. 53/2003 )Lege · Titlul IV / Capitolul III / art. 171 / alin. (1) · forma din 27 aprilie 2026Textul oficial ↗Explicația noastră a actului →
Vezi extrasul citat
Titlul IV / Capitolul III / art. 171 / alin. (1)
(1) Dreptul la acțiune cu privire la drepturile salariale, precum și cu privire la daunele rezultate din neexecutarea în totalitate sau în parte a obligațiilor privind plata salariilor se prescrie în termen de 3 ani de la data la care drepturile respective erau datorate.
Textul în documentul-sursă ↗
Sursa 44: CODUL MUNCII din 24 ianuarie 2003 (**republicat**) ( Legea nr. 53/2003 )Lege · Titlul IV / Capitolul III / art. 171 / alin. (2) · forma din 27 aprilie 2026Textul oficial ↗Explicația noastră a actului →
Vezi extrasul citat
Titlul IV / Capitolul III / art. 171 / alin. (2)
(2) Termenul de prescripție prevăzut la alin. (1) este întrerupt în cazul în care intervine o recunoaștere din partea debitorului cu privire la drepturile salariale sau derivând din plata salariului.
Textul în documentul-sursă ↗
Sursa 45: CODUL MUNCII din 24 ianuarie 2003 (**republicat**) ( Legea nr. 53/2003 )Lege · Titlul XII / Capitolul II / art. 269 / alin. (1) · forma din 27 aprilie 2026Textul oficial ↗Explicația noastră a actului →
Vezi extrasul citat
Titlul XII / Capitolul II / art. 269 / alin. (1)
(1) Cauzele referitoare la conflictele individuale de muncă și conflictele colective de muncă se soluționează în primă instanță de către tribunal.
Textul în documentul-sursă ↗
Sursa 46: CODUL MUNCII din 24 ianuarie 2003 (**republicat**) ( Legea nr. 53/2003 )Lege · Titlul XII / Capitolul II / art. 269 / alin. (2) · forma din 27 aprilie 2026Textul oficial ↗Explicația noastră a actului →
Vezi extrasul citat
Titlul XII / Capitolul II / art. 269 / alin. (2)
(2) Cererile referitoare la cauzele prevăzute la alin. (1) se adresează tribunalului în a cărei circumscripție reclamantul își are domiciliul, reședința sau locul de muncă ori, după caz, sediul.
Textul în documentul-sursă ↗
Sursa 47: CODUL MUNCII din 24 ianuarie 2003 (**republicat**) ( Legea nr. 53/2003 )Lege · Titlul XII / Capitolul III / art. 272 · forma din 27 aprilie 2026Textul oficial ↗Explicația noastră a actului →
Vezi extrasul citat
Titlul XII / Capitolul III / art. 272
Sarcina probei în conflictele de muncă revine angajatorului, acesta fiind obligat să depună dovezile în apărarea sa până la prima zi de înfățișare.
Textul în documentul-sursă ↗
Sursa 48: CODUL MUNCII din 24 ianuarie 2003 (**republicat**) ( Legea nr. 53/2003 )Lege · Titlul XI / Capitolul II / art. 252 / alin. (5) · forma din 27 aprilie 2026Textul oficial ↗Explicația noastră a actului →
Vezi extrasul citat
Titlul XI / Capitolul II / art. 252 / alin. (5)
(5) Decizia de sancționare poate fi contestată de salariat la instanțele judecătorești competente în termen de 30 de zile calendaristice de la data comunicării.
Textul în documentul-sursă ↗
Sursa 49: CODUL MUNCII din 24 ianuarie 2003 (**republicat**) ( Legea nr. 53/2003 )Lege · Titlul II / Capitolul VIII / art. 105 / alin. (1) / lit. c) · forma din 27 aprilie 2026Textul oficial ↗Explicația noastră a actului →
Vezi extrasul citat
Titlul II / Capitolul VIII / art. 105 / alin. (1) / lit. c)
c) interdicția de a efectua ore suplimentare, cu excepția cazurilor de forță majoră sau pentru alte lucrări urgente destinate prevenirii producerii unor accidente ori înlăturării consecințelor acestora.
Textul în documentul-sursă ↗
Sursa 50: CODUL MUNCII din 24 ianuarie 2003 (**republicat**) ( Legea nr. 53/2003 )Lege · Titlul III / Capitolul II / Secţiunea 1 / art. 136 / alin. (1) · forma din 27 aprilie 2026Textul oficial ↗Explicația noastră a actului →
Vezi extrasul citat
Titlul III / Capitolul II / Secţiunea 1 / art. 136 / alin. (1)
(1) Muncă în schimburi reprezintă orice mod de organizare a programului de lucru, potrivit căruia salariații se succed unul pe altul la același post de muncă, potrivit unui anumit program, inclusiv program rotativ, și care poate fi de tip continuu sau discontinuu, implicând pentru salariat necesitatea realizării unei activități în intervale orare diferite în raport cu o perioadă zilnică sau săptămânală, stabilită prin contractul individual de muncă.
Textul în documentul-sursă ↗
Sursa 51: CODUL MUNCII din 24 ianuarie 2003 (**republicat**) ( Legea nr. 53/2003 )Lege · Titlul III / Capitolul II / Secţiunea 1 / art. 136 / alin. (2) · forma din 27 aprilie 2026Textul oficial ↗Explicația noastră a actului →
Vezi extrasul citat
Titlul III / Capitolul II / Secţiunea 1 / art. 136 / alin. (2)
(2) Salariat în schimburi reprezintă orice salariat al cărui program de lucru se înscrie în cadrul programului de muncă în schimburi.
Textul în documentul-sursă ↗
Sursa 52: CODUL MUNCII din 24 ianuarie 2003 (**republicat**) ( Legea nr. 53/2003 )Lege · Titlul III / Capitolul I / Secţiunea 1 / art. 117 · forma din 27 aprilie 2026Textul oficial ↗Explicația noastră a actului →
Vezi extrasul citat
Titlul III / Capitolul I / Secţiunea 1 / art. 117
Programul de muncă și modul de repartizare a acestuia pe zile sunt aduse la cunoștință salariaților și sunt afișate la sediul angajatorului.
Textul în documentul-sursă ↗
Sursa 53: CODUL MUNCII din 24 ianuarie 2003 (**republicat**) ( Legea nr. 53/2003 )Lege · Titlul III / Capitolul I / Secţiunea a 3-a / art. 125 / alin. (1) · forma din 27 aprilie 2026Textul oficial ↗Explicația noastră a actului →
Vezi extrasul citat
Titlul III / Capitolul I / Secţiunea a 3-a / art. 125 / alin. (1)
(1) Munca prestată între orele 22,00-6,00 este considerată muncă de noapte.
Textul în documentul-sursă ↗
Sursa 54: CODUL MUNCII din 24 ianuarie 2003 (**republicat**) ( Legea nr. 53/2003 )Lege · Titlul III / Capitolul I / Secţiunea a 3-a / art. 125 / alin. (2) · forma din 27 aprilie 2026Textul oficial ↗Explicația noastră a actului →
Vezi extrasul citat
Titlul III / Capitolul I / Secţiunea a 3-a / art. 125 / alin. (2)
(2) Salariatul de noapte reprezintă, după caz:
Textul în documentul-sursă ↗
Sursa 55: CODUL MUNCII din 24 ianuarie 2003 (**republicat**) ( Legea nr. 53/2003 )Lege · Titlul III / Capitolul I / Secţiunea a 3-a / art. 125 / alin. (2) / lit. a) · forma din 27 aprilie 2026Textul oficial ↗Explicația noastră a actului →
Vezi extrasul citat
Titlul III / Capitolul I / Secţiunea a 3-a / art. 125 / alin. (2) / lit. a)
a) salariatul care efectuează muncă de noapte cel puțin 3 ore din timpul său zilnic de lucru;
Textul în documentul-sursă ↗
Sursa 56: CODUL MUNCII din 24 ianuarie 2003 (**republicat**) ( Legea nr. 53/2003 )Lege · Titlul III / Capitolul I / Secţiunea a 3-a / art. 125 / alin. (2) / lit. b) · forma din 27 aprilie 2026Textul oficial ↗Explicația noastră a actului →
Vezi extrasul citat
Titlul III / Capitolul I / Secţiunea a 3-a / art. 125 / alin. (2) / lit. b)
b) salariatul care efectuează muncă de noapte în proporție de cel puțin 30% din timpul său lunar de lucru.
Textul în documentul-sursă ↗
Sursa 57: CODUL MUNCII din 24 ianuarie 2003 (**republicat**) ( Legea nr. 53/2003 )Lege · Titlul III / Capitolul I / Secţiunea a 3-a / art. 125 / alin. (3) · forma din 27 aprilie 2026Textul oficial ↗Explicația noastră a actului →
Vezi extrasul citat
Titlul III / Capitolul I / Secţiunea a 3-a / art. 125 / alin. (3)
(3) Durata normală a timpului de lucru, pentru salariatul de noapte, nu va depăși o medie de 8 ore pe zi, calculată pe o perioadă de referință de maximum 3 luni calendaristice, cu respectarea prevederilor legale cu privire la repausul săptămânal.
Textul în documentul-sursă ↗
Sursa 58: CODUL MUNCII din 24 ianuarie 2003 (**republicat**) ( Legea nr. 53/2003 )Lege · Titlul III / Capitolul I / Secţiunea a 3-a / art. 125 / alin. (4) · forma din 27 aprilie 2026Textul oficial ↗Explicația noastră a actului →
Vezi extrasul citat
Titlul III / Capitolul I / Secţiunea a 3-a / art. 125 / alin. (4)
(4) Durata normală a timpului de lucru pentru salariații de noapte a căror activitate se desfășoară în condiții speciale sau deosebite de muncă nu va depăși 8 ore pe parcursul oricărei perioade de 24 de ore decât în cazul în care majorarea acestei durate este prevăzută în contractul colectiv de muncă aplicabil și numai în situația în care o astfel de prevedere nu contravine unor prevederi exprese stabilite în contractul colectiv de muncă încheiat la nivel superior.
Textul în documentul-sursă ↗
Sursa 59: CODUL MUNCII din 24 ianuarie 2003 (**republicat**) ( Legea nr. 53/2003 )Lege · Titlul III / Capitolul I / Secţiunea a 3-a / art. 125 / alin. (5) · forma din 27 aprilie 2026Textul oficial ↗Explicația noastră a actului →
Vezi extrasul citat
Titlul III / Capitolul I / Secţiunea a 3-a / art. 125 / alin. (5)
(5) În situația prevăzută la alin. (4), angajatorul este obligat să acorde perioade de repaus compensatorii echivalente sau compensare în bani a orelor de noapte lucrate peste durata de 8 ore.
Textul în documentul-sursă ↗
Sursa 60: CODUL MUNCII din 24 ianuarie 2003 (**republicat**) ( Legea nr. 53/2003 )Lege · Titlul III / Capitolul I / Secţiunea a 3-a / art. 125 / alin. (6) · forma din 27 aprilie 2026Textul oficial ↗Explicația noastră a actului →
Vezi extrasul citat
Titlul III / Capitolul I / Secţiunea a 3-a / art. 125 / alin. (6)
(6) Angajatorul care, în mod frecvent, utilizează munca de noapte este obligat să informeze despre aceasta inspectoratul teritorial de muncă.
Textul în documentul-sursă ↗
Sursa 61: CODUL MUNCII din 24 ianuarie 2003 (**republicat**) ( Legea nr. 53/2003 )Lege · Titlul III / Capitolul I / Secţiunea a 3-a / art. 126 · forma din 27 aprilie 2026Textul oficial ↗Explicația noastră a actului →
Vezi extrasul citat
Titlul III / Capitolul I / Secţiunea a 3-a / art. 126
Salariații de noapte beneficiază:
Textul în documentul-sursă ↗
Sursa 62: CODUL MUNCII din 24 ianuarie 2003 (**republicat**) ( Legea nr. 53/2003 )Lege · Titlul III / Capitolul I / Secţiunea a 3-a / art. 126 / lit. a) · forma din 27 aprilie 2026Textul oficial ↗Explicația noastră a actului →
Vezi extrasul citat
Titlul III / Capitolul I / Secţiunea a 3-a / art. 126 / lit. a)
a) fie de program de lucru redus cu o oră față de durata normală a zilei de muncă, pentru zilele în care efectuează cel puțin 3 ore de muncă de noapte, fără ca aceasta să ducă la scăderea salariului de bază;
Textul în documentul-sursă ↗
Sursa 63: CODUL MUNCII din 24 ianuarie 2003 (**republicat**) ( Legea nr. 53/2003 )Lege · Titlul III / Capitolul I / Secţiunea a 3-a / art. 126 / lit. b) · forma din 27 aprilie 2026Textul oficial ↗Explicația noastră a actului →
Vezi extrasul citat
Titlul III / Capitolul I / Secţiunea a 3-a / art. 126 / lit. b)
b) fie de un spor pentru munca prestată în timpul nopții de 25% din salariul de bază, dacă timpul astfel lucrat reprezintă cel puțin 3 ore de noapte din timpul normal de lucru.
Textul în documentul-sursă ↗
Sursa 64: CODUL MUNCII din 24 ianuarie 2003 (**republicat**) ( Legea nr. 53/2003 )Lege · Titlul I / Capitolul I / art. 1 / alin. (1) · forma din 27 aprilie 2026Textul oficial ↗Explicația noastră a actului →
Vezi extrasul citat
Titlul I / Capitolul I / art. 1 / alin. (1)
(1) Prezentul cod reglementează domeniul raporturilor de muncă, modul în care se efectuează controlul aplicării reglementărilor din domeniul raporturilor de muncă, precum și jurisdicția muncii.
Textul în documentul-sursă ↗
Sursa 65: CODUL MUNCII din 24 ianuarie 2003 (**republicat**) ( Legea nr. 53/2003 )Lege · Titlul I / Capitolul I / art. 1 / alin. (2) · forma din 27 aprilie 2026Textul oficial ↗Explicația noastră a actului →
Vezi extrasul citat
Titlul I / Capitolul I / art. 1 / alin. (2)
(2) Prezentul cod se aplică și raporturilor de muncă reglementate prin legi speciale, numai în măsura în care acestea nu conțin dispoziții specifice derogatorii.
Textul în documentul-sursă ↗
Sursa 66: CJUE, Marea Cameră, Hotărârea din 9 martie 2021, C-580/19, RJ împotriva Stadt Offenbach am MainHotărâre · CJUE, C-580/19, punctele 34–43 · forma din 9 martie 2021Curtea de Justiție a Uniunii Europene · 9 martie 2021 · Caracter definitiv neprecizatTextul oficial ↗Explicația noastră a actului →
Vezi cele 10 extrase citate
CJUE, C-580/19, punctele 34–43
34      Astfel, pe de o parte, Curtea a statuat, în ceea ce privește perioadele de gardă efectuate la locuri de muncă ce nu se confundă cu domiciliul lucrătorului, că factorul determinant pentru a considera că sunt prezente elementele caracteristice ale noțiunii de „timp de lucru”, în sensul Directivei 2003/88, este faptul că lucrătorul este obligat să fie prezent fizic la locul determinat de angajator și să rămână la dispoziția acestuia din urmă pentru a‑și putea furniza imediat serviciile în caz de nevoie (a se vedea în acest sens Hotărârea din 3 octombrie 2000, Simap, C‑303/98, EU:C:2000:528, punctul 48, Hotărârea din 9 septembrie 2003, Jaeger, C‑151/02, EU:C:2003:437, punctul 63, precum și Hotărârea din 1 decembrie 2005, Dellas și alții, C‑14/04, EU:C:2005:728, punctul 48).
Textul în documentul-sursă ↗
CJUE, C-580/19, punctele 34–43
35      În această privință, trebuie precizat că locul de muncă trebuie înțeles ca orice loc în care angajatul este chemat să desfășoare o activitate la ordinul angajatorului său, inclusiv atunci când acest loc nu este locul în care își desfășoară în mod obișnuit activitatea profesională.
Textul în documentul-sursă ↗
CJUE, C-580/19, punctele 34–43
36      Curtea a considerat că, într‑o astfel de perioadă de gardă, lucrătorul, obligat să se afle la locul de muncă la dispoziția imediată a angajatorului său, trebuie să rămână departe de mediul său social și familial și beneficiază de o marjă redusă pentru a gestiona timpul în care serviciile sale profesionale nu sunt solicitate. Prin urmare, integralitatea acestei perioade trebuie să fie calificată drept „timp de lucru” în sensul Directivei 2003/88, independent de prestațiile de muncă efectuate în mod real de lucrător în respectiva perioadă (a se vedea în acest sens Hotărârea din 9 septembrie 2003, Jaeger, C‑151/02, EU:C:2003:437, punctul 65, Hotărârea din 5 octombrie 2004, Pfeiffer și alții, C‑397/01-C‑403/01, EU:C:2004:584, punctul 93, precum și Hotărârea din 1 decembrie 2005, Dellas și alții, C‑14/04, EU:C:2005:728, punctele 46 și 58).
Textul în documentul-sursă ↗
CJUE, C-580/19, punctele 34–43
37      Pe de altă parte, Curtea a statuat că o perioadă de gardă în regim de permanență, deși nu impune lucrătorului să rămână la locul său de muncă, trebuie să fie de asemenea calificată, în integralitate, drept „timp de lucru”, în sensul Directivei 2003/88, atunci când, având în vedere impactul obiectiv și foarte semnificativ al constrângerilor impuse lucrătorului asupra posibilităților acestuia din urmă de a se consacra intereselor sale personale și sociale, se distinge de o perioadă în care lucrătorul trebuie doar să fie la dispoziția angajatorului pentru ca acesta din urmă să îl poată contacta (a se vedea în acest sens Hotărârea din 21 februarie 2018, Matzak, C‑518/15, EU:C:2018:82, punctele 63-66).
Textul în documentul-sursă ↗
CJUE, C-580/19, punctele 34–43
38      Rezultă atât din elementele menționate la punctele 34-37 din prezenta hotărâre, cât și din necesitatea, amintită la punctul 28 din această hotărâre, de a interpreta articolul 2 punctul 1 din Directiva 2003/88 în lumina articolului 31 alineatul (2) din Carta drepturilor fundamentale că intră sub incidența noțiunii de „timp de lucru”, în sensul Directivei 2003/88, integralitatea perioadelor de gardă, inclusiv cele în regim de permanență, în cursul cărora constrângerile impuse lucrătorului sunt de o asemenea natură încât afectează în mod obiectiv și foarte semnificativ posibilitatea acestuia din urmă de a gestiona în mod liber în perioadele respective timpul în care serviciile sale profesionale nu sunt solicitate și de a consacra acest timp propriilor interese.
Textul în documentul-sursă ↗
CJUE, C-580/19, punctele 34–43
39      În schimb, atunci când constrângerile impuse lucrătorului într‑o perioadă de gardă determinată nu ating un asemenea grad de intensitate și îi permit să își gestioneze timpul și să se dedice propriilor interese fără constrângeri majore, numai timpul legat de prestarea muncii care este, eventual, realizată efectiv într‑o astfel de perioadă constituie „timp de lucru” în vederea aplicării Directivei 2003/88 [Hotărârea pronunțată astăzi, Radiotelevizija Slovenija (Perioadă de permanență într‑un loc izolat), C‑344/19, punctul 38 și jurisprudența citată].
Textul în documentul-sursă ↗
CJUE, C-580/19, punctele 34–43
40      În această privință, trebuie să se mai precizeze că numai constrângerile care sunt impuse lucrătorului fie de reglementarea statului membru în cauză, fie de o convenție colectivă, fie de angajatorul său, în temeiul, printre altele, al contractului de muncă, al regulamentului de muncă sau al sistemului de repartizare a serviciilor de gardă între lucrători, pot fi luate în considerare pentru a evalua dacă o perioadă de gardă constituie „timp de lucru” în sensul Directivei 2003/88 [Hotărârea pronunțată astăzi, Radiotelevizija Slovenija (Perioadă de permanență într‑un loc izolat), C‑344/19, punctul 39].
Textul în documentul-sursă ↗
CJUE, C-580/19, punctele 34–43
41      În schimb, dificultățile organizatorice pe care le poate determina o perioadă de gardă pentru lucrător și care nu decurg din astfel de constrângeri, dar care sunt, de exemplu, consecința unor elemente naturale sau a liberei alegeri a acestuia, nu pot fi luate în considerare [Hotărârea pronunțată astăzi, Radiotelevizija Slovenija (Perioadă de permanență într‑un loc izolat), C‑344/19, punctul 40].
Textul în documentul-sursă ↗
CJUE, C-580/19, punctele 34–43
42      Astfel, printre altele, distanța importantă care separă domiciliul ales în mod liber de lucrător de locul în care trebuie să fie în măsură să ajungă într‑un anumit interval de timp în perioada sa de gardă nu este, ca atare, un criteriu pertinent pentru a califica toată această perioadă drept „timp de lucru”, în sensul articolului 2 punctul 1 din Directiva 2003/88, cel puțin atunci când acest loc este locul său de muncă obișnuit. Într‑adevăr, într‑un asemenea caz, acest lucrător a fost în măsură să aprecieze în mod liber distanța care separă locul respectiv de domiciliul său [Hotărârea pronunțată astăzi, Radiotelevizija Slovenija (Perioadă de permanență într‑un loc izolat), C‑344/19, punctul 41 și jurisprudența citată].
Textul în documentul-sursă ↗
CJUE, C-580/19, punctele 34–43
43      Pe de altă parte, dacă locul de muncă include domiciliul lucrătorului sau se confundă cu acesta, simpla împrejurare că, într‑o anumită perioadă de gardă, acesta din urmă este obligat să rămână la locul său de muncă pentru a putea, în caz de nevoie, să fie disponibil pentru angajatorul său nu este suficientă pentru a califica această perioadă drept „timp de lucru” în sensul Directivei 2003/88 [Hotărârea pronunțată astăzi, Radiotelevizija Slovenija (Perioadă de permanență într‑un loc izolat), C‑344/19, punctul 43 și jurisprudența citată].
Textul în documentul-sursă ↗
Sursa 67: CJUE, Marea Cameră, Hotărârea din 9 martie 2021, C-580/19, RJ împotriva Stadt Offenbach am MainHotărâre · CJUE, C-580/19, punctele 44–55 · forma din 9 martie 2021Curtea de Justiție a Uniunii Europene · 9 martie 2021 · Caracter definitiv neprecizatTextul oficial ↗Explicația noastră a actului →
Vezi cele 12 extrase citate
CJUE, C-580/19, punctele 44–55
44      În cazul în care, ca urmare a inexistenței unei obligații de a rămâne la locul de muncă, o perioadă de gardă nu poate fi calificată în mod automat drept „timp de lucru” în sensul Directivei 2003/88, revine din nou instanțelor naționale sarcina de a verifica dacă o astfel de calificare nu se impune totuși, ca urmare a consecințelor pe care ansamblul constrângerilor impuse lucrătorului le ocazionează asupra posibilității sale de a gestiona în mod liber, în această perioadă, timpul în care serviciile sale profesionale nu sunt solicitate și de a se consacra propriilor interese.
Textul în documentul-sursă ↗
CJUE, C-580/19, punctele 44–55
45      Din această perspectivă, trebuie, mai precis, să se aibă în vedere intervalul de timp de care dispune lucrătorul, în perioada de gardă, pentru a‑și relua activitățile profesionale, începând din momentul în care angajatorul său îl solicită, coroborat eventual cu frecvența medie a intervențiilor pe care lucrătorul respectiv va trebui să le asigure efectiv în această perioadă [Hotărârea pronunțată astăzi, Radiotelevizija Slovenija (Perioadă de permanență într‑un loc izolat), C‑344/19, punctul 46].
Textul în documentul-sursă ↗
CJUE, C-580/19, punctele 44–55
46      Astfel, în primul rând, după cum a arătat în esență domnul avocat general la punctele 89-91 din concluzii, instanțele naționale trebuie să ia în considerare consecințele pe care le ocazionează, asupra posibilității lucrătorului de a‑și gestiona în mod liber timpul, intervalul scurt de timp în care trebuie, în cazul unei intervenții necesare, să își reia munca, ceea ce, ca regulă generală, îi impune să ajungă la locul de muncă.
Textul în documentul-sursă ↗
CJUE, C-580/19, punctele 44–55
47      În această privință, trebuie subliniat că o perioadă de gardă în care un lucrător poate, ținând seama de intervalul de timp rezonabil care îi este acordat pentru a‑și relua activitățile profesionale, să planifice ocupațiile personale și sociale nu constituie, a priori, „timp de lucru” în sensul Directivei 2003/88. În schimb, o perioadă de gardă în care intervalul de timp impus lucrătorului pentru a relua munca este limitat la câteva minute trebuie, în principiu, să fie considerată, integral, ca fiind „timp de lucru” în sensul acestei directive, lucrătorul fiind, în acest din urmă caz, în practică, puternic descurajat să planifice vreo activitate de destindere, chiar și de scurtă durată [Hotărârea pronunțată astăzi, Radiotelevizija Slovenija (Perioadă de permanență într‑un loc izolat), C‑344/19, punctul 48].
Textul în documentul-sursă ↗
CJUE, C-580/19, punctele 44–55
48      Nu este mai puțin adevărat că impactul unui astfel de interval de reacție trebuie evaluat în urma unei aprecieri concrete, care să țină seama, dacă este cazul, de celelalte constrângeri care îi sunt impuse lucrătorului, precum și de facilitățile care îi sunt acordate în perioada de gardă [Hotărârea pronunțată astăzi, Radiotelevizija Slovenija (Perioadă de permanență într‑un loc izolat), C‑344/19, punctul 49].
Textul în documentul-sursă ↗
CJUE, C-580/19, punctele 44–55
49      Este în special pertinentă, în considerarea constrângerilor aferente acestui interval de reacție, obligația lucrătorului de a rămâne la domiciliul său, fără a se putea deplasa liber, în așteptarea solicitării angajatorului său, sau cea de a dispune de un echipament specific atunci când, în urma unui apel, trebuie să se prezinte la locul de muncă. Este de asemenea pertinentă, cu titlu de facilități acordate lucrătorului, eventuala punere la dispoziția acestui lucrător a unui vehicul de serviciu care permite utilizarea unor drepturi speciale în raport cu Codul rutier și a unor drepturi de trecere sau posibilitatea recunoscută lucrătorului de a răspunde solicitărilor angajatorului său fără a părăsi locul în care se află.
Textul în documentul-sursă ↗
CJUE, C-580/19, punctele 44–55
50      În al doilea rând, coroborată cu intervalul de timp de care dispune lucrătorul pentru a‑și relua activitatea profesională, frecvența medie a prestațiilor efective care sunt realizate în mod normal de acest lucrător, în fiecare dintre perioadele sale de gardă, trebuie, atunci când poate face obiectul unei estimări obiective, să fie luată în considerare de instanțele naționale [Hotărârea pronunțată astăzi, Radiotelevizija Slovenija (Perioadă de permanență într‑un loc izolat), C‑344/19, punctul 51].
Textul în documentul-sursă ↗
CJUE, C-580/19, punctele 44–55
51      Astfel, atunci când un lucrător este, în medie, chemat să intervină în numeroase rânduri în cursul unei perioade de gardă, acesta dispune de o libertate mai mică pentru a‑și gestiona în mod liber timpul în perioadele de inactivitate, ținând seama de întreruperea lor frecventă. Acest lucru este valabil cu atât mai mult atunci când intervențiile impuse în mod normal lucrătorului, în perioada sa de gardă, au o durată care nu este neglijabilă [Hotărârea pronunțată astăzi, Radiotelevizija Slovenija (Perioadă de permanență într‑un loc izolat), C‑344/19, punctul 52].
Textul în documentul-sursă ↗
CJUE, C-580/19, punctele 44–55
52      Rezultă că, în cazul în care lucrătorul este, în medie, chemat în mod frecvent să furnizeze prestații în perioadele sale de gardă, prestații care, ca regulă generală, nu sunt de scurtă durată, toate aceste perioade constituie, în principiu, „timp de lucru” în sensul Directivei 2003/88 [Hotărârea pronunțată astăzi, Radiotelevizija Slovenija (Perioadă de permanență într‑un loc izolat), C‑344/19, punctul 53].
Textul în documentul-sursă ↗
CJUE, C-580/19, punctele 44–55
53      În aceste condiții, împrejurarea că, în medie, lucrătorul nu este decât rareori chemat să intervină în perioadele sale de gardă nu poate conduce la considerarea acestora din urmă drept „perioade de repaus”, în sensul articolului 2 punctul 2 din Directiva 2003/88, atunci când impactul intervalului de timp impus lucrătorului pentru a‑și relua activitățile profesionale este în așa fel încât este suficient pentru a restrânge, în mod obiectiv și foarte semnificativ, posibilitatea sa de a gestiona în mod liber, în aceste perioade, timpul în care serviciile sale profesionale nu sunt solicitate [Hotărârea pronunțată astăzi, Radiotelevizija Slovenija (Perioadă de permanență într‑un loc izolat), C‑344/19, punctul 54].
Textul în documentul-sursă ↗
CJUE, C-580/19, punctele 44–55
54      În speță, este necesar să se amintească faptul că, potrivit indicațiilor furnizate în decizia de trimitere, în perioadele de gardă în regim de permanență în discuție în litigiul principal, RJ se poate deplasa liber, dar trebuie să fie în măsură să ajungă la marginea orașului Offenbach am Main într‑un interval de 20 de minute, cu echipamentul de intervenție și cu vehiculul de serviciu pus la dispoziție de angajatorul său, utilizând drepturi speciale în raport cu Codul rutier și drepturi de trecere. Astfel cum s‑a arătat la punctul 13 din prezenta hotărâre, din decizia de trimitere nu reiese că frecvența medie a intervențiilor acestui lucrător, în perioadele respective, a fost ridicată. Pe de altă parte, distanța eventual mare dintre domiciliul lui RJ și marginea orașului Offenbach am Main, locul său obișnuit de muncă, nu este, în sine, pertinentă.
Textul în documentul-sursă ↗
CJUE, C-580/19, punctele 44–55
55      Revine însă instanței de trimitere sarcina de a aprecia, având în vedere ansamblul circumstanțelor speței, dacă RJ este supus, în perioadele sale de gardă în regim de permanență, unor constrângeri de o asemenea intensitate încât afectează, în mod obiectiv și foarte semnificativ, posibilitatea sa de a gestiona în mod liber, în aceste perioade, timpul în care serviciile sale profesionale nu sunt solicitate și de a consacra acest timp propriilor interese.
Textul în documentul-sursă ↗
Sursa 68: CJUE, Marea Cameră, Hotărârea din 9 martie 2021, C-580/19, RJ împotriva Stadt Offenbach am MainHotărâre · CJUE, C-580/19, punctele 56–58 · forma din 9 martie 2021Curtea de Justiție a Uniunii Europene · 9 martie 2021 · Caracter definitiv neprecizatTextul oficial ↗Explicația noastră a actului →
Vezi cele 3 extrase citate
CJUE, C-580/19, punctele 56–58
56      În al patrulea rând, este necesar să se amintească faptul că, exceptând situația specială referitoare la concediul anual plătit prevăzută la articolul 7 alineatul (1) din Directiva 2003/88, această directivă se limitează să reglementeze anumite aspecte ale organizării timpului de lucru în vederea asigurării protecției securității și a sănătății lucrătorilor, astfel încât, în principiu, nu se aplică în privința remunerării lucrătorilor [Hotărârea pronunțată astăzi, Radiotelevizija Slovenija (Perioadă de permanență într‑un loc izolat), C‑344/19, punctul 57].
Textul în documentul-sursă ↗
CJUE, C-580/19, punctele 56–58
57      Prin urmare, modul de remunerare a lucrătorilor pentru perioadele de gardă nu intră sub incidența Directivei 2003/88, ci a dispozițiilor relevante din dreptul național. În consecință, această directivă nu se opune aplicării unei reglementări a unui stat membru, a unei convenții colective de muncă sau a unei decizii a unui angajator care, în vederea remunerării unui serviciu de gardă, ia în considerare în mod diferit perioadele în care prestațiile de muncă sunt efectiv realizate și cele în care nu se realizează nicio muncă efectivă, chiar atunci când aceste perioade trebuie considerate în integralitatea lor „timp de lucru” în sensul directivei menționate [Hotărârea pronunțată astăzi, Radiotelevizija Slovenija (Perioadă de permanență într‑un loc izolat), C‑344/19, punctul 58 și jurisprudența citată].
Textul în documentul-sursă ↗
CJUE, C-580/19, punctele 56–58
58      De asemenea, Directiva 2003/88 nu se opune unei astfel de reglementări, convenții colective de muncă sau decizii a angajatorului care, în ceea ce privește perioadele de gardă despre care ar trebui să se considere integral că nu intră sub incidența noțiunii de „timp de lucru” în sensul acestei directive, prevede totuși plata către lucrătorul în cauză a unei sume destinate să compenseze neplăcerile pe care i le ocazionează aceste perioade de gardă în gestionarea timpului său și a intereselor sale private [Hotărârea pronunțată astăzi, Radiotelevizija Slovenija (Perioadă de permanență într‑un loc izolat), C‑344/19, punctul 59].
Textul în documentul-sursă ↗
Sursa 69: CJUE, Marea Cameră, Hotărârea din 9 martie 2021, C-580/19, RJ împotriva Stadt Offenbach am MainHotărâre · CJUE, C-580/19, punctele 59–60 · forma din 9 martie 2021Curtea de Justiție a Uniunii Europene · 9 martie 2021 · Caracter definitiv neprecizatTextul oficial ↗Explicația noastră a actului →
Vezi cele 2 extrase citate
CJUE, C-580/19, punctele 59–60
59 În al cincilea și ultimul rând, din cuprinsul punctului 30 din prezenta hotărâre rezultă că perioadele de gardă care nu îndeplinesc condițiile pentru a fi calificate drept „timp de lucru”, în sensul articolului 2 punctul 1 din Directiva 2003/88, trebuie considerate, cu excepția timpului legat de prestațiile de muncă realizate efectiv în aceste perioade, drept „perioade de repaus”, în sensul articolului 2 punctul 2 din aceasta, și, ca atare, trebuie să fie luate în considerare la calcularea perioadelor minime de repaus zilnic și săptămânal stabilite la articolele 3 și 5 din această directivă.
Textul în documentul-sursă ↗
CJUE, C-580/19, punctele 59–60
60 În aceste condiții, trebuie arătat că, în sensul aplicării Directivei 2003/88, calificarea unei perioade de gardă drept „perioadă de repaus” nu aduce atingere îndatoririi angajatorilor de a respecta obligațiile specifice care le revin, în temeiul articolelor 5 și 6 din Directiva 89/391, pentru a proteja securitatea și sănătatea lucrătorilor lor. Rezultă că angajatorii nu pot institui perioade de gardă atât de lungi sau frecvente încât să constituie un risc pentru securitatea sau sănătatea lucrătorului, indiferent dacă aceste perioade sunt calificate drept „perioade de repaus” în sensul articolului 2 punctul 2 din Directiva 2003/88. Este de competența statelor membre să definească, în dreptul lor național, modalitățile de aplicare a acestei obligații [a se vedea în această privință Hotărârea pronunțată astăzi, Radiotelevizija Slovenija (Perioadă de permanență într‑un loc izolat), C‑344/19, punctele 61-65 și jurisprudența citată].
Textul în documentul-sursă ↗
Sursa 70: CJUE, Marea Cameră, Hotărârea din 9 martie 2021, C-580/19, RJ împotriva Stadt Offenbach am MainHotărâre · CJUE, C-580/19, punctele 25 și 61 și dispozitivul unic · forma din 9 martie 2021Curtea de Justiție a Uniunii Europene · 9 martie 2021 · Caracter definitiv neprecizatTextul oficial ↗Explicația noastră a actului →
Vezi cele 3 extrase citate
CJUE, C-580/19, punctele 25 și 61 și dispozitivul unic
25 Cu titlu introductiv, trebuie amintit că, deși revine, în definitiv, instanței de trimitere sarcina de a examina dacă perioadele de gardă în regim de permanență în discuție în litigiul principal trebuie să fie calificate drept „timp de lucru” în sensul Directivei 2003/88, nu este mai puțin adevărat că revine Curții sarcina de a‑i furniza indicații cu privire la criteriile care trebuie luate în considerare în cadrul acestei examinări [Hotărârea pronunțată astăzi, Radiotelevizija Slovenija (Perioadă de permanență într‑un loc izolat), C‑344/19, punctele 23 și 24, precum și jurisprudența citată].
Textul în documentul-sursă ↗
CJUE, C-580/19, punctele 25 și 61 și dispozitivul unic
61 Din ansamblul considerațiilor care precedă rezultă că trebuie să se răspundă la întrebările adresate că articolul 2 punctul 1 din Directiva 2003/88 trebuie interpretat în sensul că o perioadă de gardă în regim de permanență, în care un lucrător trebuie să poată ajunge la marginea orașului său de repartiție într‑un interval de 20 de minute, cu echipamentul de intervenție și cu vehiculul de serviciu pus la dispoziție de angajatorul său, utilizând drepturile speciale în raport cu Codul rutier și drepturile de trecere aferente acestui vehicul, nu constituie în integralitatea sa „timp de lucru” în sensul acestei dispoziții decât dacă dintr‑o apreciere globală a ansamblului circumstanțelor speței, în special a consecințelor unui astfel de interval de timp și, eventual, a frecvenței medii de intervenție în această perioadă, rezultă că constrângerile impuse lucrătorului menționat în perioada respectivă sunt de o asemenea natură încât afectează în mod obiectiv și foarte semnificativ posibilitatea acestuia din urmă de a gestiona în mod liber, în aceeași perioadă, timpul în care serviciile sale profesionale nu sunt solicitate și de a consacra acest timp propriilor interese.
Textul în documentul-sursă ↗
CJUE, C-580/19, punctele 25 și 61 și dispozitivul unic
Articolul 2 punctul 1 din Directiva 2003/88/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 4 noiembrie 2003 privind anumite aspecte ale organizării timpului de lucru trebuie interpretat în sensul că o perioadă de gardă în regim de permanență, în care un lucrător trebuie să poată ajunge la marginea orașului său de repartiție într‑un interval de 20 de minute, cu echipamentul de intervenție și cu vehiculul de serviciu pus la dispoziție de angajatorul său, utilizând drepturile speciale în raport cu Codul rutier și drepturile de trecere aferente acestui vehicul, nu constituie în integralitatea sa „timp de lucru” în sensul acestei dispoziții decât dacă dintr‑o apreciere globală a ansamblului circumstanțelor speței, în special a consecințelor unui astfel de interval de timp și, eventual, a frecvenței medii de intervenție în această perioadă, rezultă că constrângerile impuse lucrătorului menționat în perioada respectivă sunt de o asemenea natură încât afectează în mod obiectiv și foarte semnificativ posibilitatea acestuia din urmă de a gestiona în mod liber, în aceeași perioadă, timpul în care serviciile sale profesionale nu sunt solicitate și de a consacra acest timp propriilor interese.
Textul în documentul-sursă ↗
Sursa 71: CJUE, Marea Cameră, Hotărârea din 9 martie 2021, C-580/19, RJ împotriva Stadt Offenbach am MainHotărâre · CJUE, C-580/19, punctele 11–17 · forma din 9 martie 2021Curtea de Justiție a Uniunii Europene · 9 martie 2021 · Caracter definitiv neprecizatTextul oficial ↗Explicația noastră a actului →
Vezi cele 7 extrase citate
CJUE, C-580/19, punctele 11–17
11      RJ este funcționar public și își desfășoară activitățile de pompier, în calitate de șef de grup, în cadrul Serviciului de Pompieri al orașului Offenbach am Main. În plus față de timpul său de serviciu obișnuit, el trebuie să efectueze în mod regulat serviciul „BvE”, în conformitate cu reglementarea aplicabilă în cadrul Serviciului de Pompieri al acestui oraș.
Textul în documentul-sursă ↗
CJUE, C-580/19, punctele 11–17
12      În timpul serviciului „BvE”, RJ trebuie să poată fi contactat în orice moment și trebuie să aibă cu el echipamentul de intervenție, precum și un vehicul de serviciu pus la dispoziție de angajatorul său. El trebuie să răspundă la apelurile pe care le primește și prin care este informat cu privire la evenimentele care se produc și care necesită decizii din partea sa. În anumite cazuri, este chemat să se deplaseze la locul de intervenție sau la locul său de muncă. În timpul serviciului „BvE”, RJ trebuie să aleagă locul unde se află astfel încât, în caz de alertă, să poată ajunge la marginea orașului Offenbach am Main cu echipamentul și cu acest vehicul într‑un interval de 20 de minute, utilizând drepturile speciale în raport cu Codul rutier și drepturile de trecere.
Textul în documentul-sursă ↗
CJUE, C-580/19, punctele 11–17
13      În timpul săptămânii, serviciul „BvE” se efectuează între ora 17 și ora 7 a zilei următoare. La sfârșit de săptămână, acest serviciu durează de vineri începând de la ora 17 până luni la ora 7. O săptămână de 42 de ore de muncă poate fi urmată de efectuarea la sfârșitul săptămânii a serviciului menționat. În medie, RJ efectuează într‑un an între 10 și 15 servicii „BvE” la sfârșit de săptămână. Între 1 ianuarie 2013 și 31 decembrie 2015, acesta a asigurat de 126 de ori serviciul „BvE”, în cursul căruia a trebuit să răspundă unor alerte sau să plece în intervenție de 20 de ori. Astfel, timp de trei ani, numărul de alerte survenite în timp ce RJ efectua serviciul „BvE” s‑a ridicat în medie la 6,67 pe an.
Textul în documentul-sursă ↗
CJUE, C-580/19, punctele 11–17
14      RJ a solicitat ca serviciul „BvE” să fie recunoscut ca timp de lucru și să fie remunerat în consecință. Prin decizia din 6 august 2014, angajatorul său i‑a respins cererea.
Textul în documentul-sursă ↗
CJUE, C-580/19, punctele 11–17
15      La 31 iulie 2015, RJ a sesizat instanța de trimitere cu o acțiune în care susține că, chiar și atunci când au loc în regim de permanență și, în consecință, lucrătorul nu este obligat să fie prezent fizic într‑un loc determinat de angajator, perioadele de gardă pot fi considerate timp de lucru atunci când lucrătorul este obligat de angajatorul său să își reia munca într‑un termen foarte scurt. RJ arată în special că serviciul „BvE” constituie o restricție importantă a timpului său liber în măsura în care, în caz de alertă, trebuie să își părăsească imediat domiciliul pentru a se deplasa la Offenbach am Main, pentru a respecta intervalul de 20 de minute la care este supus.
Textul în documentul-sursă ↗
CJUE, C-580/19, punctele 11–17
16      Potrivit instanței de trimitere, activitățile desfășurate de forțele de intervenție ale unui serviciu de pompieri și de urgențe național intră în domeniul de aplicare al Directivei 2003/88. Această instanță apreciază că, deși chestiunile referitoare la remunerarea serviciilor de gardă sunt, în schimb, excluse din respectivul domeniu de aplicare, calificarea serviciului „BvE” drept „timp de lucru”, în sensul articolului 2 punctul 1 din Directiva 2003/88, este însă decisivă pentru soluționarea litigiului pendinte în fața sa.
Textul în documentul-sursă ↗
CJUE, C-580/19, punctele 11–17
17      Astfel, potrivit dreptului german, angajatorul lui RJ nu poate fi obligat să remunereze serviciul „BvE”, în modul solicitat de RJ, decât dacă acesta din urmă a lucrat peste durata timpului de lucru săptămânal maxim permis de Directiva 2003/88. Pe de altă parte, cererea lui RJ prin care solicită constatarea în mod specific a faptului că serviciul „BvE” constituie timp de lucru nu privește eventuala remunerare a acestui serviciu, ci urmărește să garanteze că, în viitor, RJ nu va fi constrâns să lucreze peste durata timpului de lucru maxim autorizat de dreptul Uniunii.
Textul în documentul-sursă ↗
Sursa 72: CJUE, Marea Cameră, Hotărârea din 9 martie 2021, C-580/19, RJ împotriva Stadt Offenbach am MainHotărâre · CJUE, C-580/19, punctele 38–39, 45, 48–51 și 53 · forma din 9 martie 2021Curtea de Justiție a Uniunii Europene · 9 martie 2021 · Caracter definitiv neprecizatTextul oficial ↗Explicația noastră a actului →
Vezi cele 8 extrase citate
CJUE, C-580/19, punctele 38–39, 45, 48–51 și 53
38      Rezultă atât din elementele menționate la punctele 34-37 din prezenta hotărâre, cât și din necesitatea, amintită la punctul 28 din această hotărâre, de a interpreta articolul 2 punctul 1 din Directiva 2003/88 în lumina articolului 31 alineatul (2) din Carta drepturilor fundamentale că intră sub incidența noțiunii de „timp de lucru”, în sensul Directivei 2003/88, integralitatea perioadelor de gardă, inclusiv cele în regim de permanență, în cursul cărora constrângerile impuse lucrătorului sunt de o asemenea natură încât afectează în mod obiectiv și foarte semnificativ posibilitatea acestuia din urmă de a gestiona în mod liber în perioadele respective timpul în care serviciile sale profesionale nu sunt solicitate și de a consacra acest timp propriilor interese.
Textul în documentul-sursă ↗
CJUE, C-580/19, punctele 38–39, 45, 48–51 și 53
39      În schimb, atunci când constrângerile impuse lucrătorului într‑o perioadă de gardă determinată nu ating un asemenea grad de intensitate și îi permit să își gestioneze timpul și să se dedice propriilor interese fără constrângeri majore, numai timpul legat de prestarea muncii care este, eventual, realizată efectiv într‑o astfel de perioadă constituie „timp de lucru” în vederea aplicării Directivei 2003/88 [Hotărârea pronunțată astăzi, Radiotelevizija Slovenija (Perioadă de permanență într‑un loc izolat), C‑344/19, punctul 38 și jurisprudența citată].
Textul în documentul-sursă ↗
CJUE, C-580/19, punctele 38–39, 45, 48–51 și 53
45      Din această perspectivă, trebuie, mai precis, să se aibă în vedere intervalul de timp de care dispune lucrătorul, în perioada de gardă, pentru a‑și relua activitățile profesionale, începând din momentul în care angajatorul său îl solicită, coroborat eventual cu frecvența medie a intervențiilor pe care lucrătorul respectiv va trebui să le asigure efectiv în această perioadă [Hotărârea pronunțată astăzi, Radiotelevizija Slovenija (Perioadă de permanență într‑un loc izolat), C‑344/19, punctul 46].
Textul în documentul-sursă ↗
CJUE, C-580/19, punctele 38–39, 45, 48–51 și 53
48      Nu este mai puțin adevărat că impactul unui astfel de interval de reacție trebuie evaluat în urma unei aprecieri concrete, care să țină seama, dacă este cazul, de celelalte constrângeri care îi sunt impuse lucrătorului, precum și de facilitățile care îi sunt acordate în perioada de gardă [Hotărârea pronunțată astăzi, Radiotelevizija Slovenija (Perioadă de permanență într‑un loc izolat), C‑344/19, punctul 49].
Textul în documentul-sursă ↗
CJUE, C-580/19, punctele 38–39, 45, 48–51 și 53
49      Este în special pertinentă, în considerarea constrângerilor aferente acestui interval de reacție, obligația lucrătorului de a rămâne la domiciliul său, fără a se putea deplasa liber, în așteptarea solicitării angajatorului său, sau cea de a dispune de un echipament specific atunci când, în urma unui apel, trebuie să se prezinte la locul de muncă. Este de asemenea pertinentă, cu titlu de facilități acordate lucrătorului, eventuala punere la dispoziția acestui lucrător a unui vehicul de serviciu care permite utilizarea unor drepturi speciale în raport cu Codul rutier și a unor drepturi de trecere sau posibilitatea recunoscută lucrătorului de a răspunde solicitărilor angajatorului său fără a părăsi locul în care se află.
Textul în documentul-sursă ↗
CJUE, C-580/19, punctele 38–39, 45, 48–51 și 53
50      În al doilea rând, coroborată cu intervalul de timp de care dispune lucrătorul pentru a‑și relua activitatea profesională, frecvența medie a prestațiilor efective care sunt realizate în mod normal de acest lucrător, în fiecare dintre perioadele sale de gardă, trebuie, atunci când poate face obiectul unei estimări obiective, să fie luată în considerare de instanțele naționale [Hotărârea pronunțată astăzi, Radiotelevizija Slovenija (Perioadă de permanență într‑un loc izolat), C‑344/19, punctul 51].
Textul în documentul-sursă ↗
CJUE, C-580/19, punctele 38–39, 45, 48–51 și 53
51      Astfel, atunci când un lucrător este, în medie, chemat să intervină în numeroase rânduri în cursul unei perioade de gardă, acesta dispune de o libertate mai mică pentru a‑și gestiona în mod liber timpul în perioadele de inactivitate, ținând seama de întreruperea lor frecventă. Acest lucru este valabil cu atât mai mult atunci când intervențiile impuse în mod normal lucrătorului, în perioada sa de gardă, au o durată care nu este neglijabilă [Hotărârea pronunțată astăzi, Radiotelevizija Slovenija (Perioadă de permanență într‑un loc izolat), C‑344/19, punctul 52].
Textul în documentul-sursă ↗
CJUE, C-580/19, punctele 38–39, 45, 48–51 și 53
53      În aceste condiții, împrejurarea că, în medie, lucrătorul nu este decât rareori chemat să intervină în perioadele sale de gardă nu poate conduce la considerarea acestora din urmă drept „perioade de repaus”, în sensul articolului 2 punctul 2 din Directiva 2003/88, atunci când impactul intervalului de timp impus lucrătorului pentru a‑și relua activitățile profesionale este în așa fel încât este suficient pentru a restrânge, în mod obiectiv și foarte semnificativ, posibilitatea sa de a gestiona în mod liber, în aceste perioade, timpul în care serviciile sale profesionale nu sunt solicitate [Hotărârea pronunțată astăzi, Radiotelevizija Slovenija (Perioadă de permanență într‑un loc izolat), C‑344/19, punctul 54].
Textul în documentul-sursă ↗
Sursa 73: CODUL MUNCII din 24 ianuarie 2003 (**republicat**) ( Legea nr. 53/2003 )Lege · Titlul III / Capitolul II / Secţiunea 1 / art. 135 / alin. (1) · forma din 27 aprilie 2026Textul oficial ↗Explicația noastră a actului →
Vezi extrasul citat
Titlul III / Capitolul II / Secţiunea 1 / art. 135 / alin. (1)
(1) Salariații au dreptul între două zile de muncă la un repaus care nu poate fi mai mic de 12 ore consecutive.
Textul în documentul-sursă ↗
Sursa 74: CODUL MUNCII din 24 ianuarie 2003 (**republicat**) ( Legea nr. 53/2003 )Lege · Titlul III / Capitolul II / Secţiunea 1 / art. 135 / alin. (2) · forma din 27 aprilie 2026Textul oficial ↗Explicația noastră a actului →
Vezi extrasul citat
Titlul III / Capitolul II / Secţiunea 1 / art. 135 / alin. (2)
(2) Prin excepție, în cazul muncii în schimburi, acest repaus nu poate fi mai mic de 8 ore între schimburi.
Textul în documentul-sursă ↗
Sursa 75: CODUL MUNCII din 24 ianuarie 2003 (**republicat**) ( Legea nr. 53/2003 )Lege · Titlul III / Capitolul III / Secţiunea 1 / art. 144 / alin. (1) · forma din 27 aprilie 2026Textul oficial ↗Explicația noastră a actului →
Vezi extrasul citat
Titlul III / Capitolul III / Secţiunea 1 / art. 144 / alin. (1)
(1) Dreptul la concediu de odihnă anual plătit este garantat tuturor salariaților.
Textul în documentul-sursă ↗
Sursa 76: CODUL MUNCII din 24 ianuarie 2003 (**republicat**) ( Legea nr. 53/2003 )Lege · Titlul III / Capitolul III / Secţiunea 1 / art. 144 / alin. (2) · forma din 27 aprilie 2026Textul oficial ↗Explicația noastră a actului →
Vezi extrasul citat
Titlul III / Capitolul III / Secţiunea 1 / art. 144 / alin. (2)
(2) Dreptul la concediu de odihnă anual nu poate forma obiectul vreunei cesiuni, renunțări sau limitări.
Textul în documentul-sursă ↗
Sursa 77: CODUL MUNCII din 24 ianuarie 2003 (**republicat**) ( Legea nr. 53/2003 )Lege · Titlul III / Capitolul III / Secţiunea 1 / art. 148 / alin. (1) · forma din 27 aprilie 2026Textul oficial ↗Explicația noastră a actului →
Vezi extrasul citat
Titlul III / Capitolul III / Secţiunea 1 / art. 148 / alin. (1)
(1) Efectuarea concediului de odihnă se realizează în baza unei programări colective sau individuale stabilite de angajator cu consultarea sindicatului sau, după caz, a reprezentanților salariaților, pentru programările colective, ori cu consultarea salariatului, pentru programările individuale. Programarea se face până la sfârșitul anului calendaristic pentru anul următor.
Textul în documentul-sursă ↗
Sursa 78: CODUL MUNCII din 24 ianuarie 2003 (**republicat**) ( Legea nr. 53/2003 )Lege · Titlul III / Capitolul I / Secţiunea 1 / art. 111 / alin. (1) · forma din 27 aprilie 2026Textul oficial ↗Explicația noastră a actului →
Vezi extrasul citat
Titlul III / Capitolul I / Secţiunea 1 / art. 111 / alin. (1)
(1) Timpul de muncă reprezintă orice perioadă în care salariatul prestează munca, se află la dispoziția angajatorului și își îndeplinește sarcinile și atribuțiile, conform prevederilor contractului individual de muncă, contractului colectiv de muncă aplicabil și/sau ale legislației în vigoare.
Textul în documentul-sursă ↗
Sursa 79: CODUL MUNCII din 24 ianuarie 2003 (**republicat**) ( Legea nr. 53/2003 )Lege · Titlul III / Capitolul I / Secţiunea a 2-a / art. 120 / alin. (2) · forma din 27 aprilie 2026Textul oficial ↗Explicația noastră a actului →
Vezi extrasul citat
Titlul III / Capitolul I / Secţiunea a 2-a / art. 120 / alin. (2)
(2) Munca suplimentară nu poate fi efectuată fără acordul salariatului, cu excepția cazului de forță majoră sau pentru lucrări urgente destinate prevenirii producerii unor accidente ori înlăturării consecințelor unui accident.
Textul în documentul-sursă ↗
Sursa 80: CODUL MUNCII din 24 ianuarie 2003 (**republicat**) ( Legea nr. 53/2003 )Lege · Titlul II / Capitolul II / art. 39 / alin. (2) / lit. a) · forma din 27 aprilie 2026Textul oficial ↗Explicația noastră a actului →
Vezi extrasul citat
Titlul II / Capitolul II / art. 39 / alin. (2) / lit. a)
a) obligația de a realiza norma de muncă sau, după caz, de a îndeplini atribuțiile ce îi revin conform fișei postului;
Textul în documentul-sursă ↗
Sursa 81: CODUL MUNCII din 24 ianuarie 2003 (**republicat**) ( Legea nr. 53/2003 )Lege · Titlul II / Capitolul II / art. 39 / alin. (2) / lit. c) · forma din 27 aprilie 2026Textul oficial ↗Explicația noastră a actului →
Vezi extrasul citat
Titlul II / Capitolul II / art. 39 / alin. (2) / lit. c)
c) obligația de a respecta prevederile cuprinse în regulamentul intern, în contractul colectiv de muncă aplicabil, precum și în contractul individual de muncă;
Textul în documentul-sursă ↗
Sursa 82: CODUL MUNCII din 24 ianuarie 2003 (**republicat**) ( Legea nr. 53/2003 )Lege · Titlul II / Capitolul II / art. 40 / alin. (1) / lit. c) · forma din 27 aprilie 2026Textul oficial ↗Explicația noastră a actului →
Vezi extrasul citat
Titlul II / Capitolul II / art. 40 / alin. (1) / lit. c)
c) să dea dispoziții cu caracter obligatoriu pentru salariat, sub rezerva legalității lor;
Textul în documentul-sursă ↗
Sursa 83: CODUL MUNCII din 24 ianuarie 2003 (**republicat**) ( Legea nr. 53/2003 )Lege · Titlul III / Capitolul I / Secţiunea 1 / art. 117 · forma din 27 aprilie 2026Textul oficial ↗Explicația noastră a actului →
Vezi extrasul citat
Titlul III / Capitolul I / Secţiunea 1 / art. 117
Programul de muncă și modul de repartizare a acestuia pe zile sunt aduse la cunoștință salariaților și sunt afișate la sediul angajatorului.
Textul în documentul-sursă ↗
Sursa 84: CODUL MUNCII din 24 ianuarie 2003 (**republicat**) ( Legea nr. 53/2003 )Lege · Titlul III / Capitolul I / Secţiunea 1 / art. 111 / alin. (2) · forma din 27 aprilie 2026Textul oficial ↗Explicația noastră a actului →
Vezi extrasul citat
Titlul III / Capitolul I / Secţiunea 1 / art. 111 / alin. (2)
(2) Programul de muncă reprezintă modelul de organizare a activității, care stabilește orele și zilele când începe și când se încheie prestarea muncii.
Textul în documentul-sursă ↗
Sursa 85: CODUL MUNCII din 24 ianuarie 2003 (**republicat**) ( Legea nr. 53/2003 )Lege · Titlul IV / Capitolul I / art. 159 / alin. (1) · forma din 27 aprilie 2026Textul oficial ↗Explicația noastră a actului →
Vezi extrasul citat
Titlul IV / Capitolul I / art. 159 / alin. (1)
(1) Salariul reprezintă contraprestația muncii depuse de salariat în baza contractului individual de muncă.
Textul în documentul-sursă ↗
Sursa 86: CODUL MUNCII din 24 ianuarie 2003 (**republicat**) ( Legea nr. 53/2003 )Lege · Titlul IV / Capitolul I / art. 159 / alin. (2) · forma din 27 aprilie 2026Textul oficial ↗Explicația noastră a actului →
Vezi extrasul citat
Titlul IV / Capitolul I / art. 159 / alin. (2)
(2) Pentru munca prestată în baza contractului individual de muncă fiecare salariat are dreptul la un salariu exprimat în bani.
Textul în documentul-sursă ↗
Sursa 87: CODUL MUNCII din 24 ianuarie 2003 (**republicat**) ( Legea nr. 53/2003 )Lege · Titlul IV / Capitolul I / art. 160 / alin. (1) · forma din 27 aprilie 2026Textul oficial ↗Explicația noastră a actului →
Vezi extrasul citat
Titlul IV / Capitolul I / art. 160 / alin. (1)
(1) Salariul cuprinde salariul de bază, indemnizațiile, sporurile, precum și alte adaosuri.
Textul în documentul-sursă ↗
Sursa 88: CODUL MUNCII din 24 ianuarie 2003 (**republicat**) ( Legea nr. 53/2003 )Lege · Titlul IV / Capitolul I / art. 162 / alin. (1) · forma din 27 aprilie 2026Textul oficial ↗Explicația noastră a actului →
Vezi extrasul citat
Titlul IV / Capitolul I / art. 162 / alin. (1)
(1) Nivelurile salariale minime se stabilesc prin contractele colective de muncă aplicabile.
Textul în documentul-sursă ↗
Sursa 89: CODUL MUNCII din 24 ianuarie 2003 (**republicat**) ( Legea nr. 53/2003 )Lege · Titlul IV / Capitolul I / art. 162 / alin. (2) · forma din 27 aprilie 2026Textul oficial ↗Explicația noastră a actului →
Vezi extrasul citat
Titlul IV / Capitolul I / art. 162 / alin. (2)
(2) Salariul individual se stabilește prin negocieri individuale între angajator și salariat.
Textul în documentul-sursă ↗
Sursa 90: CODUL MUNCII din 24 ianuarie 2003 (**republicat**) ( Legea nr. 53/2003 )Lege · Titlul IV / Capitolul I / art. 162 / alin. (3) · forma din 27 aprilie 2026Textul oficial ↗Explicația noastră a actului →
Vezi extrasul citat
Titlul IV / Capitolul I / art. 162 / alin. (3)
(3) Sistemul de salarizare a personalului din autoritățile și instituțiile publice finanțate integral sau în majoritate de la bugetul de stat, bugetul asigurărilor sociale de stat, bugetele locale și bugetele fondurilor speciale se stabilește prin lege, cu consultarea organizațiilor sindicale reprezentative.
Textul în documentul-sursă ↗
Sursa 91: CODUL MUNCII din 24 ianuarie 2003 (**republicat**) ( Legea nr. 53/2003 )Lege · Titlul II / Capitolul II / art. 40 / alin. (2) / lit. c) · forma din 27 aprilie 2026Textul oficial ↗Explicația noastră a actului →
Vezi extrasul citat
Titlul II / Capitolul II / art. 40 / alin. (2) / lit. c)
c) să acorde salariaților toate drepturile ce decurg din lege, din contractul colectiv de muncă aplicabil și din contractele individuale de muncă;
Textul în documentul-sursă ↗
Sursa 92: Directiva 2003/88/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 4 noiembrie 2003 privind anumite aspecte ale organizării timpului de lucruLege · Directiva 2003/88/CE, art. 2 pct. 1–2; ediția specială în limba română, cap. 05, vol. 7, p. 4 · forma din 18 noiembrie 2003Textul oficial ↗Explicația noastră a actului →
Vezi extrasul citat
Directiva 2003/88/CE, art. 2 pct. 1–2; ediția specială în limba română, cap. 05, vol. 7, p. 4
În sensul prezentei directive: 1. prin „timp de lucru” se înțelege orice perioadă în care lucrăto- rul se află la locul de muncă, la dispoziția angajatorului și își exercită activitatea sau funcțiile, în conformitate cu legislațiile și practicile naționale; 2. prin „perioadă de repaus” se înțelege orice perioadă care nu este timp de lucru;
Textul în documentul-sursă ↗
Sursa 93: Directiva 2003/88/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 4 noiembrie 2003 privind anumite aspecte ale organizării timpului de lucruLege · Directiva 2003/88/CE, art. 3, art. 15, art. 17 alin. (2) și (4); ediția specială în limba română, cap. 05, vol. 7, p. 5–7 · forma din 18 noiembrie 2003Textul oficial ↗Explicația noastră a actului →
Vezi cele 4 extrase citate
Directiva 2003/88/CE, art. 3, art. 15, art. 17 alin. (2) și (4); ediția specială în limba română, cap. 05, vol. 7, p. 5–7
Articolul 3 Repausul zilnic Statele membre iau măsurile necesare pentru ca orice lucrător să beneficieze de o perioadă minimă de repaus de 11 ore consecutive în decursul unei perioade de 24 de ore.
Textul în documentul-sursă ↗
Directiva 2003/88/CE, art. 3, art. 15, art. 17 alin. (2) și (4); ediția specială în limba română, cap. 05, vol. 7, p. 5–7
Articolul 15 Dispoziții mai favorabile Prezenta directivă nu aduce atingere dreptului statelor membre de a aplica sau de a adopta și aplica acte cu putere de lege și acte administrative mai favorabile protecției securității și sănătății lucrătorilor sau de a favoriza sau a permite aplicarea unor convenții colective sau acorduri încheiate între partenerii sociali, care sunt mai favorabile protecției securității și sănătății lucrătorilor.
Textul în documentul-sursă ↗
Directiva 2003/88/CE, art. 3, art. 15, art. 17 alin. (2) și (4); ediția specială în limba română, cap. 05, vol. 7, p. 5–7
(2) Derogările prevăzute la alineatele (3) - (5) pot fi adoptate prin acte cu putere de lege și acte administrative sau prin convenții colective sau acorduri încheiate între partenerii sociali, cu condi- ția ca lucrătorii în cauză să beneficieze de perioade de repaus echi- valente compensatorii sau dacă, în cazuri excepționale în care nu este posibil, din motive obiective, să se acorde asemenea perioade de repaus echivalente compensatorii, lucrătorii beneficiază de protecție adecvată.
Textul în documentul-sursă ↗
Directiva 2003/88/CE, art. 3, art. 15, art. 17 alin. (2) și (4); ediția specială în limba română, cap. 05, vol. 7, p. 5–7
(4) În conformitate cu alineatul (2) din prezentul articol, se poate deroga de la articolele 3 și 5: (a) în cazul muncii în ture, de fiecare dată când lucrătorul schimbă tura și nu poate beneficia de perioade de repaus zilnic și săp- tămânal între sfârșitul unei ture și începutul următoarei; (b) în cazul activităților care implică perioade de lucru fracționate de-a lungul zilei, mai ales acelea ale personalului însărcinat cu activitățile de curățenie.
Textul în documentul-sursă ↗
Sursa 94: CODUL CIVIL din 17 iulie 2009 (**republicat**) (Legea nr. 287/2009**)Lege · Cartea a VI-a / Titlul III / art. 2.552 / alin. (1) · forma din 3 mai 2026Textul oficial ↗Explicația noastră a actului →
Vezi extrasul citat
Cartea a VI-a / Titlul III / art. 2.552 / alin. (1)
(1) Când termenul este stabilit pe săptămâni, luni sau ani, el se împlinește în ziua corespunzătoare din ultima săptămână ori lună sau din ultimul an.
Textul în documentul-sursă ↗
Sursa 95: CODUL CIVIL din 17 iulie 2009 (**republicat**) (Legea nr. 287/2009**)Lege · Cartea a VI-a / Titlul III / art. 2.552 / alin. (2) · forma din 3 mai 2026Textul oficial ↗Explicația noastră a actului →
Vezi extrasul citat
Cartea a VI-a / Titlul III / art. 2.552 / alin. (2)
(2) Dacă ultima lună nu are o zi corespunzătoare celei în care termenul a început să curgă, termenul se împlinește în ultima zi a acestei luni.
Textul în documentul-sursă ↗
Sursa 96: CODUL CIVIL din 17 iulie 2009 (**republicat**) (Legea nr. 287/2009**)Lege · Cartea a VI-a / Titlul III / art. 2.554 · forma din 3 mai 2026Textul oficial ↗Explicația noastră a actului →
Vezi extrasul citat
Cartea a VI-a / Titlul III / art. 2.554
Prorogarea termenului Dacă ultima zi a termenului este o zi nelucrătoare, termenul se consideră împlinit la sfârșitul primei zile lucrătoare care îi urmează.
Textul în documentul-sursă ↗
Sursa 97: CODUL CIVIL din 17 iulie 2009 (**republicat**) (Legea nr. 287/2009**)Lege · Cartea a VI-a / Titlul I / Capitolul IV / art. 2.544 · forma din 3 mai 2026Textul oficial ↗Explicația noastră a actului →
Vezi extrasul citat
Cartea a VI-a / Titlul I / Capitolul IV / art. 2.544
Calculul prescripției Cursul prescripției se calculează potrivit regulilor stabilite în titlul III din prezenta carte, luându-se în considerare, dacă este cazul, și cazurile de suspendare sau de întrerupere prevăzute de lege.
Textul în documentul-sursă ↗
Sursa 98: CODUL CIVIL din 17 iulie 2009 (**republicat**) (Legea nr. 287/2009**)Lege · Cartea a VI-a / Titlul I / Capitolul I / art. 2.512 / alin. (1) · forma din 3 mai 2026Textul oficial ↗Explicația noastră a actului →
Vezi extrasul citat
Cartea a VI-a / Titlul I / Capitolul I / art. 2.512 / alin. (1)
(1) Prescripția poate fi opusă numai de cel în folosul căruia curge, personal sau prin reprezentant, și fără a fi ținut să producă vreun titlu contrar ori să fi fost de bună-credință.
Textul în documentul-sursă ↗
Sursa 99: CODUL CIVIL din 17 iulie 2009 (**republicat**) (Legea nr. 287/2009**)Lege · Cartea a VI-a / Titlul I / Capitolul I / art. 2.512 / alin. (2) · forma din 3 mai 2026Textul oficial ↗Explicația noastră a actului →
Vezi extrasul citat
Cartea a VI-a / Titlul I / Capitolul I / art. 2.512 / alin. (2)
(2) Organul de jurisdicție competent nu poate aplica prescripția din oficiu.
Textul în documentul-sursă ↗
Sursa 100: CODUL CIVIL din 17 iulie 2009 (**republicat**) (Legea nr. 287/2009**)Lege · Cartea a VI-a / Titlul I / Capitolul I / art. 2.513 · forma din 3 mai 2026Textul oficial ↗Explicația noastră a actului →
Vezi extrasul citat
Cartea a VI-a / Titlul I / Capitolul I / art. 2.513
Momentul până la care se poate invoca prescripția Prescripția poate fi opusă numai în primă instanță, prin întâmpinare sau, în lipsa invocării, cel mai târziu la primul termen de judecată la care părțile sunt legal citate.
Textul în documentul-sursă ↗
Sursa 101: CODUL DE PROCEDURĂ CIVILĂ din 1 iulie 2010 (**republicat**) ( Legea nr. 134/2010 republicată **)Lege · Cartea I / Titlul V / art. 183 / alin. (1) · forma din 14 decembrie 2025Textul oficial ↗Explicația noastră a actului →
Vezi extrasul citat
Cartea I / Titlul V / art. 183 / alin. (1)
(1) Actul de procedură, depus înăuntrul termenului prevăzut de lege prin scrisoare recomandată la oficiul poștal sau depus la un serviciu de curierat rapid ori la un serviciu specializat de comunicare ori trimis prin fax sau e-mail, este socotit a fi făcut în termen.
Textul în documentul-sursă ↗
Sursa 102: CODUL DE PROCEDURĂ CIVILĂ din 1 iulie 2010 (**republicat**) ( Legea nr. 134/2010 republicată **)Lege · Cartea I / Titlul V / art. 183 / alin. (3) · forma din 14 decembrie 2025Textul oficial ↗Explicația noastră a actului →
Vezi extrasul citat
Cartea I / Titlul V / art. 183 / alin. (3)
(3) În cazurile prevăzute la alin. (1) și (2), recipisa oficiului poștal, precum și înregistrarea ori atestarea făcută, după caz, de serviciul de curierat rapid, de serviciul specializat de comunicare, de unitatea militară sau de administrația locului de deținere, pe actul depus, precum și mențiunea datei și orei primirii faxului sau a e-mail-ului, astfel cum acestea sunt atestate de către calculatorul sau faxul de primire al instanței, servesc ca dovadă a datei depunerii actului de către partea interesată.
Textul în documentul-sursă ↗
Sursa 103: CODUL DE PROCEDURĂ CIVILĂ din 1 iulie 2010 (**republicat**) ( Legea nr. 134/2010 republicată **)Lege · Cartea I / Titlul V / art. 181 / alin. (1) / pct. 2. · forma din 14 decembrie 2025Textul oficial ↗Explicația noastră a actului →
Vezi extrasul citat
Cartea I / Titlul V / art. 181 / alin. (1) / pct. 2.
2. când termenul se socotește pe zile, nu intră în calcul ziua de la care începe să curgă termenul, nici ziua când acesta se împlinește;
Textul în documentul-sursă ↗
Sursa 104: CODUL DE PROCEDURĂ CIVILĂ din 1 iulie 2010 (**republicat**) ( Legea nr. 134/2010 republicată **)Lege · Cartea I / Titlul V / art. 181 / alin. (2) · forma din 14 decembrie 2025Textul oficial ↗Explicația noastră a actului →
Vezi extrasul citat
Cartea I / Titlul V / art. 181 / alin. (2)
(2) Când ultima zi a unui termen cade într-o zi nelucrătoare, termenul se prelungește până în prima zi lucrătoare care urmează.
Textul în documentul-sursă ↗

Ai nevoie de un avocat? Scrie-ne. Găsim pentru tine un avocat colaborator potrivit cazului tău, care te contactează în cel mult 2 zile lucrătoare. Prima consultație este gratuită și nu te obligă la nimic. Când poate fi util un avocat.

Ghiduri înrudite

Orele suplimentare: solicitare, evidență și compensareC05 · 14 MIN · GHID Pontajul: organizare, dovezi și corectarea înregistrărilorC05 · 15 MIN · GHID Programarea și cererea concediului de odihnăC05 · 8 MIN · GHID

Permanența și solicitările primite în afara programului

Intervenția efectivă și simpla disponibilitate

Când întreaga permanență este timp de muncă

Disponibilitatea se plătește și dacă nu există incidente?

Repausul după intervenția nocturnă nu consumă concediul

Pot refuza apelurile și mesajele după program?

Ce trebuie stabilit și dovedit

Disponibilitatea în concediul de odihnă

Termene și repere procedurale

Lista ta de pași

Întrebări frecvente

De reținut

Surse și trimiteri

Ghiduri înrudite

Semnalează o eroare

Instalează pe iPhone sau iPad

Scrie-ne

Mesajul a fost trimis

Permanența și solicitările primite în afara programului

Cui se adresează

01Intervenția efectivă și simpla disponibilitate

02Când întreaga permanență este timp de muncă

03Disponibilitatea se plătește și dacă nu există incidente?

04Repausul după intervenția nocturnă nu consumă concediul

05Pot refuza apelurile și mesajele după program?

06Ce trebuie stabilit și dovedit

07Disponibilitatea în concediul de odihnă

§Termene și repere procedurale

✓Lista ta de pași

?Întrebări frecvente

!De reținut

#Surse și trimiteri

Ghiduri înrudite

Intervenția efectivă și simpla disponibilitate

Când întreaga permanență este timp de muncă

Disponibilitatea se plătește și dacă nu există incidente?

Repausul după intervenția nocturnă nu consumă concediul

Pot refuza apelurile și mesajele după program?

Ce trebuie stabilit și dovedit

Disponibilitatea în concediul de odihnă

Termene și repere procedurale

Lista ta de pași

Întrebări frecvente

De reținut

Surse și trimiteri