⌕Meniu

Munca la distanță între România și alte state

Poți avea un angajator străin și lucra din România printr-un raport de muncă, cu organizarea obligațiilor contractuale și sociale aplicabile. Pentru contribuții, regula europeană pornește de la statul în care muncești efectiv; sediul angajatorului nu este singurul criteriu. [1] [2] [3]

O mutare în alt stat trebuie convenită cu angajatorul și analizată atât pentru protecțiile obligatorii ale contractului, cât și pentru contribuții. Dacă contractul individual de muncă (CIM) limitează telemunca la România, obține modificarea valabilă înainte de a lucra din străinătate. [4] [5] [6]

ACTUALIZAT
TIMP DE CITIRE
12 minute
CATEGORIE
Munca în context internațional
Cuprins · 13 secțiuni
  1. 01Cui se adresează
  2. 02Pot fi salariatul direct al unei companii străine?
  3. 03Legea contractului se verifică după locul obișnuit de muncă
  4. 04Două companii străine, dar toată munca prestată în România
  5. 05Stabilirea în scris a celui care declară veniturile și contribuțiile
  6. 06Asigurarea de sănătate și documentele pentru îngrijiri medicale
  7. 07Mutarea permanentă în alt stat cu păstrarea angajatorului român
  8. 08Când lucrez efectiv în două sau mai multe state
  9. 09Dacă CIM permite telemunca numai din România
  10. 10Termene și repere
  11. 11Lista ta de pași
  12. 12Întrebări frecvente
  13. 13Surse și trimiteri

Cui se adresează

✓ SE APLICĂ DACĂ

  • Salariați care lucrează din România pentru angajatori din alte state UE.

  • Salariați ai unor angajatori români care propun telemunca temporară sau permanentă din alt stat UE.

  • Persoane aflate în domeniul de aplicare personal al coordonării europene; regulile speciale de statut se verifică separat.

✕ NU ACOPERĂ

  • Calculul individual al impozitului, rezidenței fiscale sau dublei impuneri.

  • Activități independente prin persoană fizică autorizată (PFA) sau SRL, stabilirea unui sediu permanent fiscal și statutul funcționarilor publici.

  • Permise de muncă, drept de ședere, munca din state terțe și tratamentul particular al Elveției, al statelor din Spațiul Economic European sau al Regatului Unit.

  • Ghidul complet al procedurii A1, tratat în ghidul dedicat.

Pot fi salariatul direct al unei companii străine?

Da, în situația obișnuită poți lucra din România ca salariat al unei companii din alt stat UE, inclusiv din Spania. Contractul individual de muncă presupune prestarea muncii pentru și sub autoritatea unui angajator, în schimbul salariului, iar angajatorul poate fi o persoană juridică având capacitatea legală de a angaja. Regulile europene prevăd expres obligațiile unui angajator al cărui sediu se află în alt stat decât cel competent pentru contribuții. Din corelarea acestor norme rezultă că o activitate organizată ca muncă salariată poate avea un angajator străin direct; înființarea unui PFA sau a unui SRL de către lucrător nu constituie o condiție generală a acestui raport de muncă. [7] [8] [1] [2]

Înainte de a accepta oferta, cere identificarea entității care va fi angajator, țara din care vei presta efectiv munca, legea aleasă pentru contract și persoana care se va ocupa de declararea și plata obligațiilor din România. Angajatorul străin trebuie să își îndeplinească obligațiile de securitate socială potrivit legislației statului competent, ca și cum ar avea sediul acolo. Eventualul acord prin care salariatul îndeplinește obligațiile privind plata contribuțiilor în numele angajatorului nu înlătură obligațiile de bază ale angajatorului. [2] [9]

Dacă raportului i se aplică normele române, încheierea CIM în scris, în limba română, trebuie realizată cel târziu în ziua anterioară începerii activității, iar angajatorului îi revine această obligație. Condițiile de telemuncă se convin expres în contract sau prin act adițional. O simplă înțelegere că salariul va veni din străinătate nu rezolvă aceste cerințe. [10] [11]

Legea contractului se verifică după locul obișnuit de muncă

Legea aleasă în contract și locul în care muncești au roluri distincte. Potrivit Regulamentului Roma I, alegerea legii unui stat nu poate lipsi salariatul de protecția dispozițiilor de la care nu se poate deroga prin acord, din legea care s-ar aplica în lipsa alegerii. Ca regulă, aceasta este legea țării în care sau din care salariatul își desfășoară în mod obișnuit munca. Regulamentul prevede și reguli subsidiare, precum și excepția legăturii mai strânse cu altă țară. [6]

De aceea, pentru cine lucrează stabil și integral din România, o clauză care alege legea spaniolă nu este suficientă pentru a exclude protecțiile obligatorii române aplicabile potrivit acestui test. Aceasta este o aplicare a regulii privind locul obișnuit de muncă; stabilirea legii pentru un contract concret presupune verificarea ansamblului raportului. O deplasare temporară, prin ea însăși, nu schimbă țara în care munca se desfășoară în mod obișnuit. [12] [6]

În regimul român, telemunca este o formă de organizare convenită de părți, desfășurată cu regularitate și voluntar în afara locului de muncă organizat de angajator, cu tehnologia informației și comunicațiilor. Contractul trebuie să conțină clauzele cerute de Legea nr. 81/2018, între care mențiunea expresă a telemuncii, controlul activității, evidența orelor, responsabilitățile de securitate și sănătate, protecția datelor și condițiile suportării cheltuielilor. Condițiile de muncă efective trebuie discutate și pentru locul din altă țară din care se propune prestarea activității. [13] [11] [14] [15]

Două companii străine, dar toată munca prestată în România

În domeniul de aplicare al coordonării europene, o persoană este supusă legislației de securitate socială a unui singur stat membru. Regula generală pentru salariați este legislația statului în care se desfășoară activitatea, cu excepțiile prevăzute de regulament, precum detașarea, activitatea obișnuită în mai multe state sau o derogare convenită între autorități. Asigurarea de sănătate face parte din domeniile coordonate. [16] [17] [18] [3]

Dacă prestezi efectiv toată munca din România pentru două companii, una din Franța și alta dintr-un alt stat UE, simplul fapt că angajatorii sunt în țări diferite nu transformă activitatea în muncă în mai multe state. Definiția europeană privește activități desfășurate simultan sau alternativ în cel puțin două state. Aplicând această definiție și regula locului de muncă, în scenariul descris legislația română este, în principiu, competentă pentru securitatea socială, dacă nu există o excepție aplicabilă și confirmată. [19] [20]

Aceasta nu înseamnă că alegi un singur contract pentru contribuții și ignori celălalt. Fiecare angajator trebuie să trateze remunerația pe care o plătește conform legislației competente. Pentru angajatorii fără sediu, sediu permanent sau reprezentanță în România, Codul fiscal reglementează distinct îndeplinirea obligațiilor de către angajator și situația unui acord cu salariatul. [2] [9] [21]

Comunică instituției competente situația completă: toate contractele, statele în care lucrezi fizic și calendarul activității. Dacă o instituție străină te consideră deja asigurat, cere clarificarea legislației și a documentului pe care se bazează încadrarea; regulile europene prevăd cooperarea instituțiilor și determinări provizorii în caz de divergență. Nu poți stabili statul competent numai după țara contului bancar în care primești salariul. [22] [23] [24] [19]

Stabilirea în scris a celui care declară veniturile și contribuțiile

Pentru salariile aferente muncii desfășurate în România, plătite de un angajator străin fără sediu, sediu permanent sau reprezentanță aici, verificarea trebuie făcută separat pentru impozitul pe venit și pentru contribuțiile sociale. Regulile de mai jos privesc situația în care contribuțiile sunt datorate în România potrivit coordonării europene ori acordurilor aplicabile; nu înlocuiesc această determinare. [25] [9] [21]

Situația Ce trebuie organizat
Angajatorul străin și salariatul nu au acord pentru îndeplinirea obligațiilor privind contribuțiile Angajatorul îndeplinește obligațiile de calcul, reținere și plată și depune declarația privind contribuțiile. Pentru impozitul pe salariu, instrucțiunile formularului 224 prevăd declararea de către persoana fizică din această categorie. [9] [26]
Părțile încheie acordul prevăzut de legislație În condițiile acordului, salariatul declară prin formularul 112 atât impozitul pe salariu, cât și contribuțiile sociale, potrivit instrucțiunilor aplicabile; pentru aceleași venituri nu depune și formularul 224. Angajatorul transmite organului fiscal informațiile despre acord și își păstrează obligațiile de bază. [27] [28] [9] [21] [2]
Există două sau mai multe contracte Verificarea se face pentru fiecare angajator și pentru toate remunerațiile relevante, păstrând o singură legislație competentă conform regulilor europene. [18] [2]

Instrucțiunile formularului 224, modificate prin ordinul Agenției Naționale de Administrare Fiscală (ANAF) nr. 507/2026, se aplică începând cu veniturile aferente lunii martie 2026. Înainte de prima plată, cere confirmarea traseului declarativ aplicabil fiecărui contract, a scadențelor și a persoanei care depune efectiv declarațiile. Recomandarea de a clarifica aceste lucruri în avans este una practică; obligațiile fiscale trebuie îndeplinite pentru perioada legal datorată. [29] [26] [25] [9]

Rezidența fiscală și convențiile de evitare a dublei impuneri necesită o analiză proprie. Certificatul A1 privește legislația de securitate socială și nu stabilește singur impozitul pe salariu. Pentru această delimitare, consultă Rezidența fiscală și dovezile pentru impozitarea salariului din străinătate. [17] [30]

Asigurarea de sănătate și documentele pentru îngrijiri medicale

Statul competent pentru contribuții și statul în care primești îngrijiri medicale pot fi diferite. Dacă legislația competentă este română și locuiești în România, verifică îndeplinirea obligațiilor aferente ambelor contracte și reflectarea corectă a situației de asigurat. Dacă ești supus legal legislației altui stat și locuiești în România, regulile europene permit prestații în natură în statul de reședință, în condițiile legislației acestuia, în sarcina instituției competente. [2] [31] [32]

A1 atestă legislația aplicabilă; documentul S1 este folosit pentru înregistrarea dreptului la prestații medicale în statul de reședință atunci când persoana este asigurată în alt stat. Pentru o ședere temporară, regula europeană privește îngrijirile devenite necesare din motive medicale, ținând seama de natura prestațiilor și de durata șederii. Mutarea stabilă și o simplă ședere temporară trebuie încadrate potrivit situației reale. [30] [33] [34] [35]

În consecință, două contracte cu angajatori străini nu conferă, prin ele însele, dreptul de a alege între două sisteme de sănătate. Cere instituțiilor competente corelarea contribuțiilor și a documentelor de asigurare, folosind determinarea legislației pentru situația ta efectivă. [18] [23] [32]

Mutarea permanentă în alt stat cu păstrarea angajatorului român

Păstrarea raportului de muncă cu angajatorul român este posibilă dacă părțile convin condițiile necesare și se îndeplinesc obligațiile aplicabile muncii în statul de destinație. Codul muncii permite modificarea CIM prin acord, inclusiv cu privire la locul muncii, iar modificările elementelor contractuale pentru care legea o cere se consemnează prin act adițional înainte de a produce efecte. Din aceste reguli nu rezultă că simpla mutare a salariatului obligă angajatorul să accepte prestarea permanentă din altă țară. [4] [36] [5]

După o mutare reală și stabilă, legea țării din care se lucrează în mod obișnuit poate deveni determinantă pentru protecțiile obligatorii ale contractului. În materia securității sociale, regula generală rămâne statul unde se desfășoară efectiv activitatea. De exemplu, pentru munca integrală și permanentă din Spania, menținerea unui CIM cu o societate română nu este, singură, suficientă pentru menținerea contribuțiilor în România; trebuie verificată aplicarea legislației spaniole ca legislație a statului activității și orice excepție europeană aplicabilă. [6] [37] [3] [2]

Excepția detașării din art. 12 al Regulamentului nr. 883/2004 presupune condiții proprii și o durată previzibilă de cel mult 24 de luni. O relocare prezentată ca permanentă nu trebuie încadrată automat în această excepție doar pentru că angajatorul rămâne român. Autoritățile competente pot conveni derogări în temeiul art. 16, în interesul anumitor persoane sau categorii; acordul salariatului cu angajatorul nu ține locul acordului autorităților. [38] [39]

Pregătește împreună cu angajatorul data schimbării, țara și locul convenit, programul, controlul activității, securitatea muncii, protecția datelor și modul de îndeplinire a obligațiilor sociale în țara competentă. Pentru munca în străinătate, Codul muncii prevede informări suplimentare, inclusiv despre țara și durata activității, moneda remunerației și principalele reguli de muncă din statul gazdă. [14] [15] [40] [41] [42] [43] [2]

Când lucrez efectiv în două sau mai multe state

Dacă alternezi în mod obișnuit munca fizică din România cu munca din alt stat, situația trebuie analizată potrivit regulilor pentru activitatea în mai multe state. Activitățile de mică anvergură nu se iau în considerare pentru această determinare. [44] Contează reședința obișnuită, partea substanțială de activitate realizată acolo și, după caz, sediile angajatorilor. Reședința europeană se stabilește după centrul obișnuit al intereselor, printr-o apreciere de ansamblu, care poate include familia, locuința, durata prezenței și caracteristicile muncii. [45] [46] [47]

Pentru evaluarea părții substanțiale a activității salariate se iau în considerare timpul de lucru și/sau remunerația. Sub 25% din criteriile relevante indică faptul că nu se desfășoară o parte substanțială în statul respectiv; este un indicator în aprecierea globală. Instituția ține seama de situația previzionată pentru următoarele 12 luni. Persoana trebuie să informeze instituția desemnată din statul de reședință, care inițiază determinarea legislației. [48] [49]

Nu presupune că orice aranjament de telemuncă transfrontalieră beneficiază de acordul-cadru multilateral privind telemunca. La 17 octombrie 2026, România nu figurează în lista statelor semnatare publicată de depozitarul belgian; lista se poate schimba, așa că verifică participarea statelor înainte de o mutare ulterioară. O derogare individuală în temeiul art. 16 poate fi examinată distinct de autoritățile competente. [50] [39]

Pentru criteriile de stabilire a legislației, procedura instituțională și documentul care o atestă, vezi Documentul A1 și munca în mai multe state. [49] [30]

Dacă CIM permite telemunca numai din România

O clauză care permite telemunca numai din România trebuie respectată până la modificarea ei valabilă. Faptul că sarcinile pot fi îndeplinite prin internet nu extinde, prin el însuși, teritoriul convenit. Această concluzie rezultă din regulile privind modificarea prin acord a CIM, locul muncii și obligația telesalariatului de a respecta contractul și instrucțiunile aplicabile activității sale. [4] [36] [15]

Legea nr. 81/2018 nu mai conține, în forma actuală, vechea literă c) de la art. 5 alin. (2), care cerea enumerarea locului sau locurilor de telemuncă. Abrogarea acestei litere nu elimină regulile Codului muncii privind locul muncii și modificarea contractului și nici clauza teritorială pe care părțile au convenit-o. Concluzia privește efectul cumulat al celor două acte; trebuie citită împreună cu formularea CIM concret. [14] [51] [4] [52]

Solicită în scris acordul înainte de a începe lucrul din alt stat. Descrie dacă mutarea este temporară sau permanentă, intervalul, locul, programul și condițiile tehnice și de securitate. Dacă schimbarea afectează elementele contractuale pentru care este necesar act adițional, acesta se încheie înainte de producerea modificării. Angajatorul trebuie să poată evalua și obligațiile care apar în statul de lucru. [5] [14] [15] [2]

Nerespectarea culpabilă a unei clauze contractuale poate constitui abatere disciplinară. Eventuala sancțiune se stabilește în raport cu împrejurările, vinovăția, consecințele, comportarea generală și sancțiunile anterioare. Cu excepția avertismentului scris, aplicarea sancțiunii presupune cercetare disciplinară prealabilă, în cadrul căreia salariatul își poate formula apărările și prezenta probele. Prin urmare, consecința unei plecări fără acord trebuie evaluată individual, după clauza încălcată și procedura legală. [53] [54] [55] [56] [57] [58] [59] [60] [61]

Termene și repere procedurale

REGULĂActul adițional pentru modificarea elementelor contractuale
Interval

Înainte de producerea modificării, în cazurile în care Codul muncii cere act adițional. [5]

De când începe

Părțile convin schimbarea unui element contractual vizat de art. 17 alin. (3), inclusiv locul muncii. [51] [5]

Cum se aplică

Reperul este data de la care urmează să producă efecte modificarea; art. 17 alin. (5) nu acordă un număr de zile după schimbare pentru semnarea actului. [5]

Consecințe

Pentru o schimbare supusă acordului, salariatul nu dobândește prin simpla plecare dreptul de a modifica locul convenit al muncii. [4] [36]

[5][51][62][4][36]

EXCEPȚII ȘI LIMITE

  • Sunt exceptate situațiile în care modificarea este prevăzută în mod expres de lege sau în contractul colectiv de muncă aplicabil. [5]

  • Schimbările unilaterale sunt permise numai în cazurile și condițiile legale; acest termen privește modificarea convenită pentru telemunca din alt stat. [62]

Lista ta de pași

  • Identifică toate contractele, angajatorii și statele în care vei presta fizic activitatea; comunică instituției competente datele necesare determinării legislației. [22] [49]

  • Verifică locul muncii și limitele teritoriale convenite, apoi obține acordul și actul adițional necesar înaintea schimbării. [51] [5] [4]

  • Verifică protecțiile obligatorii ale legii țării în care sau din care vei lucra în mod obișnuit, inclusiv când CIM alege legea altui stat. [6]

  • Cere angajatorului străin să precizeze cine îndeplinește obligațiile privind contribuțiile și dacă există acordul cu salariatul prevăzut de lege. [2] [9]

  • Confirmă pentru fiecare contract declarațiile fiscale și scadențele aplicabile; instrucțiunile formularului 224 identifică distinct situația fără acord privind contribuțiile. [26] [25] [9]

  • Verifică dacă documentele de asigurare corespund țării competente și reședinței efective; dacă locuiești într-un alt stat decât cel competent, clarifică înregistrarea pentru prestații medicale. [31] [32] [33]

  • Stabilește condițiile de monitorizare, evidența orelor, securitatea muncii, confidențialitatea și suportarea cheltuielilor pentru telemunca agreată. [14] [15]

Întrebări frecvente

Trebuie să îmi înființez PFA sau SRL pentru a lucra din România la o companie spaniolă?

Pentru un raport de muncă poate fi încheiat un contract direct cu societatea care are capacitatea de a angaja, cu respectarea obligațiilor aplicabile. Nu rezultă o cerință generală ca salariatul să își înființeze o afacere proprie. Angajatorul străin trebuie să organizeze inclusiv obligațiile în statul competent pentru contribuții. [7] [1] [2]

Sunt asigurat în Franța dacă firma franceză îmi plătește salariul, dar lucrez numai din România?

Țara plătitorului nu stabilește singură legislația competentă. Pentru munca prestată integral în România, regula generală europeană indică România, dacă nu este aplicabilă o excepție. Încadrarea trebuie verificată pe baza activității reale și a eventualelor documente de determinare a legislației. [3] [19] [23]

Pot păstra CIM românesc după o mutare permanentă în Spania?

Poți păstra angajatorul și raportul contractual dacă părțile convin condițiile și sunt îndeplinite obligațiile statului de lucru. Protecțiile obligatorii ale țării muncii obișnuite și legislația de securitate socială se verifică însă distinct; continuitatea CIM nu dovedește singură că rămân datorate contribuțiile în România. [4] [6] [37] [2]

Pot lucra câteva săptămâni din alt stat fără să spun angajatorului?

Dacă acordul de telemuncă este limitat la România, cere aprobarea și modificarea necesară înainte de schimbare. Durata scurtă nu înlătură clauza contractuală, iar organizarea muncii și obligațiile de securitate și sănătate trebuie evaluate pentru situația propusă. [4] [5] [15]

Două contracte cu firme din două țări înseamnă automat activitate în mai multe state?

Definiția europeană cere activitate efectivă simultană sau alternativă în cel puțin două state. Dacă lucrezi integral din România, sediile străine ale angajatorilor nu sunt suficiente pentru această încadrare. [45] [20]

De reținut

Arată cele 8 idei principale ale ghidului

  • Un raport de muncă direct cu un angajator străin este posibil fără o condiție generală ca salariatul să înființeze PFA sau SRL. [7] [1] [2]

  • Munca integrală din România pentru doi angajatori din alte state UE nu constituie, numai prin sediile lor, activitate în mai multe state. [19] [20]

  • Regulile europene prevăd o singură legislație de securitate socială, cu regula generală a statului de activitate și excepțiile din regulament. [18] [3]

  • Alegerea legii contractului nu elimină protecțiile obligatorii ale legii determinate potrivit art. 8 din Regulamentul Roma I. [6]

  • Menținerea CIM cu un angajator român după o mutare permanentă nu stabilește singură legislația de securitate socială. [37] [3] [2]

  • O clauză de telemuncă limitată la România trebuie modificată valabil înainte de extinderea convenită la un alt stat. [4] [5] [52]

  • Acordul prin care salariatul îndeplinește obligații privind contribuțiile nu înlătură obligațiile de bază ale angajatorului. [2] [9]

  • La 17 octombrie 2026, România nu figura în lista depozitarului belgian privind semnatarii acordului de telemuncă. [50]

Documentul A1 și munca în mai multe state

Ghidul descrie regulile în vigoare la data actualizării, 17 octombrie 2026. Dacă situația ta este mai veche, unele reguli pot fi diferite.

Surse și trimiteri

  1. Sursa 1: CODUL MUNCII din 24 ianuarie 2003 (**republicat**) ( Legea nr. 53/2003 )Lege · Titlul II / Capitolul I / art. 14 / alin. (2) · forma din 27 aprilie 2026Textul oficial ↗Explicația noastră a actului →
    Vezi extrasul citat
    Titlul II / Capitolul I / art. 14 / alin. (2)
    (2) Persoana juridică poate încheia contracte individuale de muncă, în calitate de angajator, din momentul dobândirii personalității juridice.
    Textul în documentul-sursă ↗
  2. Sursa 2: Regulamentul (CE) nr. 987/2009 de stabilire a procedurii de punere în aplicare a Regulamentului (CE) nr. 883/2004Normă · art. 21 alin. (1)-(2) · forma din 1 ianuarie 2018Textul oficial ↗Explicația noastră a actului →
    Vezi extrasul citat
    art. 21 alin. (1)-(2)
    (1)  Un angajator care își are sediul social sau reprezentanța în afara statului membru competent este obligat să respecte toate obligațiile stabilite de legislația aplicabilă angajaților săi, mai ales obligația de a achita cotizațiile prevăzute în acea legislație, ca și când sediul său social sau reprezentanța sa s-ar afla în statul membru competent. (2)  Angajatorul care nu are o reprezentanță în statul membru a cărui legislație este aplicabilă poate cădea de acord cu angajatul ca acesta din urmă să poată îndeplini obligațiile angajatorului în numele său în ceea ce privește plata cotizațiilor, fără a aduce atingere obligațiilor de bază ale angajatorului. Angajatorul face cunoscută o astfel de înțelegere instituției competente din respectivul stat membru.
    Textul în documentul-sursă ↗
  3. Sursa 3: Regulamentul (CE) nr. 883/2004 privind coordonarea sistemelor de securitate socialăNormă · art. 11 alin. (3), teza introductivă și lit. (a) · forma din 31 iulie 2019Textul oficial ↗Explicația noastră a actului →
    Vezi extrasul citat
    art. 11 alin. (3), teza introductivă și lit. (a)
    (3)  Sub rezerva articolelor 12-16: (a) persoana care desfășoară o activitate salariată sau independentă într-un stat membru se supune legislației din statul membru respectiv;
    Textul în documentul-sursă ↗
  4. Sursa 4: CODUL MUNCII din 24 ianuarie 2003 (**republicat**) ( Legea nr. 53/2003 )Lege · Titlul II / Capitolul III / art. 41 / alin. (1) · forma din 27 aprilie 2026Textul oficial ↗Explicația noastră a actului →
    Vezi extrasul citat
    Titlul II / Capitolul III / art. 41 / alin. (1)
    (1) Contractul individual de muncă poate fi modificat numai prin acordul părților.
    Textul în documentul-sursă ↗
  5. Sursa 5: CODUL MUNCII din 24 ianuarie 2003 (**republicat**) ( Legea nr. 53/2003 )Lege · Titlul II / Capitolul I / art. 17 / alin. (5) · forma din 27 aprilie 2026Textul oficial ↗Explicația noastră a actului →
    Vezi extrasul citat
    Titlul II / Capitolul I / art. 17 / alin. (5)
    (5) Orice modificare a unuia dintre elementele prevăzute la alin. (3) în timpul executării contractului individual de muncă impune încheierea unui act adițional la contract, anterior producerii modificării, cu excepția situațiilor în care o asemenea modificare este prevăzută în mod expres de lege sau în contractul colectiv de muncă aplicabil.
    Textul în documentul-sursă ↗
  6. Sursa 6: Regulation (EC) No 593/2008 on the law applicable to contractual obligations (Rome I)Normă · Article 8, paragraphs 1-4 · forma din 24 iulie 2008Textul oficial ↗Explicația noastră a actului →
    Vezi extrasul citat
    Article 8, paragraphs 1-4 · limba originalului: en
    Article 8 Individual employment contracts 1. An individual employment contract shall be governed by the law chosen by the parties in accordance with Article 3. Such a choice of law may not, however, have the result of depriving the employee of the protection afforded to him by provisions that cannot be derogated from by agreement under the law that, in the absence of choice, would have been applicable pursuant to paragraphs 2, 3 and 4 of this Article. 2. To the extent that the law applicable to the individual employment contract has not been chosen by the parties, the contract shall be governed by the law of the country in which or, failing that, from which the employee habitually carries out his work in performance of the contract. The country where the work is habitually carried out shall not be deemed to have changed if he is temporarily employed in another country. 3. Where the law applicable cannot be determined pursuant to paragraph 2, the contract shall be governed by the law of the country where the place of business through which the employee was engaged is situated. 4. Where it appears from the circumstances as a whole that the contract is more closely connected with a country other than that indicated in paragraphs 2 or 3, the law of that other country shall apply.
    Textul în documentul-sursă ↗
  7. Sursa 7: CODUL MUNCII din 24 ianuarie 2003 (**republicat**) ( Legea nr. 53/2003 )Lege · Titlul II / Capitolul I / art. 10 · forma din 27 aprilie 2026Textul oficial ↗Explicația noastră a actului →
    Vezi extrasul citat
    Titlul II / Capitolul I / art. 10
    Contractul individual de muncă este contractul în temeiul căruia o persoană fizică, denumită salariat, se obligă să presteze munca pentru și sub autoritatea unui angajator, persoană fizică sau juridică, în schimbul unei remunerații denumite salariu.
    Textul în documentul-sursă ↗
  8. Sursa 8: CODUL MUNCII din 24 ianuarie 2003 (**republicat**) ( Legea nr. 53/2003 )Lege · Titlul II / Capitolul I / art. 14 / alin. (1) · forma din 27 aprilie 2026Textul oficial ↗Explicația noastră a actului →
    Vezi extrasul citat
    Titlul II / Capitolul I / art. 14 / alin. (1)
    (1) În sensul prezentului cod, prin angajator se înțelege persoana fizică sau juridică ce poate, potrivit legii, să angajeze forță de muncă pe bază de contract individual de muncă.
    Textul în documentul-sursă ↗
  9. Sursa 9: Legea nr. 227/2015 privind Codul fiscal, ediția adnotată ANAF curentăLege · art. 147 alin. (13)-(15)Textul oficial ↗Explicația noastră a actului →
    Vezi extrasul citat
    art. 147 alin. (13)-(15)
    (13) Persoanele fizice care realizează venituri din salarii sau asimilate salariilor, care își desfășoară activitatea în România și obțin venituri sub formă de salarii de la angajatori care nu au sediu social, sediu permanent sau reprezentanță în România și care datorează contribuțiile sociale obligatorii pentru salariații lor, potrivit prevederilor legislației europene aplicabile în domeniul securității sociale, precum și ale acordurilor privind sistemele de securitate socială la care România este parte, au obligația să depună declarația prevăzută la alin. (1) numai dacă există un acord încheiat în acest sens cu angajatorul. (14) Angajatorii prevăzuți la alin. (13) au obligația să transmită organului fiscal competent informații cu privire la acordul încheiat cu angajații. (15) Dacă între angajatorii prevăzuți la alin. (13) și persoanele fizice care realizează venituri din salarii sau asimilate salariilor nu au fost încheiate acorduri, obligația privind plata contribuțiilor sociale datorate de angajatori, reținerea și plata contribuțiilor sociale datorate de persoanele fizice respective, precum și depunerea declarației prevăzute la alin. (1) revine angajatorilor.
    Textul în documentul-sursă ↗
  10. Sursa 10: CODUL MUNCII din 24 ianuarie 2003 (**republicat**) ( Legea nr. 53/2003 )Lege · Titlul II / Capitolul I / art. 16 / alin. (1) · forma din 27 aprilie 2026Textul oficial ↗Explicația noastră a actului →
    Vezi extrasul citat
    Titlul II / Capitolul I / art. 16 / alin. (1)
    (1) Contractul individual de muncă se încheie în baza consimțământului părților, în formă scrisă, în limba română, cel târziu în ziua anterioară începerii activității de către salariat. Obligația de încheiere a contractului individual de muncă în formă scrisă revine angajatorului.
    Textul în documentul-sursă ↗
  11. Sursa 11: Legea nr. 81/2018 privind reglementarea activității de telemuncăLege · art. 3 alin. (1) · forma din 25 martie 2022Textul oficial ↗Explicația noastră a actului →
    Vezi extrasul citat
    art. 3 alin. (1)
    (1) Activitatea de telemuncă se bazează pe acordul de voință al părților și se prevede în mod expres în contractul individual de muncă odată cu încheierea acestuia pentru personalul nou-angajat sau prin act adițional la contractul individual de muncă existent.
    Textul în documentul-sursă ↗
  12. Sursa 12: Regulation (EC) No 593/2008 on the law applicable to contractual obligations (Rome I)Normă · Article 8, paragraphs 1-4 · forma din 24 iulie 2008Textul oficial ↗Explicația noastră a actului →
    Vezi extrasul citat
    Article 8, paragraphs 1-4 · limba originalului: en
    Article 8 Individual employment contracts 1. An individual employment contract shall be governed by the law chosen by the parties in accordance with Article 3. Such a choice of law may not, however, have the result of depriving the employee of the protection afforded to him by provisions that cannot be derogated from by agreement under the law that, in the absence of choice, would have been applicable pursuant to paragraphs 2, 3 and 4 of this Article. 2. To the extent that the law applicable to the individual employment contract has not been chosen by the parties, the contract shall be governed by the law of the country in which or, failing that, from which the employee habitually carries out his work in performance of the contract. The country where the work is habitually carried out shall not be deemed to have changed if he is temporarily employed in another country. 3. Where the law applicable cannot be determined pursuant to paragraph 2, the contract shall be governed by the law of the country where the place of business through which the employee was engaged is situated. 4. Where it appears from the circumstances as a whole that the contract is more closely connected with a country other than that indicated in paragraphs 2 or 3, the law of that other country shall apply.
    Textul în documentul-sursă ↗
  13. Sursa 13: Legea nr. 81/2018 privind reglementarea activității de telemuncăLege · art. 2 lit. a) · forma din 25 martie 2022Textul oficial ↗Explicația noastră a actului →
    Vezi extrasul citat
    art. 2 lit. a)
    a) telemuncă - forma de organizare a muncii prin care salariatul, în mod regulat și voluntar, își îndeplinește atribuțiile specifice funcției, ocupației sau meseriei pe care o deține în alt loc decât locul de muncă organizat de angajator, folosind tehnologia informației și comunicațiilor;
    Textul în documentul-sursă ↗
  14. Sursa 14: Legea nr. 81/2018 privind reglementarea activității de telemuncăLege · art. 5 alin. (1) și alin. (2) lit. a)-j), inclusiv lit. c) abrogată · forma din 25 martie 2022Textul oficial ↗Explicația noastră a actului →
    Vezi extrasul citat
    art. 5 alin. (1) și alin. (2) lit. a)-j), inclusiv lit. c) abrogată
    (1) Contractul individual de muncă se încheie și se modifică, după caz, pentru salariații care desfășoară activitatea de telemuncă, în condițiile prevăzute de Legea nr. 53/2003 - Codul muncii, republicată, cu modificările și completările ulterioare.(2) În cazul activității de telemuncă, contractul individual de muncă conține, în afara elementelor prevăzute la art. 17 alin. (3) din Legea nr. 53/2003, republicată, cu modificările și completările ulterioare, următoarele:a) precizarea expresă că salariatul lucrează în regim de telemuncă; b) perioada și/sau zilele în care telesalariatul își desfășoară activitatea la un loc de muncă organizat de angajator; c) Abrogată. (la 06-05-2021, Litera c) din Alineatul (2) , Articolul 5 a fost abrogată de Punctul 3, Articolul II din ORDONANȚA DE URGENȚĂ nr. 36 din 5 mai 2021, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 474 din 06 mai 2021 ) d) programul în cadrul căruia angajatorul este în drept să verifice activitatea telesalariatului și modalitatea concretă de realizare a controlului; e) modalitatea de evidențiere a orelor de muncă prestate de telesalariat; f) responsabilitățile părților convenite în funcție de locul/locurile desfășurării activității de telemuncă, inclusiv responsabilitățile din domeniul securității și sănătății în muncă în conformitate cu prevederile art. 7 și 8; g) obligația angajatorului de a asigura transportul la și de la locul desfășurării activității de telemuncă al materialelor pe care telesalariatul le utilizează în activitatea sa, după caz; h) obligația angajatorului de a informa telesalariatul cu privire la dispozițiile din reglementările legale, din contractul colectiv de muncă aplicabil și/sau regulamentul intern, în materia protecției datelor cu caracter personal, precum și obligația telesalariatului de a respecta aceste prevederi; i) măsurile pe care le ia angajatorul pentru ca telesalariatul să nu fie izolat de restul angajaților și care asigură acestuia posibilitatea de a se întâlni cu colegii în mod regulat; j) condițiile în care angajatorul suportă cheltuielile aferente activității în regim de telemuncă.
    Textul în documentul-sursă ↗
  15. Sursa 15: Legea nr. 81/2018 privind reglementarea activității de telemuncăLege · art. 8 alin. (1) și alin. (2) lit. a)-f) · forma din 25 martie 2022Textul oficial ↗Explicația noastră a actului →
    Vezi extrasul citat
    art. 8 alin. (1) și alin. (2) lit. a)-f)
    (1) Telesalariatul trebuie să își desfășoare activitatea, în conformitate cu pregătirea și instruirea sa, precum și cu instrucțiunile primite din partea angajatorului, astfel încât să nu expună la pericol de accidentare sau îmbolnăvire profesională nici propria persoană, nici alte persoane care pot fi afectate de acțiunile sau omisiunile sale în timpul procesului de muncă.(2) În mod deosebit, în scopul realizării obiectivelor prevăzute la alin. (1), telesalariatul are următoarele obligații:a) să informeze angajatorul cu privire la echipamentele de muncă utilizate și la condițiile existente la locurile desfășurării activității de telemuncă și să îi permită acestuia accesul, în măsura în care este posibil, în vederea stabilirii și realizării măsurilor de securitate și sănătate în muncă, necesare conform clauzelor din contractul individual de muncă, ori în vederea cercetării evenimentelor; b) să nu schimbe condițiile de securitate și sănătate în muncă de la locurile în care desfășoară activitatea de telemuncă; c) să utilizeze numai echipamente de muncă care nu prezintă pericol pentru securitatea și sănătatea sa; d) să își desfășoare activitatea cu respectarea dispozițiilor privind obligațiile lucrătorilor, așa cum sunt ele prevăzute în Legea securității și sănătății în muncă nr. 319/2006, cu modificările ulterioare, precum și în conformitate cu clauzele contractului individual de muncă; e) să respecte regulile specifice și restricțiile stabilite de către angajator cu privire la rețele de internet folosite sau cu privire la folosirea echipamentului pus la dispoziție; f) să respecte și să asigure confidențialitatea informațiilor și documentelor utilizate în timpul desfășurării activității de telemuncă.
    Textul în documentul-sursă ↗
  16. Sursa 16: Regulamentul (CE) nr. 883/2004 privind coordonarea sistemelor de securitate socialăNormă · art. 2 alin. (1)-(2) · forma din 31 iulie 2019Textul oficial ↗Explicația noastră a actului →
    Vezi extrasul citat
    art. 2 alin. (1)-(2)
    (1)  Prezentul regulament se aplică resortisanților unuia dintre statele membre, apatrizilor și refugiaților care sunt rezidenți într-un stat membru și care se află sau s-au aflat sub incidența legislației unuia sau mai multor state membre, precum și membrilor de familie și urmașilor acestora. (2)  Prezentul regulament se aplică, de asemenea, urmașilor persoanelor care s-au aflat sub incidența legislației unuia sau mai multor state membre, indiferent de cetățenia acestor persoane, în cazul în care urmașii lor sunt resortisanți ai unui stat membru sau apatrizi sau refugiați care sunt rezidenți într-unul din statele membre.
    Textul în documentul-sursă ↗
  17. Sursa 17: Regulamentul (CE) nr. 883/2004 privind coordonarea sistemelor de securitate socialăNormă · art. 3 alin. (1) · forma din 31 iulie 2019Textul oficial ↗Explicația noastră a actului →
    Vezi extrasul citat
    art. 3 alin. (1)
    (1)  Prezentul regulament se aplică tuturor legislațiilor referitoare la ramurile de securitate socială privind: (a) prestațiile de boală; (b) indemnizațiile de maternitate și de paternitate asimilate; (c) indemnizațiile de invaliditate; (d) prestațiile pentru limită de vârstă; (e) prestațiile de urmaș; (f) prestațiile în cazul unor accidente de muncă și boli profesionale; (g) ajutoarele de deces; (h) ajutoarele de șomaj; (i) prestațiile de prepensionare; (j) prestațiile familiale.
    Textul în documentul-sursă ↗
  18. Sursa 18: Regulamentul (CE) nr. 883/2004 privind coordonarea sistemelor de securitate socialăNormă · art. 11 alin. (1) · forma din 31 iulie 2019Textul oficial ↗Explicația noastră a actului →
    Vezi extrasul citat
    art. 11 alin. (1)
    (1)  Persoanele cărora li se aplică prezentul regulament sunt supuse legislației unui singur stat membru. Această legislație se stabilește în conformitate cu prezentul titlu.
    Textul în documentul-sursă ↗
  19. Sursa 19: Regulamentul (CE) nr. 883/2004 privind coordonarea sistemelor de securitate socialăNormă · art. 11 alin. (3), teza introductivă și lit. (a) · forma din 31 iulie 2019Textul oficial ↗Explicația noastră a actului →
    Vezi extrasul citat
    art. 11 alin. (3), teza introductivă și lit. (a)
    (3)  Sub rezerva articolelor 12-16: (a) persoana care desfășoară o activitate salariată sau independentă într-un stat membru se supune legislației din statul membru respectiv;
    Textul în documentul-sursă ↗
  20. Sursa 20: Regulamentul (CE) nr. 987/2009 de stabilire a procedurii de punere în aplicare a Regulamentului (CE) nr. 883/2004Normă · art. 14 alin. (5) · forma din 1 ianuarie 2018Textul oficial ↗Explicația noastră a actului →
    Vezi extrasul citat
    art. 14 alin. (5)
    (5)  În sensul aplicării articolului 13 alineatul (1) din regulamentul de bază, o persoană care „desfășoară în mod obișnuit o activitate salariată în două sau mai multe state membre” este o persoană care desfășoară în mod simultan sau alternativ una sau mai multe activități separate, fie pentru aceeași întreprindere sau același angajator, fie pentru întreprinderi sau angajatori diferiți, în două sau mai multe state membre.
    Textul în documentul-sursă ↗
  21. Sursa 21: Legea nr. 227/2015 privind Codul fiscal, ediția adnotată ANAF curentăLege · art. 168 alin. (4)Textul oficial ↗Explicația noastră a actului →
    Vezi extrasul citat
    art. 168 alin. (4)
    (4) Prin excepție de la prevederile alin. (1), persoanele fizice care își desfășoară activitatea în România și obțin venituri sub formă de salarii de la angajatori care nu au sediu social, sediu permanent sau reprezentanță în România și care datorează contribuția de asigurări sociale de sănătate în România, potrivit prevederilor legislației europene aplicabile în domeniul securității sociale, precum și a acordurilor privind sistemele de securitate socială la care România este parte, au obligația de a calcula contribuția de asigurări sociale de sănătate, precum și de a o plăti lunar, până la data de 25 inclusiv a lunii următoare celei pentru care se plătesc veniturile, numai dacă există un acord încheiat în acest sens cu angajatorul.
    Textul în documentul-sursă ↗
  22. Sursa 22: Regulamentul (CE) nr. 987/2009 de stabilire a procedurii de punere în aplicare a Regulamentului (CE) nr. 883/2004Normă · art. 3 alin. (2) · forma din 1 ianuarie 2018Textul oficial ↗Explicația noastră a actului →
    Vezi extrasul citat
    art. 3 alin. (2)
    (2)  Persoanele cărora li se aplică regulamentul de bază trebuie să transmită instituției competente informațiile, documentele sau documentele justificative pentru determinarea situației lor ori a familiei acestora, pentru a-și stabili sau păstra drepturile și obligațiile, precum și pentru a stabili care este legislația aplicabilă și, respectiv, obligațiile care le revin în temeiul acesteia.
    Textul în documentul-sursă ↗
  23. Sursa 23: Regulamentul (CE) nr. 987/2009 de stabilire a procedurii de punere în aplicare a Regulamentului (CE) nr. 883/2004Normă · art. 5 alin. (1)-(4) · forma din 1 ianuarie 2018Textul oficial ↗Explicația noastră a actului →
    Vezi extrasul citat
    art. 5 alin. (1)-(4)
    (1)  Documentele eliberate de către instituția unui stat membru și care fac dovada statutului unei anumite persoane în scopul aplicării regulamentului de bază și a regulamentului de punere în aplicare, precum și documentele justificative pe baza cărora au fost eliberate documentele sunt acceptate de către instituțiile celorlalte state membre atât timp cât aceste documente nu au fost retrase sau declarate nule de către statul membru în care au fost emise. (2)  În cazul în care există îndoieli cu privire la valabilitatea unui document sau la acuratețea elementelor de fapt pe care se bazează conținutul acestuia, instituția statului membru care primește documentul solicită instituției emitente lămuririle necesare și, dacă este cazul, retragerea documentului respectiv. Instituția emitentă reexaminează motivele eliberării documentului și îl retrage, dacă este necesar. (3)  În temeiul alineatului (2), în cazul în care există îndoieli cu privire la informațiile furnizate de persoana vizată, valabilitatea documentului sau a documentelor justificative sau acuratețea elementelor de fapt pe care se bazează informațiile cuprinse în acestea, instituția de la locul de ședere sau de reședință, la cererea instituției competente, poate, în măsura posibilului, proceda la verificarea informațiilor sau a documentului respectiv. (4)  În cazul în care nu se ajunge la un acord între instituțiile în cauză, cazul poate fi supus atenției Comisiei administrative de către autoritățile competente cel devreme în termen de o lună de la data la care instituția care a primit documentul și-a prezentat cererea. Comisia administrativă încearcă să reconcilieze punctele de vedere în termen de șase luni de la data la care a fost sesizată cu privire la cazul respectiv.
    Textul în documentul-sursă ↗
  24. Sursa 24: Regulamentul (CE) nr. 987/2009 de stabilire a procedurii de punere în aplicare a Regulamentului (CE) nr. 883/2004Normă · art. 6 alin. (1) · forma din 1 ianuarie 2018Textul oficial ↗Explicația noastră a actului →
    Vezi extrasul citat
    art. 6 alin. (1)
    (1)  Dacă nu se specifică altfel în regulamentul de punere în aplicare, în cazul în care intervine o divergență de opinii între instituțiile sau autoritățile din două sau mai multe state membre cu privire la determinarea legislației aplicabile, persoana vizată este supusă cu titlu provizoriu legislației unuia dintre statele membre respective, ordinea de prioritate fiind determinată în funcție de următoarele criterii: (a) legislația statului membru în care persoana își desfășoară efectiv activitatea salariată sau o activitate profesională independentă, în cazul în care activitatea salariată sau activitatea profesională independentă este exercitată într-un singur stat membru; (b) legislația statului membru de reședință, dacă persoana în cauză își desfășoară activitatea salariată sau independentă în două sau mai multe state membre și desfășoară o parte a activității sau activităților sale în statul membru de reședință sau dacă persoana în cauză nu desfășoară nicio activitate salariată sau independentă; (c) în toate celelalte cazuri, legislația statului membru a cărei aplicare a fost mai întâi solicitată, dacă persoana desfășoară o activitate sau activități în două sau mai multe state membre.
    Textul în documentul-sursă ↗
  25. Sursa 25: Legea nr. 227/2015 privind Codul fiscal, ediția adnotată ANAF curentăLege · art. 82 alin. (1)-(3), incluzând alin. (2^1) și (2^2)Textul oficial ↗Explicația noastră a actului →
    Vezi extrasul citat
    art. 82 alin. (1)-(3), incluzând alin. (2^1) și (2^2)
    (1) Contribuabililor care își desfășoară activitatea în România și care obțin venituri sub formă de salarii și asimilate salariilor din străinătate, precum și persoanelor fizice române care obțin venituri din salarii, ca urmare a activității desfășurate la misiunile diplomatice și posturile consulare acreditate în România, le sunt aplicabile prevederile prezentului articol. (2) Orice contribuabil prevăzut la alin. (1) are obligația de a declara și de a plăti impozit lunar la bugetul de stat, până la data de 25 inclusiv a lunii următoare celei pentru care s-a realizat venitul. Impozitul aferent unei luni se stabilește potrivit art. 78 . (2 1 ) În cazul contribuabililor care obțin avantaje în bani și/sau în natură de la terți care nu sunt rezidenți fiscali români, impozitul se calculează, se declară și se plătește de către contribuabil. (2 2 ) Prin excepție de la prevederile alin. (2 1 ), în cazul contribuabililor care obțin avantaje în bani și/sau în natură de la terți care nu sunt rezidenți fiscali români, angajatorul rezident poate opta pentru calcularea, reținerea și plata impozitului pe venit datorat. (3) Orice contribuabil prevăzut la alin. (1) care își prelungește perioada de ședere în România, peste perioada menționată în convenția de evitare a dublei impuneri, este obligat să declare și să plătească impozit pentru întreaga perioadă de desfășurare a activității în România, până la data de 25 inclusiv a lunii următoare împlinirii termenului prevăzut de respectiva convenție.
    Textul în documentul-sursă ↗
  26. Sursa 26: OPANAF nr. 507/2026 pentru modificarea OPANAF nr. 3780/2017; formularul D224 și instrucțiuniNormă · Anexă, Instrucțiuni de completare D224, secțiunea I pct. 1; PDF p. 5 · forma din 22 aprilie 2026Textul oficial ↗Explicația noastră a actului →
    Vezi extrasul citat
    Anexă, Instrucțiuni de completare D224, secțiunea I pct. 1; PDF p. 5
    1. Declaraţia se depune de către persoanele fizice care îşi desfăşoară activitatea în România, obţin venituri sub formă de salarii sau asimilate salariilor de la angajatori care nu au sediu social, sediu permanent sau reprezentanţă în România şi care datorează contribuţiile sociale obligatorii pentru salariaţii lor, potrivit prevederilor legislaţiei europene aplicabile în domeniul securităţii sociale, precum şi ale acordurilor privind sistemele de securitate socială la care România este parte, şi care nu au încheiat cu angajatorul un acord referitor la obligaţia declarării şi plăţii contribuţiilor sociale obligatorii.
    Textul în documentul-sursă ↗
  27. Sursa 27: OPANAF nr. 3706/2016: acorduri cu angajatori nerezidenți și aspecte proceduraleNormă · Anexa nr. 1 secțiunea D pct. 2 lit. a)-c)Textul oficial ↗Explicația noastră a actului →
    Vezi extrasul citat
    Anexa nr. 1 secțiunea D pct. 2 lit. a)-c)
    a) Persoanele fizice rezidente sau nerezidente prevăzute în secţiunile A-C au obligaţia să depună lunar formularul 112 "Declaraţie privind obligaţiile de plată a contribuţiilor sociale, impozitului pe venit şi evidenţa nominală a persoanelor asigurate". b) Secţiunea "Date de identificare a plătitorului" şi secţiunea "Date de identificare a asiguratului" din formularul 112 se completează cu datele de identificare a persoanei fizice care are obligaţia declarării contribuţiilor sociale. c) Persoanele prevăzute la lit. a) declară în formularul 112 şi impozitul pe venitul din salarii datorat potrivit legii, fără a mai depune formularul 224 "Declaraţie privind veniturile sub formă de salarii şi asimilate salariilor din străinătate obţinute de către persoanele fizice care desfăşoară activitate în România şi de către persoanele fizice române angajate ale misiunilor diplomatice şi posturilor consulare acreditate în România".
    Textul în documentul-sursă ↗
  28. Sursa 28: Ordinul comun ANAF/CNPP/CNAS/ANOFM nr. 605/95/928/2314/2026: formularul D112Normă · Anexa nr. 6, Instrucțiuni pentru Anexa asigurat, pct. 14; PDF p. 55 · forma din 2 iunie 2026Textul oficial ↗Explicația noastră a actului →
    Vezi extrasul citat
    Anexa nr. 6, Instrucțiuni pentru Anexa asigurat, pct. 14; PDF p. 55
    14. Caseta "Salariat care îşi desfăşoară activitatea în România şi obţine venituri sub formă de salarii şi asimilate salariilor din străinătate, de la un angajator nerezident fiscal în România şi pentru care există un acord încheiat cu angajatorul în vederea efectuării calculului, plăţii şi depunerii declaraţiei" - se completează de persoanele fizice care desfăşoară activitate în România şi care obţin venituri sub formă de salarii şi asimilate salariilor din străinătate, de la un angajator nerezident fiscal în România, numai în situaţia în care există un acord cu privire la calculul, plata şi declararea impozitului pe venit şi a contribuţiilor sociale obligatorii.
    Textul în documentul-sursă ↗
  29. Sursa 29: OPANAF nr. 507/2026 pentru modificarea OPANAF nr. 3780/2017; formularul D224 și instrucțiuniNormă · art. II; PDF p. 1 · forma din 22 aprilie 2026Textul oficial ↗Explicația noastră a actului →
    Vezi extrasul citat
    art. II; PDF p. 1
    Art. II - Formularul prevăzut în anexa la prezentul ordin se utilizează pentru declararea impozitului pe veniturile sub formă de salarii şi asimilate salariilor din străinătate, obţinute de către persoanele fizice care desfăşoară activitate în România, începând cu veniturile aferente lunii martie 2026.
    Textul în documentul-sursă ↗
  30. Sursa 30: Regulamentul (CE) nr. 987/2009 de stabilire a procedurii de punere în aplicare a Regulamentului (CE) nr. 883/2004Normă · art. 19 alin. (1)-(2) · forma din 1 ianuarie 2018Textul oficial ↗Explicația noastră a actului →
    Vezi extrasul citat
    art. 19 alin. (1)-(2)
    (1)  Instituția competentă din statul membru a cărui legislație devine aplicabilă în temeiul titlului II din regulamentul de bază informează persoana respectivă și, dacă este cazul, angajatorul (angajatorii) acesteia cu privire la obligațiile prevăzute în legislația respectivă. Instituția oferă acestora sprijinul necesar pentru încheierea formalităților cerute de respectiva legislație. (2)  La cererea persoanei respective ori a angajatorului său, instituția competentă a statului membru a cărui legislație este aplicabilă în temeiul titlului II din regulamentul de bază eliberează un atestat conform căruia respectiva legislație este aplicabilă și indică, dacă este cazul, până la ce dată și în ce condiții.
    Textul în documentul-sursă ↗
  31. Sursa 31: Regulamentul (CE) nr. 883/2004 privind coordonarea sistemelor de securitate socialăNormă · art. 17 · forma din 31 iulie 2019Textul oficial ↗Explicația noastră a actului →
    Vezi extrasul citat
    art. 17
    Persoana asigurată sau membrii familiei acesteia care își au reședința într-un alt stat membru decât statul membru competent beneficiază în statul membru de reședință de prestațiile în natură acordate, în numele instituției competente, de către instituția de la locul de reședință, în conformitate cu dispozițiile legislației pe care o aplică, ca și cum ar fi fost asigurate în temeiul legislației menționate.
    Textul în documentul-sursă ↗
  32. Sursa 32: Regulamentul (CE) nr. 987/2009 de stabilire a procedurii de punere în aplicare a Regulamentului (CE) nr. 883/2004Normă · art. 24 alin. (1)-(2) · forma din 1 ianuarie 2018Textul oficial ↗Explicația noastră a actului →
    Vezi extrasul citat
    art. 24 alin. (1)-(2)
    (1)  În scopul aplicării articolului 17 din regulamentul de bază, persoana asigurată și/sau membrii de familie ai acesteia sunt obligați să se înregistreze la instituția de la locul de reședință. Dreptul acestora la prestații în natură în statul membru de reședință este atestat printr-un document care se eliberează de instituția competentă la cererea persoanei asigurate sau la cererea instituției de la locul de reședință. (2)  Documentul menționat la alineatul (1) rămâne valabil până când instituția competentă informează instituția de la locul de reședință cu privire la anularea acestuia. Instituția din locul de reședință informează instituția competentă în legătură cu orice înregistrare în conformitate cu alineatul (1) și cu orice modificare sau anulare a acelei înregistrări.
    Textul în documentul-sursă ↗
  33. Sursa 33: A-Z on social security coordination (FAQs) — PGhid oficial · FAQ49.1, Portable documents — A1 și S1Textul oficial ↗Explicația noastră a actului →
    Vezi extrasul citat
    FAQ49.1, Portable documents — A1 și S1 · limba originalului: en
    the portable document A1 attesting that a person is subject to a certain legislation (e.g. of the posting country); the portable document S1 necessary for the registration with your State of residence to receive sickness benefits in kind there;
    Textul în documentul-sursă ↗
  34. Sursa 34: Regulamentul (CE) nr. 883/2004 privind coordonarea sistemelor de securitate socialăNormă · art. 19 alin. (1)-(2) · forma din 31 iulie 2019Textul oficial ↗Explicația noastră a actului →
    Vezi extrasul citat
    art. 19 alin. (1)-(2)
    (1)  Cu excepția cazului în care alineatul (2) prevede altfel, persoana asigurată și membrii familiei acesteia care au drept de ședere într-un alt stat membru decât statul membru competent pot beneficia de prestații în natură care se dovedesc necesare din motive medicale în timpul șederii lor, luându-se în considerare natura prestațiilor și durata estimată a șederii. Aceste prestații se acordă, în numele instituției competente, de către instituția de la locul de ședere, în conformitate cu dispozițiile legislației pe care o aplică, ca și cum persoanele interesate ar fi fost asigurate în temeiul legislației menționate. (2)  Comisia administrativă întocmește o listă de prestații în natură care, pentru a fi acordate în timpul unei șederi într-un alt stat membru, necesită din rațiuni practice un acord prealabil între persoana în cauză și instituția care furnizează îngrijirea medicală.
    Textul în documentul-sursă ↗
  35. Sursa 35: Regulamentul (CE) nr. 883/2004 privind coordonarea sistemelor de securitate socialăNormă · art. 1 lit. (j)-(k) · forma din 31 iulie 2019Textul oficial ↗Explicația noastră a actului →
    Vezi extrasul citat
    art. 1 lit. (j)-(k)
    (j) prin „reședință” se înțelege locul în care o persoană este rezidentă în mod obișnuit; (k) prin „ședere” se înțelege reședința temporară;
    Textul în documentul-sursă ↗
  36. Sursa 36: CODUL MUNCII din 24 ianuarie 2003 (**republicat**) ( Legea nr. 53/2003 )Lege · Titlul II / Capitolul III / art. 41 / alin. (3) / lit. b) · forma din 27 aprilie 2026Textul oficial ↗Explicația noastră a actului →
    Vezi extrasul citat
    Titlul II / Capitolul III / art. 41 / alin. (3) / lit. b)
    b) locul muncii;
    Textul în documentul-sursă ↗
  37. Sursa 37: Regulamentul (CE) nr. 883/2004 privind coordonarea sistemelor de securitate socialăNormă · art. 11 alin. (3), teza introductivă și lit. (a) · forma din 31 iulie 2019Textul oficial ↗Explicația noastră a actului →
    Vezi extrasul citat
    art. 11 alin. (3), teza introductivă și lit. (a)
    (3)  Sub rezerva articolelor 12-16: (a) persoana care desfășoară o activitate salariată sau independentă într-un stat membru se supune legislației din statul membru respectiv;
    Textul în documentul-sursă ↗
  38. Sursa 38: Regulamentul (CE) nr. 883/2004 privind coordonarea sistemelor de securitate socialăNormă · art. 12 alin. (1) · forma din 31 iulie 2019Textul oficial ↗Explicația noastră a actului →
    Vezi extrasul citat
    art. 12 alin. (1)
    (1)  Persoana care desfășoară o activitate salariată într-un stat membru, pentru un angajator care își desfășoară în mod obișnuit activitățile în acest stat membru, și care este detașată de angajatorul respectiv în alt stat membru pentru a lucra pentru angajator continuă să fie supusă legislației primului stat membru, cu condiția ca durata previzibilă a activității să nu depășească 24 de luni și ca persoana să nu fi fost trimisă pentru a înlocui o altă persoană detașată.
    Textul în documentul-sursă ↗
  39. Sursa 39: Regulamentul (CE) nr. 883/2004 privind coordonarea sistemelor de securitate socialăNormă · art. 16 alin. (1) · forma din 31 iulie 2019Textul oficial ↗Explicația noastră a actului →
    Vezi extrasul citat
    art. 16 alin. (1)
    (1)  Două sau mai multe state membre, autoritățile competente ale acestor state membre sau organismele desemnate de aceste autorități pot prevedea derogări de la articolele 11-15 de comun acord, în interesul anumitor persoane sau categorii de persoane.
    Textul în documentul-sursă ↗
  40. Sursa 40: CODUL MUNCII din 24 ianuarie 2003 (**republicat**) ( Legea nr. 53/2003 )Lege · Titlul II / Capitolul I / art. 18 / alin. (1) · forma din 27 aprilie 2026Textul oficial ↗Explicația noastră a actului →
    Vezi extrasul citat
    Titlul II / Capitolul I / art. 18 / alin. (1)
    (1) În cazul în care persoana selectată în vederea angajării ori salariatul, după caz, urmează să își desfășoare activitatea în străinătate, angajatorul are obligația de a-i comunica în timp util, înainte de plecare, informațiile prevăzute la art. 17 alin. (3), precum și informații referitoare la:
    Textul în documentul-sursă ↗
  41. Sursa 41: CODUL MUNCII din 24 ianuarie 2003 (**republicat**) ( Legea nr. 53/2003 )Lege · Titlul II / Capitolul I / art. 18 / alin. (1) / lit. a) · forma din 27 aprilie 2026Textul oficial ↗Explicația noastră a actului →
    Vezi extrasul citat
    Titlul II / Capitolul I / art. 18 / alin. (1) / lit. a)
    a) țara sau țările, precum și durata perioadei de muncă ce urmează să fie prestată în străinătate;
    Textul în documentul-sursă ↗
  42. Sursa 42: CODUL MUNCII din 24 ianuarie 2003 (**republicat**) ( Legea nr. 53/2003 )Lege · Titlul II / Capitolul I / art. 18 / alin. (1) / lit. b) · forma din 27 aprilie 2026Textul oficial ↗Explicația noastră a actului →
    Vezi extrasul citat
    Titlul II / Capitolul I / art. 18 / alin. (1) / lit. b)
    b) moneda în care vor fi plătite drepturile salariale, precum și modalitățile de plată;
    Textul în documentul-sursă ↗
  43. Sursa 43: CODUL MUNCII din 24 ianuarie 2003 (**republicat**) ( Legea nr. 53/2003 )Lege · Titlul II / Capitolul I / art. 18 / alin. (1) / lit. e) · forma din 27 aprilie 2026Textul oficial ↗Explicația noastră a actului →
    Vezi extrasul citat
    Titlul II / Capitolul I / art. 18 / alin. (1) / lit. e)
    e) reglementările principale din legislația muncii din acea țară;
    Textul în documentul-sursă ↗
  44. Sursa 44: Regulamentul (CE) nr. 987/2009 de stabilire a procedurii de punere în aplicare a Regulamentului (CE) nr. 883/2004Normă · art. 14 alin. (5b) · forma din 1 ianuarie 2018Textul oficial ↗Explicația noastră a actului →
    Vezi extrasul citat
    art. 14 alin. (5b)
    (5b)  Activitățile de mică anvergură nu se iau în considerare în scopul stabilirii legislației aplicabile în temeiul articolului 13 din regulamentul de bază. Articolul 16 din regulamentul de punere în aplicare se aplică tuturor cazurilor care fac obiectul prezentului articol.
    Textul în documentul-sursă ↗
  45. Sursa 45: Regulamentul (CE) nr. 987/2009 de stabilire a procedurii de punere în aplicare a Regulamentului (CE) nr. 883/2004Normă · art. 14 alin. (5) · forma din 1 ianuarie 2018Textul oficial ↗Explicația noastră a actului →
    Vezi extrasul citat
    art. 14 alin. (5)
    (5)  În sensul aplicării articolului 13 alineatul (1) din regulamentul de bază, o persoană care „desfășoară în mod obișnuit o activitate salariată în două sau mai multe state membre” este o persoană care desfășoară în mod simultan sau alternativ una sau mai multe activități separate, fie pentru aceeași întreprindere sau același angajator, fie pentru întreprinderi sau angajatori diferiți, în două sau mai multe state membre.
    Textul în documentul-sursă ↗
  46. Sursa 46: Regulamentul (CE) nr. 883/2004 privind coordonarea sistemelor de securitate socialăNormă · art. 13 alin. (1) · forma din 31 iulie 2019Textul oficial ↗Explicația noastră a actului →
    Vezi extrasul citat
    art. 13 alin. (1)
    (1)  Persoana care desfășoară în mod obișnuit o activitate salariată în două sau mai multe state membre face obiectul: (a) legislației statului membru de reședință, în cazul în care desfășoară o parte substanțială a activității sale în statul membru respectiv; sau (b) dacă el/ea nu desfășoară o parte substanțială a activității sale în statul membru de reședință: (i) legislației statului membru în care este situat sediul sau locul de desfășurare a activității întreprinderii sau angajatorului, dacă persoana este angajată de o întreprindere sau de un angajator; sau (ii) legislației statului membru în care este situat sediul sau locul de desfășurare a activității întreprinderii sau angajatorului, dacă persoana este angajată de două sau mai multe întreprinderi sau angajatori ale căror sedii sau locuri de desfășurare ale activității sunt situate într-un singur stat membru; sau (iii) legislației statului membru în care este situat sediul sau locul de desfășurare a activității întreprinderii sau angajatorului, altul decât statul membru de reședință, dacă persoana este angajată de două sau mai multe întreprinderi sau angajatori care își au sediile sau locurile de desfășurare a activității în două state membre, unul dintre acestea fiind statul membru de reședință; sau (iv) legislației statului membru de reședință, dacă persoana este angajată de două sau mai multe întreprinderi sau angajatori, dintre care cel puțin două (doi) au sediul sau locul de desfășurare a activității în state membre diferite, altele decât statul membru de reședință.
    Textul în documentul-sursă ↗
  47. Sursa 47: Regulamentul (CE) nr. 987/2009 de stabilire a procedurii de punere în aplicare a Regulamentului (CE) nr. 883/2004Normă · art. 11 alin. (1)-(2) · forma din 1 ianuarie 2018Textul oficial ↗Explicația noastră a actului →
    Vezi extrasul citat
    art. 11 alin. (1)-(2)
    (1)  În cazul în care instituțiile din două sau mai multe state membre au opinii divergente privind stabilirea reședinței unei persoane căreia i se aplică regulamentul de bază, respectivele instituții stabilesc, de comun acord, centrul de interes al persoanei respective, pe baza unei evaluări globale a tuturor informațiilor disponibile referitoare la elementele de fapt relevante, care pot include, după caz: (a) durata și continuitatea prezenței sale pe teritoriul statelor membre respective; (b) situația persoanei, inclusiv: (i) natura și caracteristicile specifice ale oricărei activități exercitate, în special locul în care se exercită de obicei activitatea, stabilitatea activității și durata oricărui contract de muncă; (ii) situația familială și legăturile de familie; (iii) exercitarea oricărei activități neremunerate; (iv) în cazul studenților, sursa veniturilor acestora; (v) situația locativă a persoanei, în special măsura în care aceasta are un caracter permanent; (vi) statul membru în care se consideră că persoana își are reședința fiscală. (2)  În cazul în care considerarea diferitelor criterii bazate pe elementele de fapt relevante enumerate la alineatul (1) nu conduce la un acord între instituțiile respective, intenția persoanei, ilustrată de astfel de elemente de fapt și împrejurări și în special de motivele care au determinat-o să se mute, se consideră a fi decisivă pentru stabilirea locului său de reședință efectiv.
    Textul în documentul-sursă ↗
  48. Sursa 48: Regulamentul (CE) nr. 987/2009 de stabilire a procedurii de punere în aplicare a Regulamentului (CE) nr. 883/2004Normă · art. 14 alin. (7)-(10) · forma din 1 ianuarie 2018Textul oficial ↗Explicația noastră a actului →
    Vezi extrasul citat
    art. 14 alin. (7)-(10)
    (7)  Pentru a face deosebirea între activitățile menționate la alineatele (5) și (6) și situațiile menționate la articolul 12 alineatele (1) și (2) din regulamentul de bază, durata activității din unul sau mai multe state membre (fie cu caracter permanent, fie cu caracter ad-hoc ori temporar) este decisivă. În acest scop, se realizează o evaluare generală a tuturor elementelor de fapt pertinente, inclusiv, în ceea ce privește o persoană salariată, în special locul său de muncă, astfel cum este definit în contractul de muncă. (8)  În sensul aplicării articolului 13 alineatele (1) și (2) din regulamentul de bază, o „parte semnificativă a activității salariate sau independente” desfășurată într-un stat membru înseamnă că o proporție semnificativă a tuturor activităților persoanei salariate sau persoanei care desfășoară activități independente se desfășoară în statul respectiv, fără să fie neapărat partea cea mai importantă a activităților respective. Pentru a stabili dacă o parte semnificativă a activităților este desfășurată într-un stat membru, se ține seama de următoarele criterii orientative: (a) în cazul unei activități salariate, timpul de lucru și/sau remunerațiile; și (b) în cazul unei activități independente, cifra de afaceri, timpul de lucru, numărul serviciilor prestate și/sau venitul. În cadrul unei evaluări globale, mai puțin de 25 % din criteriile menționate anterior indică faptul că o parte semnificativă a activităților nu se desfășoară în respectivul stat membru. (9)  În sensul aplicării articolului 13 alineatul (2) litera (b) din regulamentul de bază, „centrul de interes” al activităților unei persoane care desfășoară activități independente se stabilește ținând cont de toate aspectele referitoare la activitățile profesionale ale acelei persoane, în special de locul fix și permanent în care își desfășoară activitatea, de caracterul obișnuit sau durata activităților desfășurate, de numărul serviciilor prestate, precum și de intenția persoanei în cauză, astfel cum aceasta reiese din toate împrejurările. (10)  Pentru determinarea legislației aplicabile în temeiul alineatelor (8) și (9), instituțiile respective iau în considerare situația estimată pentru următoarele 12 luni calendaristice.
    Textul în documentul-sursă ↗
  49. Sursa 49: Regulamentul (CE) nr. 987/2009 de stabilire a procedurii de punere în aplicare a Regulamentului (CE) nr. 883/2004Normă · art. 16 alin. (1)-(6) · forma din 1 ianuarie 2018Textul oficial ↗Explicația noastră a actului →
    Vezi extrasul citat
    art. 16 alin. (1)-(6)
    (1)  O persoană care desfășoară activități în două sau mai multe state membre informează instituția desemnată de autoritatea competentă din statul membru de reședință cu privire la aceasta. (2)  Instituția desemnată de la locul de reședință determină fără întârziere care este legislația aplicabilă persoanei respective, ținând seama de articolul 13 din regulamentul de bază și de articolul 14 din regulamentul de punere în aplicare. Această determinare inițială a legislației aplicabile este cu titlu provizoriu. Instituția informează instituțiile desemnate din fiecare stat membru în care se desfășoară o activitate asupra determinării legislației aplicabile cu titlu provizoriu. (3)  Determinarea cu titlu provizoriu a legislației aplicabile menționate la alineatul (2) devine definitivă în termen de două luni de la informarea instituției desemnate de autoritățile competente ale statelor membre în cauză cu privire la această determinare, în conformitate cu alineatul (2), cu excepția cazului în care legislația a fost deja determinată definitiv pe baza alineatului (4), sau când cel puțin una dintre instituțiile în cauză informează instituția desemnată de autoritatea competentă a statului membru de reședință, până la sfârșitul perioadei de două luni, asupra faptului că nu poate accepta încă determinarea respectivă sau are un punct de vedere diferit în această privință. (4)  În cazul în care incertitudinea privind determinarea legislației aplicabile impune stabilirea unor contacte între instituțiile sau autoritățile din două sau mai multe state membre, la cererea uneia sau a mai multor instituții desemnate de autoritățile competente din statele membre în cauză sau chiar la cererea autorităților competente, legislația aplicabilă persoanei în cauză se determină de comun acord, având în vedere articolul 13 din regulamentul de bază și dispozițiile pertinente ale articolului 14 din regulamentul de punere în aplicare. În cazul în care intervine o divergență de opinii între instituțiile sau autoritățile competente în cauză, respectivele organisme încearcă să ajungă la un acord, în conformitate cu condițiile menționate anterior și cu articolul 6 din regulamentul de punere în aplicare. (5)  Instituția competentă din statul membru a cărui legislație este determinată ca fiind aplicabilă, fie provizoriu, fie definitiv, informează de îndată persoana respectivă. (6)  În cazul în care persoana respectivă nu furnizează informațiile prevăzute la alineatul (1), prezentul articol se aplică la inițiativa instituției desemnate de autoritatea competentă din statul membru de reședință, de îndată ce este informată asupra situației persoanei în cauză, posibil prin intermediul unei alte instituții respective.
    Textul în documentul-sursă ↗
  50. Sursa 50: FPS Social Security Belgia: lista statelor semnatare ale acordului-cadru privind telemunca transfrontalierăGhid oficial · Tabelul Signatory States integral și propoziția imediat următoare, starea observată la 17 octombrie 2026Textul oficial ↗Explicația noastră a actului →
    Vezi extrasul citat
    Tabelul Signatory States integral și propoziția imediat următoare, starea observată la 17 octombrie 2026 · limba originalului: en
    Signatory States | Date of entry into force | Signed agreements | Competent institution --- | --- | --- | --- Austria | 1 July 2023 | Agreement (.pdf) | Dachverband der Sozialversicherungsträger (the Federation of Social insurances) Belgium | 1 July 2023 | Agreement (.pdf) | National Social Security Office Croatia | 1 July 2023 | Agreement (.pdf) | Croatian Pension Insurance Institute Czechia | 1 July 2023 | Agreement (.pdf) | Czech Social Security Administration Estonia | 1 February 2026 | Agreement (.pdf) | Social Insurance Board Finland | 1 July 2023 | Agreement (.pdf) | Finnish Centre for Pensions France | 1 July 2023 | Agreement (.pdf) | Union pour le recouvrement des cotisations de sécurité sociale et d'allocations familiales (URSSAF), Mutualité sociale Agricole (MSA) Germany | 1 July 2023 | Agreement (.pdf) | GKV-Spitzenverband, Deutsche Verbindungsstelle Krankenversicherung - Ausland Ireland | 1 June 2024 | Agreement (.pdf) | Department of Social Protection Italy | 1 January 2024 | Agreement (.pdf) | Ministry of Labor and Social Policies Liechtenstein | 1 July 2023 | Agreement (.pdf) | Office of Public Health (Amt für Gesundheit) Lithuania | 1 May 2024 | Agreement (.pdf) | Vilnius Branch of the State Social Insurance Fund Board Luxembourg | 1 July 2023 | Agreement (.pdf) | Centre commun de la sécurité sociale Malta | 1 July 2023 | Agreement (.pdf) | Department of Social Security Netherlands | 1 July 2023 | Agreement (.pdf) | Sociale Verzekeringsbank Norway | 1 July 2023 | Agreement (.pdf) | NAV Social Insurance and Contributions Poland | 1 July 2023 | Agreement (.pdf) | Social Insurance Institution – Zaklad Ubezpieczen Spolecznych ZUS Portugal | 1 July 2023 | Agreement (.pdf) | Institute of Social Security Slovakia | 1 July 2023 | Agreement (.pdf) | Ministry of Labour, Social Affairs and Family Slovenia | 1 September 2023 | Agreement (.pdf) | Ministry Of Labour, Family, Social Affairs And Equal Opportunities of the Republic of Slovenia Spain | 1 July 2023 | Agreement (.pdf) | Tesorería General de la Seguridad Social (TGSS) Sweden | 1 July 2023 | Agreement (.pdf) | Försäkringskassan (Social Insurance Agency) Switzerland | 1 July 2023 | Agreement (.pdf) | Bundesamt für Sozialversicherungen - Anwendbare Rechtsvorschriften Only countries that have officially signed the framework agreement are included in the above list.
    Textul în documentul-sursă ↗
  51. Sursa 51: CODUL MUNCII din 24 ianuarie 2003 (**republicat**) ( Legea nr. 53/2003 )Lege · Titlul II / Capitolul I / art. 17 / alin. (3) / lit. b) · forma din 27 aprilie 2026Textul oficial ↗Explicația noastră a actului →
    Vezi extrasul citat
    Titlul II / Capitolul I / art. 17 / alin. (3) / lit. b)
    b) locul de muncă sau, în lipsa unui loc de muncă fix, posibilitatea ca salariatul să își desfășoare activitatea în locuri de muncă diferite, precum și dacă deplasarea între acestea este asigurată sau decontată de către angajator, după caz;
    Textul în documentul-sursă ↗
  52. Sursa 52: CODUL MUNCII din 24 ianuarie 2003 (**republicat**) ( Legea nr. 53/2003 )Lege · Titlul II / Capitolul III / art. 41 / alin. (3) / lit. b) · forma din 27 aprilie 2026Textul oficial ↗Explicația noastră a actului →
    Vezi extrasul citat
    Titlul II / Capitolul III / art. 41 / alin. (3) / lit. b)
    b) locul muncii;
    Textul în documentul-sursă ↗
  53. Sursa 53: CODUL MUNCII din 24 ianuarie 2003 (**republicat**) ( Legea nr. 53/2003 )Lege · Titlul XI / Capitolul II / art. 247 / alin. (2) · forma din 27 aprilie 2026Textul oficial ↗Explicația noastră a actului →
    Vezi extrasul citat
    Titlul XI / Capitolul II / art. 247 / alin. (2)
    (2) Abaterea disciplinară este o faptă în legătură cu munca și care constă într-o acțiune sau inacțiune săvârșită cu vinovăție de către salariat, prin care acesta a încălcat normele legale, regulamentul intern, contractul individual de muncă sau contractul colectiv de muncă aplicabil, ordinele și dispozițiile legale ale conducătorilor ierarhici.
    Textul în documentul-sursă ↗
  54. Sursa 54: CODUL MUNCII din 24 ianuarie 2003 (**republicat**) ( Legea nr. 53/2003 )Lege · Titlul XI / Capitolul II / art. 250 · forma din 27 aprilie 2026Textul oficial ↗Explicația noastră a actului →
    Vezi extrasul citat
    Titlul XI / Capitolul II / art. 250
    Angajatorul stabilește sancțiunea disciplinară aplicabilă în raport cu gravitatea abaterii disciplinare săvârșite de salariat, avându-se în vedere următoarele:
    Textul în documentul-sursă ↗
  55. Sursa 55: CODUL MUNCII din 24 ianuarie 2003 (**republicat**) ( Legea nr. 53/2003 )Lege · Titlul XI / Capitolul II / art. 250 / lit. a) · forma din 27 aprilie 2026Textul oficial ↗Explicația noastră a actului →
    Vezi extrasul citat
    Titlul XI / Capitolul II / art. 250 / lit. a)
    a) împrejurările în care fapta a fost săvârșită;
    Textul în documentul-sursă ↗
  56. Sursa 56: CODUL MUNCII din 24 ianuarie 2003 (**republicat**) ( Legea nr. 53/2003 )Lege · Titlul XI / Capitolul II / art. 250 / lit. b) · forma din 27 aprilie 2026Textul oficial ↗Explicația noastră a actului →
    Vezi extrasul citat
    Titlul XI / Capitolul II / art. 250 / lit. b)
    b) gradul de vinovăție a salariatului;
    Textul în documentul-sursă ↗
  57. Sursa 57: CODUL MUNCII din 24 ianuarie 2003 (**republicat**) ( Legea nr. 53/2003 )Lege · Titlul XI / Capitolul II / art. 250 / lit. c) · forma din 27 aprilie 2026Textul oficial ↗Explicația noastră a actului →
    Vezi extrasul citat
    Titlul XI / Capitolul II / art. 250 / lit. c)
    c) consecințele abaterii disciplinare;
    Textul în documentul-sursă ↗
  58. Sursa 58: CODUL MUNCII din 24 ianuarie 2003 (**republicat**) ( Legea nr. 53/2003 )Lege · Titlul XI / Capitolul II / art. 250 / lit. d) · forma din 27 aprilie 2026Textul oficial ↗Explicația noastră a actului →
    Vezi extrasul citat
    Titlul XI / Capitolul II / art. 250 / lit. d)
    d) comportarea generală în serviciu a salariatului;
    Textul în documentul-sursă ↗
  59. Sursa 59: CODUL MUNCII din 24 ianuarie 2003 (**republicat**) ( Legea nr. 53/2003 )Lege · Titlul XI / Capitolul II / art. 250 / lit. e) · forma din 27 aprilie 2026Textul oficial ↗Explicația noastră a actului →
    Vezi extrasul citat
    Titlul XI / Capitolul II / art. 250 / lit. e)
    e) eventualele sancțiuni disciplinare suferite anterior de către acesta.
    Textul în documentul-sursă ↗
  60. Sursa 60: CODUL MUNCII din 24 ianuarie 2003 (**republicat**) ( Legea nr. 53/2003 )Lege · Titlul XI / Capitolul II / art. 251 / alin. (1) · forma din 27 aprilie 2026Textul oficial ↗Explicația noastră a actului →
    Vezi extrasul citat
    Titlul XI / Capitolul II / art. 251 / alin. (1)
    (1) Sub sancțiunea nulității absolute, nicio măsură, cu excepția celei prevăzute la art. 248 alin. (1) lit. a), nu poate fi dispusă mai înainte de efectuarea unei cercetări disciplinare prealabile.
    Textul în documentul-sursă ↗
  61. Sursa 61: CODUL MUNCII din 24 ianuarie 2003 (**republicat**) ( Legea nr. 53/2003 )Lege · Titlul XI / Capitolul II / art. 251 / alin. (4) · forma din 27 aprilie 2026Textul oficial ↗Explicația noastră a actului →
    Vezi extrasul citat
    Titlul XI / Capitolul II / art. 251 / alin. (4)
    (4) În cursul cercetării disciplinare prealabile salariatul are dreptul să formuleze și să susțină toate apărările în favoarea sa și să ofere comisiei sau persoanei împuternicite să realizeze cercetarea toate probele și motivațiile pe care le consideră necesare, precum și dreptul să fie asistat, la cererea sa, de către un consultant extern specializat în legislația muncii sau de către un reprezentant al sindicatului al cărui membru este.
    Textul în documentul-sursă ↗
  62. Sursa 62: CODUL MUNCII din 24 ianuarie 2003 (**republicat**) ( Legea nr. 53/2003 )Lege · Titlul II / Capitolul III / art. 41 / alin. (2) · forma din 27 aprilie 2026Textul oficial ↗Explicația noastră a actului →
    Vezi extrasul citat
    Titlul II / Capitolul III / art. 41 / alin. (2)
    (2) Cu titlu de excepție, modificarea unilaterală a contractului individual de muncă este posibilă numai în cazurile și în condițiile prevăzute de prezentul cod.
    Textul în documentul-sursă ↗
Ai nevoie de un avocat? Scrie-ne. Găsim pentru tine un avocat colaborator potrivit cazului tău, care te contactează în cel mult 2 zile lucrătoare. Prima consultație este gratuită și nu te obligă la nimic. Când poate fi util un avocat.

Ghiduri înrudite

Documentul A1 și munca în mai multe stateC17 · 14 MIN · GHIDRezidența fiscală și dovezile pentru impozitarea salariului din străinătateC17 · 13 MIN · GHID
SURSA
TOATE SURSELE

    Semnalează o eroare

    Spune-ne ce ai observat. Referința de mai jos se adaugă automat în mesaj. Nu include date personale sau detalii despre cazul tău.

    C17-009 · https://dreptulmuncii.org/ghiduri/munca-la-distanta-intre-romania-si-alte-state/
    Scrie-ne despre eroare

    Instalează pe iPhone sau iPad

    1. Apasă butonul Distribuie din Safari (pătratul cu săgeata în sus).
    2. Alege Adaugă pe ecranul principal.
    3. Apasă Adaugă. Aplicația apare lângă celelalte.

    Ghidurile principale, checklisturile și glosarul rămân disponibile și fără semnal.

    CONTACT · AVOCAȚI COLABORATORI

    Scrie-ne

    1. Scrii pe scurt ce s-a întâmplat.
    2. Echipa DreptulMuncii.org citește mesajul și alege un avocat colaborator potrivit cazului tău.
    3. Avocatul te contactează în cel mult 2 zile lucrătoare. Prima consultație este gratuită și nu te obligă la nimic. Numele și datele tale de contact îi sunt arătate doar după ce confirmă că preia cererea.

    Site-ul nu primește comision. Dacă vrei să continui după prima consultație, onorariul îl stabilești direct cu avocatul.

    Scrie pe scurt ce s-a întâmplat și ce întrebare ai. Numele și datele de contact pune-le în câmpurile de mai sus. Nu include CNP, date de card sau de cont, detalii medicale amănunțite sau copii ale actelor: avocatul ți le va cere, dacă e nevoie.

    Cum folosim datele: Confidențialitate.

    Gratuit · fără comision