Hărțuire sexuală
Comportamentul nedorit cu conotație sexuală, fizic, verbal sau nonverbal, care lezează demnitatea unei persoane și creează un mediu ostil sau umilitor.
Hărțuirea sexuală este situația în care se manifestă un comportament nedorit cu conotație sexuală, exprimat fizic, verbal sau nonverbal, care are ca obiect sau ca efect lezarea demnității unei persoane și, în special, crearea unui mediu de intimidare, ostil, degradant, umilitor sau jignitor.
Salariatul are dreptul la demnitate în muncă. Angajații care se consideră discriminați pe criteriul de sex, inclusiv prin hărțuire sexuală, pot formula sesizări sau reclamații către angajator ori împotriva lui, dacă acesta este direct implicat, și pot cere sprijinul sindicatului sau al reprezentanților salariaților; dacă sesizarea nu este rezolvată la angajator, se pot adresa instituției competente sau instanței.
Persoana care se consideră discriminată poate cere în instanță despăgubiri și restabilirea situației anterioare, în condițiile legii. Sesizările privind hărțuirea pe criteriu de sex adresate instituțiilor publice se analizează chiar dacă sunt anonime.
APARE ȘI CA hărțuirea sexuală · hărțuirii sexuale · hărțuire sexuală la locul de muncă · hărțuirea sexuală la locul de muncă · hărțuire pe criteriu de sex · hărțuirea pe criteriu de sex
Ghiduri unde apare
Hărțuirea sexuală la serviciu: documentare și sesizare →Procedura internă pentru sesizările de hărțuire →Procedura internă pentru sesizările de hărțuire — pașii angajatorului →Sesizarea și procedura de soluționare la CNCD →Din textul legii
Vezi textul citat
d) prin hărțuire sexuală se înțelege situația în care se manifestă un comportament nedorit cu conotație sexuală, exprimat fizic, verbal sau nonverbal, având ca obiect sau ca efect lezarea demnității unei persoane și, în special, crearea unui mediu de intimidare, ostil, degradant, umilitor sau jignitor;
Vezi textul citat
e) dreptul la demnitate în muncă;
Vezi textul citat
(1) Angajații au dreptul ca, în cazul în care se consideră discriminați pe baza criteriului de sex, să formuleze sesizări/reclamații către angajator sau împotriva lui, dacă acesta este direct implicat, și să solicite sprijinul organizației sindicale sau al reprezentanților salariaților din unitate pentru rezolvarea situației la locul de muncă.(2) În cazul în care această sesizare/reclamație nu a fost rezolvată la nivelul angajatorului prin mediere, persoana angajată care prezintă elemente de fapt ce conduc la prezumția existenței unei discriminări directe sau indirecte bazate pe criteriul de sex în domeniul muncii, pe baza prevederilor prezentei legi, are dreptul atât să sesizeze instituția competentă, cât și să introducă cerere către instanța judecătorească competentă în a cărei circumscripție teritorială își are domiciliul ori reședința, respectiv la secția/completul pentru conflicte de muncă și drepturi de asigurări sociale din cadrul tribunalului sau, după caz, instanța de contencios administrativ, dar nu mai târziu de 3 ani de la data săvârșirii faptei.
Vezi textul citat
(1) Persoana care se consideră discriminată poate formula în fața instanței de judecată o cerere pentru acordarea de despăgubiri și restabilirea situației anterioare discriminării sau anularea situației create prin discriminare, potrivit dreptului comun. Cererea este scutită de taxă judiciară de timbru și nu este condiționată de sesizarea Consiliului.
Informațiile nu constituie consultanță juridică.