Repausul și întoarcerea șoferului: organizare și cheltuieli
Repausul săptămânal normal de minimum 45 de ore se efectuează în afara camionului, în condiții adecvate, iar angajatorul suportă cazarea. Firma trebuie să facă posibilă întoarcerea periodică a șoferului și să păstreze dovada organizării ei. După două repausuri reduse consecutive permise în transportul internațional de mărfuri, compensațiile precedă repausul normal următor. Depășirea conducerii pentru a ajunge la repaus este permisă numai în condițiile excepționale și limitele art. 12. [8] [9] [6] [7] [13]
- ACTUALIZAT
- TIMP DE CITIRE
- 12 minute
- CATEGORIE
- Situații profesionale specifice
Cuprins · 12 secțiuni
- 01Cui se adresează
- 02Când se aplică regulile și ce înseamnă repausul
- 03Repausul normal nu se efectuează în cabină
- 04Cum se compensează repausurile reduse, inclusiv două consecutive
- 05Ce trebuie să organizeze firma pentru întoarcerea periodică
- 06Ce dovezi se păstrează pentru control
- 07Cine plătește deplasarea de la finalul cursei
- 08Când pot depăși conducerea pentru a ajunge la repaus
- 09Ce fac când programul nu permite un repaus legal
- 10Termene și repere
- 11Lista ta de pași
- 12Surse și trimiteri
Cui se adresează
Șoferi și angajatori care efectuează operațiuni supuse Regulamentului (CE) nr. 561/2006.
Transport internațional de mărfuri, pentru derogarea privind două repausuri săptămânale reduse consecutive.
Aplicarea distinctă a Acordului european privind munca echipajelor vehiculelor care efectuează transporturi rutiere internaționale (AETR) și a Acordului UE–Regatul Unit.
Detalierea derogării de 12 zile pentru serviciile ocazionale de călători și a tuturor excepțiilor naționale.
Calculul integral al salariului, diurnei și al eventualelor drepturi contractuale de deplasare.
Când se aplică regulile și ce înseamnă repausul
Repausul este timpul neîntrerupt de care șoferul poate dispune liber. Repausul săptămânal normal are cel puțin 45 de ore; cel redus are sub 45 de ore, dar cel puțin 24 de ore consecutive, în condițiile regulamentului. O săptămână se calculează de luni, ora 00:00, până duminică, ora 24:00. [3]
Pragurile de 45 și 24 de ore de mai jos sunt cele ale regimului special al transporturilor. Pentru raportul de muncă trebuie avut în vedere și regimul național aplicabil: Codul muncii prevede, ca regulă generală, 48 de ore consecutive de repaus săptămânal. Îndeplinirea minimului din regulament nu dovedește singură respectarea tuturor drepturilor legale sau contractuale ale salariatului. [3] [28] [29]
Regulamentul (CE) nr. 561/2006 acoperă, în principal, transportul de mărfuri cu vehicule sau ansambluri de peste 3,5 tone și transportul de călători cu vehicule destinate pentru mai mult de nouă persoane, inclusiv șoferul. Din 1 iulie 2026, acoperă și transportul internațional de mărfuri și cabotajul cu vehicule sau ansambluri de peste 2,5 tone. Există excluderi: de exemplu, unele servicii regulate de călători pe trasee de cel mult 50 km și anumite transporturi în cont propriu cu vehicule de peste 2,5 tone, dar de cel mult 3,5 tone, dacă șofatul nu este activitatea principală. [1] [2]
Regulile prezentate privesc operațiunile din domeniul teritorial al regulamentului: în interiorul UE și între UE, Elveția și statele Spațiului Economic European. Pentru anumite trasee internaționale care ies din această zonă, art. 2 alin. (3) trimite la AETR; nu se transferă automat toate derogările descrise aici asupra acelor trasee. Obligația firmei de a organiza întoarcerea periodică privește șoferii salariați, inclusiv situațiile care sunt în fapt raporturi de muncă; interdicția repausului normal în cabină îi privește și pe șoferii independenți care intră în domeniul regulamentului. [1] [20]
Repausul normal nu se efectuează în cabină
Nu poți efectua în camion repausul săptămânal normal, nici dacă scoți cardul din tahograf. Interdicția se referă la locul în care te odihnești și la natura repausului. Se aplică și repausului săptămânal de peste 45 de ore efectuat ca o compensație pentru reducerile anterioare. Scoaterea cardului nu schimbă aceste condiții. [8] [15]
Aceste repausuri se efectuează într-un spațiu de cazare adecvat, cu condiții corespunzătoare pentru dormit și igienă și adaptat nevoilor persoanelor de ambele sexe. Costul cazării în afara vehiculului este suportat de angajator. Regula nu impune prin ea însăși un anumit lanț hotelier ori o categorie de stele. [8]
Pentru repausul zilnic și repausul săptămânal redus, explicațiile Comisiei admit folosirea vehiculului staționat, dacă are condiții adecvate pentru dormit. Această posibilitate nu permite efectuarea repausului normal de 45 de ore în camion. Pauza celui de-al doilea șofer într-un vehicul aflat în mers are reguli proprii; vezi Tahograful și evidența activității șoferului. [22] [4]
În România, efectuarea în vehicul a repausurilor interzise de art. 8 alin. (8) constituie contravenție, iar amenda prevăzută pentru șofer este de 4.000–6.000 lei. Aceasta este sancțiunea din dreptul român; controlul într-un alt stat se raportează la regimul sancționator aplicabil acolo. [24]
Cum se compensează repausurile reduse, inclusiv două consecutive
Regula obișnuită cere, în oricare două săptămâni consecutive, fie două repausuri săptămânale normale, fie unul normal și unul redus de minimum 24 de ore. Următorul repaus săptămânal începe cel târziu la sfârșitul a șase perioade de 24 de ore, calculate de la sfârșitul repausului săptămânal precedent. Nu este suficient să verifici doar câte weekenduri ai petrecut acasă. Un repaus care se întinde în două săptămâni poate fi atribuit uneia dintre ele, nu ambelor. [6] [10]
Pentru o reducere obișnuită, diferența până la 45 de ore se recuperează prin repaus echivalent, luat integral înainte de sfârșitul celei de-a treia săptămâni care urmează săptămânii respective. Compensația se atașează unei alte perioade de repaus de cel puțin nouă ore. De exemplu, un repaus de 30 de ore lasă o compensație de 15 ore; aceasta nu se înlocuiește cu bani. [7] [27]
Două repausuri săptămânale reduse consecutive sunt o derogare pentru transportul internațional de mărfuri, cu condiții cumulative:
- ambele repausuri reduse încep în afara statului în care este stabilit angajatorul și în afara țării de reședință a șoferului;
- în oricare patru săptămâni consecutive se efectuează cel puțin patru repausuri săptămânale, dintre care cel puțin două normale;
- fiecare repaus redus respectă minimumul de 24 de ore și se păstrează regula începutului repausului după cel mult șase perioade de 24 de ore. [6]
După folosirea acestei derogări, cele două compensații se iau împreună, înaintea repausului săptămânal normal următor, fără o cursă sau altă muncă între compensații și repausul normal. Firma trebuie să facă posibilă întoarcerea înainte de acest bloc de repaus. Nu poți amâna cele două compensații ca și cum ar fi reduceri izolate obișnuite. [7] [9] [21]
Exemplu de calcul: două repausuri de 24 de ore lasă două diferențe de câte 21 de ore. Blocul următor are cel puțin 21 + 21 + 45 = 87 de ore, calculat din minimele regulamentului. [27] În explicația Comisiei, compensațiile trebuie încheiate suficient de devreme încât partea de repaus normal de 45 de ore să înceapă în limita celor șase perioade de 24 de ore de la finalul repausului precedent. Planificarea trebuie să păstreze și repausul zilnic necesar; acesta poate fi prelungit în repaus săptămânal. [7] [21] [5]
În România, nerespectarea regulilor compensației după două repausuri reduse consecutive poate atrage pentru șofer amenda de 4.000–6.000 lei. Derogarea de mai sus nu se aplică automat transportului de călători. [24] [6]
Ce trebuie să organizeze firma pentru întoarcerea periodică
Firma trebuie să organizeze activitatea astfel încât șoferul să poată reveni, în fiecare perioadă de patru săptămâni consecutive, la unul dintre cele două locuri prevăzute de regulament:
- centrul operațional al angajatorului unde șoferul își are în mod obișnuit baza, în statul de stabilire al angajatorului;
- locul de reședință al șoferului.
Scopul este efectuarea a cel puțin unui repaus săptămânal normal sau a unui repaus săptămânal de peste 45 de ore care include compensații. După două repausuri reduse consecutive permise pentru transportul internațional de mărfuri, întoarcerea trebuie să fie posibilă înaintea repausului normal cu compensațiile următoare, fără a aștepta împlinirea celor patru săptămâni. [9]
Obligația este activă: firma planifică întoarcerea fără să aștepte o cerere specială a șoferului. Curtea de Justiție a Uniunii Europene (CJUE) a precizat că angajatorul poate cere revenirea mai întâi la centrul operațional în timpul de muncă, în cadrul regulilor aplicabile raportului de muncă. Șoferul păstrează libertatea de a alege unde își petrece repausul. Obligația de organizare a întoarcerii nu îl obligă să își petreacă fiecare repaus la domiciliu. [30] [17]
Pentru o întoarcere concretă, șoferul poate comunica faptul că preferă să rămână sau să se odihnească în alt loc. Păstrează comunicarea datată și identificarea perioadei vizate. O clauză generală semnată la angajare, prin care șoferul ar renunța dinainte la toate întoarcerile, nu exonerează firma de organizarea periodică. Distincția este între alegerea individuală privind un repaus și o renunțare generală anticipată. Dacă șoferul comunică pentru perioada concretă alegerea liberă de a nu reveni, firma nu trebuie să organizeze acea deplasare, dar trebuie să poată dovedi alegerea. [30] [31] [18]
În planificare, stabilește de la început locul final al cursei, transportul necesar întoarcerii, timpul deplasării și momentul începerii repausului. Un program de transport trebuie să permită respectarea perioadelor de conducere și de odihnă. [9] [12]
Întoarcerea șoferului se distinge de întoarcerea camionului. Prin hotărârea din 4 octombrie 2024, CJUE a anulat obligația întoarcerii vehiculului la centrul operațional la fiecare opt săptămâni. Obligația organizării întoarcerii șoferului a rămas aplicabilă; aceasta nu cere ca revenirea să se facă neapărat cu vehiculul folosit la transport. [32]
Ce dovezi se păstrează pentru control
Întreprinderea trebuie să documenteze cum și-a îndeplinit obligația și să păstreze documentele la sediu pentru autoritățile de control. Proba urmărește posibilitatea reală de întoarcere organizată de firmă, nu doar existența unei politici interne. [9] [31]
Un dosar practic poate cuprinde planificarea curselor și a repausurilor, datele tahografului, programul șoferului, biletele rezervate, documentele transportului cu microbuzul firmei, dovada plății și corespondența privind o alegere individuală de a se odihni în alt loc. Lista este exemplificativă: probele trebuie să fie coerente și să arate ce posibilitate concretă a avut șoferul în perioada controlată. CJUE cere o metodă fiabilă și eficientă de probă, în limitele regulilor aplicabile. [31] [18]
Conform explicațiilor Comisiei, dosarul organizării întoarcerii se păstrează la întreprindere; șoferului nu trebuie să i se ceară să poarte acest dosar ori dovada locului unde a petrecut repausul normal. Această regulă nu îl scutește de evidențele activităților cerute separat la controlul tahografului. Pentru documentele și înregistrările personale, vezi Tahograful și evidența activității șoferului. [18]
Nu confunda termenul unei categorii de evidențe cu un termen universal pentru toate documentele întoarcerii. Art. 8 alin. (8a) cere păstrarea documentației la sediu, fără să prevadă în acel alineat o durată numerică unică. Pentru datele descărcate din unitatea vehiculului și card, art. 10 alin. (5) prevede păstrarea cel puțin 12 luni de la înregistrare. [9] [14]
Cine plătește deplasarea de la finalul cursei
Când perioada de lucru se încheie departe de locul de întoarcere prevăzut de art. 8 alin. (8a), obligația angajatorului de a organiza revenirea include și costul deplasării necesare. Aceleași principii se aplică și șoferului angajat de o firmă din UE care are reședința într-o țară terță. [30] [19]
Situația diferă când șoferul, în acord cu angajatorul, alege să plece direct într-un al treilea loc pentru repaus, în locul reședinței sau centrului operațional. Explicațiile Comisiei atribuie șoferului costurile deplasării la acel loc și înapoi. Această regulă nu trebuie folosită pentru a prezenta ca alegere personală o întoarcere pe care firma era obligată să o organizeze. [19]
Înaintea finalului cursei, confirmă în scris locul de întoarcere și modul de transport. Dacă ai plătit personal, păstrează biletul, factura sau bonul, dovada plății, ruta, data și corespondența; acestea ajută la susținerea unei solicitări de decontare. Nu se confundă cheltuielile deplasării cu plata cazării pentru repausul normal în afara camionului, pe care regulamentul o pune distinct în sarcina angajatorului. [19] [8]
Timpul de întoarcere nu devine automat repaus. Deplasarea către sau de la un vehicul aflat într-un loc diferit de domiciliu ori de centrul operațional obișnuit nu se înregistrează ca pauză sau repaus, cu excepția situației prevăzute pentru feribot ori tren cu acces la cabină de dormit ori cușetă. Dacă șoferul conduce el însuși un vehicul din afara domeniului regulamentului pentru a ajunge la camionul aflat în acel alt loc sau pentru a reveni de acolo, timpul respectiv este „altă muncă”. [11]
Când pot depăși conducerea pentru a ajunge la repaus
Art. 12 permite derogări limitate, în împrejurări excepționale, dacă siguranța rutieră nu este pusă în pericol. Nu este o rezervă de timp care poate fi adăugată obișnuit fiecărei curse. Explicațiile Comisiei indică împrejurări neprevăzute, independente de voința șoferului ori transportatorului, precum întârzieri neașteptate la încărcare sau condiții de trafic ori meteorologice neprevăzute. Programarea curselor trebuie să permită respectarea normală a regulamentului. [13] [23] [12]
| Derogare pentru întoarcere | Destinație și repaus | Condiție suplimentară |
|---|---|---|
| Până la o oră peste limitele zilnică și săptămânală | Reședința șoferului sau centrul operațional al angajatorului, pentru un repaus săptămânal | Se păstrează pauzele normale și toate celelalte condiții aplicabile. [13] [16] |
| Până la două ore peste limitele zilnică și săptămânală | Aceleași destinații, pentru un repaus săptămânal normal | O pauză neîntreruptă de cel puțin 30 de minute se efectuează imediat înaintea conducerii suplimentare. [13] |
Acestea sunt alternative, nu o permisiune de a aduna o oră și încă două. Derogarea privește art. 6 alin. (1)–(2) și, în condițiile ei, încadrarea repausului zilnic în intervalul de 24 de ore de la art. 8 alin. (2). Nu permite reducerea duratei repausului necesar. [13] [16] [23]
Plafonul de 90 de ore în oricare două săptămâni consecutive și obligația începerii repausului săptămânal în limita celor șase perioade de 24 de ore rămân aplicabile. În regimul general, rămâne și pauza de cel puțin 45 de minute după cel mult patru ore și jumătate de conducere, cu posibilitatea fracționării legale în 15 minute urmate de 30 de minute. O pauză de 30 de minute cerută de derogare nu scurtează singură pauza de 45 de minute care este deja datorată. Dacă pauza legală efectuată imediat înainte satisface și condiția celor 30 de minute, nu este necesară dublarea aceleiași pauze. [16] [4]
Cel târziu la sosirea la destinație ori la locul corespunzător de oprire, șoferul notează manual motivul concret al abaterii pe foaia de înregistrare, pe documentul imprimat de tahograf sau în programul de lucru. O formulă precum „să ajung acasă” nu descrie, singură, împrejurarea excepțională. Păstrează și dovezile disponibile ale întârzierii; ele susțin motivul declarat. [13] [23]
Timpul suplimentar se compensează printr-un repaus echivalent, luat integral împreună cu alt repaus, până la sfârșitul celei de-a treia săptămâni care urmează săptămânii în care s-a folosit derogarea. Compensația nu autorizează planificarea de la început a unei depășiri obișnuite. [13] [23]
Există separat derogarea de siguranță din primul paragraf al art. 12, pentru a ajunge la un loc adecvat de oprire în măsura necesară protejării persoanelor, vehiculului ori încărcăturii. Ea are propriile condiții și nu trebuie confundată cu întoarcerea de până la una sau două ore. [13]
Ce fac când programul nu permite un repaus legal
Comunică din timp dispecerului, în scris când este posibil, ora la care se epuizează conducerea permisă, momentul de la care trebuie început repausul și problema concretă: lipsa cazării, transportul de întoarcere sau o compensație neplanificată. Cere o soluție realizabilă în limitele regulamentului și păstrează programul, răspunsurile și înregistrările activității. Firma are obligația de organizare, instruire și control; dispoziția de a continua cursa nu înlătură obligațiile șoferului. [12] [5] [9]
În România, neorganizarea întoarcerii în condițiile art. 8 alin. (8a) este sancționată cu 4.000–6.000 lei pentru întreprindere/operator. Sancțiunile pentru repaus în cabină și pentru compensația nerespectată după două repausuri reduse consecutive sunt reglementate distinct pentru șofer. Dacă abaterile privind conducerea, odihna sau pauzele sunt constatate în trafic ori șoferul nu poate dovedi pauzele sau odihna minimă, OG nr. 37/2007 prevede, în condițiile art. 9 alin. (2), și imobilizarea vehiculului până la îndeplinirea condițiilor legale de continuare. [25] [24] [26]
Pentru o problemă de pontaj, urmărește separat conducerea, altă muncă, disponibilitatea și repausul în Tahograful și evidența activității șoferului. Pentru suspendarea contractului în perioadele dintre curse și plata nopților lucrate, vezi Salariul și suspendarea activității șoferului.
Termene și repere procedurale
- Interval
Cel târziu la sfârșitul a șase perioade consecutive de 24 de ore
- De când începe
Sfârșitul repausului săptămânal precedent
- Cum se aplică
- Consecințe
Programul trebuie corectat înainte de expirarea intervalului; încălcările repausului pot fi sancționate.
Art. 12 privind întoarcerea nu permite depășirea acestei limite.
Regimurile derogatorii distincte pentru servicii ocazionale de călători nu se transferă transportului internațional de mărfuri.
- Interval
În fiecare perioadă de patru săptămâni consecutive
- De când începe
Planificarea activității șoferului în succesiunea săptămânilor de lucru
- Cum se aplică
- Consecințe
În România, neîndeplinirea obligației de organizare se sancționează pentru operator cu amendă de 4.000–6.000 lei.
După două repausuri reduse consecutive, revenirea trebuie să fie posibilă înaintea următorului repaus normal cu compensații.
Alegerea individuală a șoferului de a nu reveni se distinge de o renunțare generală anticipată.
- Interval
Înainte de sfârșitul celei de-a treia săptămâni care urmează săptămânii respective
- De când începe
Săptămâna în care repausul săptămânal obligatoriu a fost redus
- Cum se aplică
- Consecințe
Diferența rămâne repaus datorat și nu se înlocuiește cu plata unei sume.
După două repausuri reduse consecutive din derogarea pentru transport internațional de mărfuri, ambele compensații precedă repausul normal următor; nu se așteaptă termenul general.
- Interval
Imediat înaintea repausului săptămânal normal următor
- De când începe
Două reduceri consecutive utilizate potrivit derogării pentru transport internațional de mărfuri
- Cum se aplică
- Consecințe
În România, nerespectarea compensației după două reduceri consecutive poate atrage pentru șofer amenda de 4.000–6.000 lei.
Sunt necesare condițiile teritoriale și patru repausuri în oricare patru săptămâni, dintre care două normale.
Potrivit explicației Comisiei, compensațiile se încheie înaintea limitei de șase perioade de 24 de ore pentru începutul repausului normal.
- Interval
Cel târziu la sosirea la destinație ori la locul adecvat de oprire
- De când începe
Folosirea derogării de la art. 12
- Cum se aplică
- Consecințe
Lipsa consemnării și a condițiilor reale împiedică susținerea folosirii legale a derogării.
Pentru întoarcere se cer împrejurări excepționale și absența pericolului pentru siguranța rutieră.
O justificare generică nu înlocuiește împrejurarea concretă.
- Interval
Până la sfârșitul celei de-a treia săptămâni care urmează săptămânii respective
- De când începe
Săptămâna în care s-a folosit prelungirea permisă de art. 12
- Cum se aplică
- Consecințe
Programul trebuie să includă compensația efectivă până la termen.
Compensația nu justifică o depășire planificată în mod obișnuit.
Durata repausului necesar după conducere nu se scurtează pentru a fi recuperată ulterior.
Lista ta de pași
Identifică tipul repausului și, pentru un repaus normal, confirmă cazarea adecvată plătită de angajator. [8]
De reținut
Arată cele 12 idei principale ale ghidului
Repausul săptămânal normal și repausul săptămânal de peste 45 de ore cu compensații sunt interzise în vehicul; angajatorul suportă cazarea. [8]
Scoaterea cardului nu modifică interdicția repausului normal în vehicul. [15]
Firma organizează posibilitatea întoarcerii în fiecare patru săptămâni consecutive, mai devreme după două reduceri consecutive. [9]
Întoarcerea prin art. 12 nu suspendă plafonul de 90 de ore în două săptămâni, pauzele normale sau limita de șase perioade de 24 de ore pentru repausul săptămânal. [16]
Anularea obligației întoarcerii vehiculului la opt săptămâni nu elimină obligația organizării întoarcerii șoferului. [32]
Compar repausul cu evidența reală a activității
Ghidul descrie regulile în vigoare la data actualizării, 18 octombrie 2026. Dacă situația ta este mai veche, unele reguli pot fi diferite.
Surse și trimiteri
- Sursa 1: Regulamentul (CE) nr. 561/2006 privind perioadele de conducere, pauzele și repausul — text consolidatTextul oficial ↗Explicația noastră a actului →
Vezi cele 10 extrase citate
art. 2 alin. (1)–(3)Prezentul regulament se aplică transportului rutier:
Textul în documentul-sursă ↗art. 2 alin. (1)–(3)de mărfuri cu vehicule, inclusiv vehicule cu remorcă sau semiremorcă, a căror masă maximă autorizată depășește 3,5 tone; sau
Textul în documentul-sursă ↗art. 2 alin. (1)–(3)de mărfuri în cadrul operațiunilor de transport internațional sau în cadrul operațiunilor de cabotaj cu vehicule, inclusiv vehicule cu remorcă sau semiremorcă, a căror masă maximă autorizată depășește 2,5 tone, de la 1 iulie 2026; sau
Textul în documentul-sursă ↗art. 2 alin. (1)–(3)de călători cu vehicule care sunt construite sau amenajate în mod permanent pentru a putea asigura transportul a mai mult de nouă persoane, inclusiv conducătorul auto și care sunt destinate acestui scop.
Textul în documentul-sursă ↗art. 2 alin. (1)–(3)Prezentul regulament se aplică, indiferent de țara de înmatriculare a vehiculului, transporturilor rutiere efectuate:
Textul în documentul-sursă ↗art. 2 alin. (1)–(3)între Comunitate, Elveția și țările părți la Acordul privind Spațiul Economic European.
Textul în documentul-sursă ↗art. 2 alin. (1)–(3)AETR se aplică, în locul prezentului regulament, operațiunilor de transport internațional efectuate în parte în afara zonelor prevăzute la alineatul (2), pentru:
Textul în documentul-sursă ↗art. 2 alin. (1)–(3)vehiculele înmatriculate în Comunitate sau în țările care sunt părți la AETR, pentru tot traseul;
Textul în documentul-sursă ↗art. 2 alin. (1)–(3)vehiculele înmatriculate într-o țară terță care nu este parte AETR, numai pentru acea parte a traseului situată pe teritoriul Uniunii Europene sau al țărilor care sunt părți AETR.
Textul în documentul-sursă ↗ - Sursa 2: Regulamentul (CE) nr. 561/2006 privind perioadele de conducere, pauzele și repausul — text consolidatTextul oficial ↗Explicația noastră a actului →
Vezi cele 4 extrase citate
art. 3 lit. (a) și (ha)Prezentul regulament nu se aplică transporturilor rutiere efectuate de:
Textul în documentul-sursă ↗art. 3 lit. (a) și (ha)vehicule utilizate pentru transportul de călători prin servicii regulate, traseul liniei nedepășind 50 km;
Textul în documentul-sursă ↗art. 3 lit. (a) și (ha)vehiculele, inclusiv vehicule cu remorcă sau semiremorcă, a căror o masă maximă autorizată depășește 2,5 tone, dar nu depășește 3,5 tone, care sunt utilizate pentru transportul de mărfuri, în cazul în care transportul nu se efectuează contra cost în contul altcuiva, ci în contul propriu al societății sau al conducătorului auto, și cu condiția ca principala activitate a persoanei care conduce vehiculul să nu fie cea de conducere;
Textul în documentul-sursă ↗ - Sursa 3: Regulamentul (CE) nr. 561/2006 privind perioadele de conducere, pauzele și repausul — text consolidatTextul oficial ↗Explicația noastră a actului →
Vezi cele 10 extrase citate
art. 4 lit. (d)–(i)„pauză”: orice perioadă în care conducătorul auto nu are dreptul să conducă sau să efectueze alte munci și care trebuie să-i permită numai să se odihnească;
Textul în documentul-sursă ↗art. 4 lit. (d)–(i)„altă muncă”: orice activitate, cu excepția conducerii autor, definită ca timp de lucru la articolul 3 litera (a) din Directiva 2002/15/CE, inclusiv orice activitate desfășurată pentru același sau un alt angajator din sectorul transportului sau din alt sector;
Textul în documentul-sursă ↗art. 4 lit. (d)–(i)„repaus”: orice perioadă neîntreruptă pe parcursul căreia conducătorul auto poate dispune liber de timpul său;
Textul în documentul-sursă ↗art. 4 lit. (d)–(i)„perioadă de repaus zilnic”: partea unei zile în timpul căreia conducătorul auto poate dispune liber de timpul său și care poate fi o „perioadă de repaus zilnic normală” sau o „perioadă de repaus zilnic redusă”:
Textul în documentul-sursă ↗art. 4 lit. (d)–(i)„perioadă de repaus zilnic normală”: orice perioadă de repaus de cel puțin unsprezece ore. De asemenea, această perioadă de repaus zilnic normală poate fi luată în două tranșe, din care prima trebuie să fie o perioadă neîntreruptă de cel puțin trei ore și a doua, o perioadă neîntreruptă de cel puțin nouă ore;
Textul în documentul-sursă ↗art. 4 lit. (d)–(i)„perioadă de repaus zilnic redusă”: orice perioadă de repaus de cel puțin nouă ore, dar mai puțin de unsprezece ore;
Textul în documentul-sursă ↗art. 4 lit. (d)–(i)„perioadă de repaus săptămânal”: o perioadă săptămânală în timpul căreia un conducător auto poate dispune liber de timpul său și care poate fi o „perioadă de repaus săptămânal normală” sau o „perioadă de repaus săptămânal redusă”:
Textul în documentul-sursă ↗art. 4 lit. (d)–(i)„perioadă de repaus săptămânal normală”: orice perioadă de repaus de cel puțin patruzeci și cinci de ore;
Textul în documentul-sursă ↗art. 4 lit. (d)–(i)„perioadă de repaus săptămânal redusă”: orice perioadă de repaus de mai puțin de patruzeci și cinci de ore, care poate fi redusă la minimum douăzeci și patru de ore consecutive, sub rezerva condițiilor menționate la articolul 8 alineatul (6);
Textul în documentul-sursă ↗art. 4 lit. (d)–(i)„săptămână”: perioada cuprinsă între ora 00.00 a zilei de luni și ora 24.00 a zilei de duminică;
Textul în documentul-sursă ↗ - Sursa 4: Regulamentul (CE) nr. 561/2006 privind perioadele de conducere, pauzele și repausul — text consolidatTextul oficial ↗Explicația noastră a actului →
Vezi cele 3 extrase citate
art. 7 paragrafele 1, 2 și 4După o perioadă de patru ore și jumătate de conducere, conducătorul auto trebuie să facă o pauză neîntreruptă de cel puțin patruzeci și cinci de minute, exceptând cazul în care își începe o perioadă de repaus.
Textul în documentul-sursă ↗art. 7 paragrafele 1, 2 și 4Această pauză poate fi înlocuită cu o pauză de cel puțin cincisprezece minute urmată de o pauză de cel puțin treizeci de minute, pauze intercalate pe parcursul perioadei de conducere astfel încât să respecte dispozițiile primului paragraf.
Textul în documentul-sursă ↗art. 7 paragrafele 1, 2 și 4Un conducător auto care face parte dintr-un echipaj poate să ia o pauză de 45 de minute la bordul unui vehicul condus de un alt conducător auto, cu condiția ca persoana care face pauză să nu fie implicată în asistarea celei care conduce vehiculul.
Textul în documentul-sursă ↗ - Sursa 5: Regulamentul (CE) nr. 561/2006 privind perioadele de conducere, pauzele și repausul — text consolidatTextul oficial ↗Explicația noastră a actului →
Vezi cele 5 extrase citate
art. 8 alin. (2)–(5)Pe parcursul fiecărei perioade de douăzeci și patru de ore de după perioada de repaus zilnic sau săptămânal, conducătorul auto trebuie să efectueze o nouă perioadă de repaus zilnic.
Textul în documentul-sursă ↗art. 8 alin. (2)–(5)În cazul în care perioada de repaus zilnic care intră în această perioadă de douăzeci și patru de ore este de cel puțin nouă ore, dar mai puțin de unsprezece ore, perioada respectivă de repaus zilnic este considerată perioadă de repaus zilnic redusă.
Textul în documentul-sursă ↗art. 8 alin. (2)–(5)O perioadă de repaus zilnic se poate prelungi pentru a deveni perioadă de repaus săptămânal normală sau perioadă de repaus săptămânal redusă.
Textul în documentul-sursă ↗art. 8 alin. (2)–(5)Un conducător auto nu poate efectua mai mult de trei perioade de repaus zilnic reduse între două perioade de repaus săptămânal.
Textul în documentul-sursă ↗art. 8 alin. (2)–(5)Prin derogare de la alineatul (2), atunci când vehiculul este condus de un echipaj, un conducător auto trebuie să fi efectuat o nouă perioadă de repaus zilnic de cel puțin nouă ore pe parcursul celor treizeci de ore de după perioada de repaus zilnic sau săptămânal.
Textul în documentul-sursă ↗ - Sursa 6: Regulamentul (CE) nr. 561/2006 privind perioadele de conducere, pauzele și repausul — text consolidatTextul oficial ↗Explicația noastră a actului →
Vezi cele 6 extrase citate
art. 8 alin. (6)În oricare două săptămâni consecutive, un conducător auto trebuie să efectueze cel puțin:
Textul în documentul-sursă ↗art. 8 alin. (6)o perioadă de repaus săptămânal normală și o perioadă de repaus săptămânal redusă de cel puțin 24 de ore.
Textul în documentul-sursă ↗art. 8 alin. (6)O perioadă de repaus săptămânal începe nu mai târziu de sfârșitul a șase perioade de 24 de ore de la încheierea perioadei de repaus săptămânal precedente.
Textul în documentul-sursă ↗art. 8 alin. (6)Prin derogare de la primul paragraf, un conducător auto care efectuează operațiuni de transport internațional de mărfuri poate, în afara statului membru de stabilire, să efectueze două perioade de repaus săptămânal reduse consecutive, cu condiția ca, în oricare patru săptămâni consecutive, acel conducător auto să efectueze cel puțin patru perioade de repaus săptămânal dintre care cel puțin două perioade de repaus săptămânal să fie perioade de repaus săptămânal normale.
Textul în documentul-sursă ↗art. 8 alin. (6)În sensul prezentului alineat, se consideră că un conducător auto efectuează operațiuni de transport internațional în cazul în care conducătorul auto începe cele două perioade de repaus săptămânal reduse consecutive în afara statului membru de stabilire al angajatorului și a țării în care se află locul de reședință al conducătorului auto.
Textul în documentul-sursă ↗ - Sursa 7: Regulamentul (CE) nr. 561/2006 privind perioadele de conducere, pauzele și repausul — text consolidatTextul oficial ↗Explicația noastră a actului →
Vezi cele 3 extrase citate
art. 8 alin. (6b) și (7)Orice reducere a perioadei de repaus săptămânal se compensează cu o perioadă de repaus echivalentă luată în bloc, înainte de sfârșitul celei de a treia săptămâni care urmează săptămânii în cauză.
Textul în documentul-sursă ↗art. 8 alin. (6b) și (7)În cazul în care au fost efectuate consecutiv două perioade de repaus săptămânal reduse în conformitate cu alineatul (6) al treilea paragraf, următoarea perioadă de repaus săptămânal este precedată de o perioadă de repaus luată drept compensație pentru cele două perioade de repaus săptămânal reduse.
Textul în documentul-sursă ↗art. 8 alin. (6b) și (7)Orice perioadă de repaus luată în compensație pentru reducerea unei perioade de repaus săptămânal trebuie alipită unei alte perioade de repaus de cel puțin nouă ore.
Textul în documentul-sursă ↗ - Sursa 8: Regulamentul (CE) nr. 561/2006 privind perioadele de conducere, pauzele și repausul — text consolidatTextul oficial ↗Explicația noastră a actului →
Vezi cele 2 extrase citate
art. 8 alin. (8)Perioadele de repaus săptămânal normale și orice perioadă de repaus săptămânal de mai mult de 45 de ore luată în compensație pentru perioade de repaus săptămânal reduse anterioare nu pot fi efectuate la bordul unui vehicul. Ele se efectuează într-un spațiu de cazare corespunzător și adaptat atât pentru bărbați, cât și pentru femei, cu spații de dormit și instalații sanitare adecvate.
Textul în documentul-sursă ↗art. 8 alin. (8)Eventualele costuri de cazare în exteriorul vehiculului sunt suportate de către angajator.
Textul în documentul-sursă ↗ - Sursa 9: Regulamentul (CE) nr. 561/2006 privind perioadele de conducere, pauzele și repausul — text consolidatTextul oficial ↗Explicația noastră a actului →
Vezi cele 3 extrase citate
art. 8 alin. (8a)Întreprinderile de transport organizează activitatea conducătorilor auto în așa fel încât aceștia să poată în fiecare perioadă de patru săptămâni consecutive să se întoarcă la centrul operațional al angajatorului unde se află locul normal de staționare al conducătorului auto și unde începe perioada de repaus săptămânal a conducătorului auto, în statul membru de stabilire al angajatorului, sau să se întoarcă la locul de reședință al conducătorului auto, pentru a petrece cel puțin o perioadă de repaus săptămânal normală sau o perioadă de repaus săptămânal de peste 45 de ore luată în compensație pentru perioade de repaus săptămânal reduse.
Textul în documentul-sursă ↗art. 8 alin. (8a)Cu toate acestea, în cazul în care conducătorul auto a efectuat două perioade de repaus săptămânal reduse consecutive în conformitate cu alineatul (6), întreprinderea de transport organizează activitatea conducătorului auto în așa fel încât acesta să poată să se întoarcă înainte de începutul perioadei de repaus săptămânal normale de peste 45 de ore luată în compensație.
Textul în documentul-sursă ↗art. 8 alin. (8a)Întreprinderea de transport documentează modul în care își îndeplinește această obligație și păstrează documentația la sediu pentru a o prezenta la cererea autorităților de control.
Textul în documentul-sursă ↗ - Sursa 10: Regulamentul (CE) nr. 561/2006 privind perioadele de conducere, pauzele și repausul — text consolidatTextul oficial ↗Explicația noastră a actului →
Vezi extrasul citat
art. 8 alin. (9)O perioadă de repaus săptămânal care începe pe parcursul unei săptămâni și se continuă în săptămâna următoare poate fi alipită oricăreia dintre aceste săptămâni, dar nu amândurora.
Textul în documentul-sursă ↗ - Sursa 11: Regulamentul (CE) nr. 561/2006 privind perioadele de conducere, pauzele și repausul — text consolidatTextul oficial ↗Explicația noastră a actului →
Vezi cele 2 extrase citate
art. 9 alin. (2) și (3)Perioada de timp necesară conducătorului auto pentru a se deplasa la locul de îmbarcare într-un vehicul care intră în domeniul de aplicare a prezentului regulament sau pentru a se întoarce din acel loc, atunci când vehiculul nu se află nici la locul de reședință al conducătorului auto, nici la centrul operațional al angajatorului unde se află locul normal de staționare al conducătorului auto, nu se consideră repaus sau pauză, cu excepția cazului în care conducătorul auto se află pe un feribot sau în tren și are acces la o cabină de dormit sau la o cușetă.
Textul în documentul-sursă ↗art. 9 alin. (2) și (3)Perioada de timp necesară conducătorului auto ce conduce un vehicul care nu intră în domeniul de aplicare a prezentului regulament pentru a se deplasa la locul de îmbarcare într-un vehicul care intră în domeniul de aplicare a prezentului regulament sau pentru a se întoarce din acel loc, atunci când acesta nu se află nici la locul de reședință al conducătorului auto, nici la sediul angajatorului unde se află locul normal de staționare al conducătorului auto, se consideră altă muncă.
Textul în documentul-sursă ↗ - Sursa 12: Regulamentul (CE) nr. 561/2006 privind perioadele de conducere, pauzele și repausul — text consolidatTextul oficial ↗Explicația noastră a actului →
Vezi cele 4 extrase citate
art. 10 alin. (2)–(4)Întreprinderile de transport organizează activitatea conducătorilor auto menționați la alineatul (1) astfel încât aceștia să se conformeze Regulamentului (CEE) nr. 3821/85 și capitolului II din prezentul regulament. Întreprinderile de transport dau instrucțiuni corespunzătoare conducătorilor auto și efectuează controale periodice pentru a se asigura de respectarea Regulamentului (CEE) nr. 3821/85 și a capitolului II din prezentul regulament.
Textul în documentul-sursă ↗art. 10 alin. (2)–(4)O întreprindere de transport răspunde pentru încălcările comise de către conducătorii întreprinderii, chiar dacă aceste încălcări au fost comise pe teritoriul unui alt stat membru sau al unei țări terțe.
Textul în documentul-sursă ↗art. 10 alin. (2)–(4)Fără a duce atingere dreptului statelor membre de a impune răspunderea integrală a întreprinderilor de transport, statele membre pot să asocieze această răspundere cu nerespectarea de către întreprinderi a alineatelor (1) și (2). Statele membre pot lua în considerare orice dovadă care stabilește că întreprinderea de transport nu poate fi în mod rezonabil obligată să răspundă pentru încălcarea comisă.
Textul în documentul-sursă ↗art. 10 alin. (2)–(4)Întreprinderile, exportatorii, expeditorii, operatorii din turism, furnizorii principali de transport, subcontractanții și agenții care utilizează conducători auto se asigură ca orarele de transport convenite prin contract să fie conforme cu prezentul regulament.
Textul în documentul-sursă ↗ - Sursa 13: Regulamentul (CE) nr. 561/2006 privind perioadele de conducere, pauzele și repausul — text consolidatTextul oficial ↗Explicația noastră a actului →
Vezi cele 5 extrase citate
art. 12 paragrafele 1–5Pentru a da posibilitatea vehiculului să ajungă la un loc de oprire corespunzător, conducătorul auto poate deroga de la articolele 6-9 în măsura necesară pentru a se garanta siguranța persoanelor, a vehiculului sau a încărcăturii acestuia, cu condiția de a nu se periclita prin aceasta siguranța rutieră. Conducătorul auto trebuie să indice manual natura și cauza derogării în foaia de înregistrare sau pe un imprimat scos din aparatul de înregistrare sau în registrul său de sarcini, până la sosirea la locul de oprire corespunzător.
Textul în documentul-sursă ↗art. 12 paragrafele 1–5De asemenea, în circumstanțe excepționale, conducătorul auto poate deroga de la articolul 6 alineatele (1) și (2) și de la articolul 8 alineatul (2) prin depășirea duratei de conducere zilnice și săptămânale cu până la o oră pentru a ajunge la centrul operațional al angajatorului sau la locul de reședință al conducătorului auto în vederea efectuării perioadei de repaus săptămânal, cu condiția de a nu se periclita prin aceasta siguranța rutieră.
Textul în documentul-sursă ↗art. 12 paragrafele 1–5În aceleași condiții, conducătorul auto poate depăși durata de conducere zilnică și săptămânală cu până la două ore, cu condiția să facă o pauză neîntreruptă de 30 de minute imediat înainte de timpul de conducere suplimentar necesar pentru a ajunge la centrul operațional al angajatorului sau la locul de reședință al conducătorului auto în vederea efectuării perioadei de repaus săptămânal normale.
Textul în documentul-sursă ↗art. 12 paragrafele 1–5Conducătorul auto indică manual cauza derogării în foaia de înregistrare sau pe un document imprimat scos din aparatul de înregistrare sau în registrul de sarcini, cel târziu la sosirea la destinație sau la locul de oprire corespunzător.
Textul în documentul-sursă ↗art. 12 paragrafele 1–5Orice perioadă de prelungire se compensează cu o perioadă de repaus echivalentă luată în bloc cu orice perioadă de repaus, înainte de sfârșitul celei de a treia săptămâni care urmează săptămânii în cauză.
Textul în documentul-sursă ↗ - Sursa 14: Regulamentul (CE) nr. 561/2006 privind perioadele de conducere, pauzele și repausul — text consolidatTextul oficial ↗Explicația noastră a actului →
Vezi extrasul citat
art. 10 alin. (5) lit. (a) pct. (ii)se asigură ca toate informațiile descărcate prin unitatea de la bord și cardul conducătorului auto să fie păstrate cel puțin douăsprezece luni după înregistrare și ca în cazul în care un agent de control le-ar solicita, aceste informații să poată fi consultate, direct sau la distanță, în localurile întreprinderii.
Textul în documentul-sursă ↗ - Sursa 15: Regulamentul (CE) nr. 561/2006 privind perioadele de conducere, pauzele și repausul — text consolidatTextul oficial ↗Explicația noastră a actului →
Vezi extrasul citat
art. 8 alin. (8)Perioadele de repaus săptămânal normale și orice perioadă de repaus săptămânal de mai mult de 45 de ore luată în compensație pentru perioade de repaus săptămânal reduse anterioare nu pot fi efectuate la bordul unui vehicul. Ele se efectuează într-un spațiu de cazare corespunzător și adaptat atât pentru bărbați, cât și pentru femei, cu spații de dormit și instalații sanitare adecvate.
Textul în documentul-sursă ↗ - Sursa 16: Regulamentul (CE) nr. 561/2006 privind perioadele de conducere, pauzele și repausul — text consolidatTextul oficial ↗Explicația noastră a actului →
Vezi cele 8 extrase citate
art. 12 paragrafele 2–5; art. 6 alin. (3); art. 7; art. 8 alin. (6)De asemenea, în circumstanțe excepționale, conducătorul auto poate deroga de la articolul 6 alineatele (1) și (2) și de la articolul 8 alineatul (2) prin depășirea duratei de conducere zilnice și săptămânale cu până la o oră pentru a ajunge la centrul operațional al angajatorului sau la locul de reședință al conducătorului auto în vederea efectuării perioadei de repaus săptămânal, cu condiția de a nu se periclita prin aceasta siguranța rutieră.
Textul în documentul-sursă ↗art. 12 paragrafele 2–5; art. 6 alin. (3); art. 7; art. 8 alin. (6)În aceleași condiții, conducătorul auto poate depăși durata de conducere zilnică și săptămânală cu până la două ore, cu condiția să facă o pauză neîntreruptă de 30 de minute imediat înainte de timpul de conducere suplimentar necesar pentru a ajunge la centrul operațional al angajatorului sau la locul de reședință al conducătorului auto în vederea efectuării perioadei de repaus săptămânal normale.
Textul în documentul-sursă ↗art. 12 paragrafele 2–5; art. 6 alin. (3); art. 7; art. 8 alin. (6)Conducătorul auto indică manual cauza derogării în foaia de înregistrare sau pe un document imprimat scos din aparatul de înregistrare sau în registrul de sarcini, cel târziu la sosirea la destinație sau la locul de oprire corespunzător.
Textul în documentul-sursă ↗art. 12 paragrafele 2–5; art. 6 alin. (3); art. 7; art. 8 alin. (6)Orice perioadă de prelungire se compensează cu o perioadă de repaus echivalentă luată în bloc cu orice perioadă de repaus, înainte de sfârșitul celei de a treia săptămâni care urmează săptămânii în cauză.
Textul în documentul-sursă ↗art. 12 paragrafele 2–5; art. 6 alin. (3); art. 7; art. 8 alin. (6)Durata de conducere totală acumulată nu trebuie să depășească nouăzeci de ore pe parcursul a două săptămâni consecutive.
Textul în documentul-sursă ↗art. 12 paragrafele 2–5; art. 6 alin. (3); art. 7; art. 8 alin. (6)După o perioadă de patru ore și jumătate de conducere, conducătorul auto trebuie să facă o pauză neîntreruptă de cel puțin patruzeci și cinci de minute, exceptând cazul în care își începe o perioadă de repaus.
Textul în documentul-sursă ↗art. 12 paragrafele 2–5; art. 6 alin. (3); art. 7; art. 8 alin. (6)Această pauză poate fi înlocuită cu o pauză de cel puțin cincisprezece minute urmată de o pauză de cel puțin treizeci de minute, pauze intercalate pe parcursul perioadei de conducere astfel încât să respecte dispozițiile primului paragraf.
Textul în documentul-sursă ↗art. 12 paragrafele 2–5; art. 6 alin. (3); art. 7; art. 8 alin. (6)O perioadă de repaus săptămânal începe nu mai târziu de sfârșitul a șase perioade de 24 de ore de la încheierea perioadei de repaus săptămânal precedente.
Textul în documentul-sursă ↗ - Sursa 17: Comisia Europeană — Driving & rest times — Questions and answersTextul oficial ↗Explicația noastră a actului →
Vezi cele 7 extrase citate
secțiunea I — Article 8(8a), întrebarea privind obligațiile și drepturile angajatorului și șoferului · limba originalului: enNotwithstanding, the employer is not prohibited from requiring the drivers it employs, provided that that obligation is imposed during working time, to return first to the employer’s operational centre where the driver is normally based, in the Member State of the employer’s establishment, since such an obligation relates to working time governed by the law applicable to the employment relationship between that undertaking and its drivers.
Textul în documentul-sursă ↗secțiunea I — Article 8(8a), întrebarea privind obligațiile și drepturile angajatorului și șoferului · limba originalului: enSuch obligation to return first to the employer’s operational centre does not in any way deprive the drivers concerned of the right to choose the place where they wish to take their regular or compensatory weekly rest periods (see Judgement of 4 October 2024, Cases C‑541/20 to C‑555/20, ECLI:EU:C:2024:818, paragraphs 165-188).
Textul în documentul-sursă ↗secțiunea I — Article 8(8a), întrebarea privind obligațiile și drepturile angajatorului și șoferului · limba originalului: enIndeed, the Regulation does not prescribe any particular place where the driver is to take their regular or compensatory weekly rest period, and there can be no infringement to EU law on that count.
Textul în documentul-sursă ↗secțiunea I — Article 8(8a), întrebarea privind obligațiile și drepturile angajatorului și șoferului · limba originalului: enWhile transport undertakings have the obligation to organise at their own expense the return of the driver to one of the places referred in Article 8(8a) of the Regulation, that obligation may be waived, in individual cases, if a particular driver informs the undertaking that they do not wish to return to one of those places (see Judgment of 4 October 2024, Cases C‑541/20 to C‑555/20, ECLI:EU:C:2024:818, paragraph 178). The driver may inform the undertaking of this by any appropriate means (e.g.
Textul în documentul-sursă ↗secțiunea I — Article 8(8a), întrebarea privind obligațiile și drepturile angajatorului și șoferului · limba originalului: enby e-mail). This is without prejudice of the possibility for the employer to require the drivers it employs to return first to the employer’s operational centre where the driver is normally based in the Member State of the employer’s establishment, provided that that obligation is imposed during working time.
Textul în documentul-sursă ↗secțiunea I — Article 8(8a), întrebarea privind obligațiile și drepturile angajatorului și șoferului · limba originalului: enTo sum up, the employer is obliged to organise the work of drivers working for that employer in such a way that they are able to return to either the driver’s place of residence or to the employer's operational centre where the driver is normally based in the Member State of the employer’s establishment. Such organisation has to be actively undertaken by the employer, without a particular request by the driver.
Textul în documentul-sursă ↗secțiunea I — Article 8(8a), întrebarea privind obligațiile și drepturile angajatorului și șoferului · limba originalului: enThe employer may however instruct the drivers to return first to the employer’s operational centre, provided that that obligation is imposed during working time. As regards the concrete place of rest, this is a matter for the driver to choose and does not require the employer nor the driver to keep any particular evidence.
Textul în documentul-sursă ↗ - Sursa 18: Comisia Europeană — Driving & rest times — Questions and answersTextul oficial ↗Explicația noastră a actului →
Vezi cele 6 extrase citate
secțiunea I — Article 8(8a), întrebarea privind dovada organizării întoarcerii · limba originalului: enTransport undertakings shall use tachograph records, duty rosters of the drivers or other documentation to prove compliance with the obligation to organise the return of the driver (recital 14 of Regulation (EU) 2020/1054). Other documentation proving that the employer organised a genuine possibility to the driver to return either to the place of residence or to the operational centre of the undertaking could include, for example, tickets or any other proof of other travel arrangements (e.g.
Textul în documentul-sursă ↗secțiunea I — Article 8(8a), întrebarea privind dovada organizării întoarcerii · limba originalului: ena proof that a driver travelled back ‘home’ by a mini-bus provided by an employer).
Textul în documentul-sursă ↗secțiunea I — Article 8(8a), întrebarea privind dovada organizării întoarcerii · limba originalului: enIn the absence of specific rules at EU or national level relating to the manner in which transport undertakings must demonstrate that they fulfil their obligation, it is for those undertakings themselves, in their capacity as employers, to choose, within the framework of the flexibility offered by the EU legislature, a reliable and effective method, using all the means at their disposal in the context of the employment relationship with their drivers, capable of ensuring compliance with the requirement of proof relating to that obligation.
Textul în documentul-sursă ↗secțiunea I — Article 8(8a), întrebarea privind dovada organizării întoarcerii · limba originalului: enThe evidence must be kept at the premises of the undertaking and be presented if requested by the control authorities of the Member State of establishment of the employer or by the control authorities of any other Member States. The driver should not be requested to possess such evidence, nor to possess evidence of the place where he spent a regular weekly rest or longer break.
Textul în documentul-sursă ↗secțiunea I — Article 8(8a), întrebarea privind dovada organizării întoarcerii · limba originalului: enThe obligation of the employer to enable a regular return of a driver is of an organisational nature, combined with an obligation to keep corresponding records for checks by competent authorities. Therefore, a declaration/a waiver signed by a driver (for example, as part of employment contract or a declaration renouncing in advance to the right of return) cannot exonerate the employer from the obligation to organise the work enabling the regular return ‘home’ accordingly.
Textul în documentul-sursă ↗secțiunea I — Article 8(8a), întrebarea privind dovada organizării întoarcerii · limba originalului: enThis is without prejudice to the possibility for the transport undertaking to be exempted from the obligation to organise the return home of the driver to one of the two places designated in Article 8(8a) of the Regulation if, in an individual case, a particular driver informs the undertaking that he or she does not to wish to return to one of those places
Textul în documentul-sursă ↗ - Sursa 19: Comisia Europeană — Driving & rest times — Questions and answersTextul oficial ↗Explicația noastră a actului →
Vezi cele 4 extrase citate
secțiunea I — Who should pay for the travelling costs of a driver to return to either the operational centre of the undertaking or to the place of residence? · limba originalului: enIf a driver ends his/her working period in the one of the two places for the return or in the vicinity of one of those places, then there are no additional traveling costs involved for the employer (Judgement of 4 October 2024, Cases C‑541/20 to C‑555/20, ECLI:EU:C:2024:818, paragraphs 177-178).
Textul în documentul-sursă ↗secțiunea I — Who should pay for the travelling costs of a driver to return to either the operational centre of the undertaking or to the place of residence? · limba originalului: enIn case where the working period preceding the return to one of the two places ends in a place distant to the chosen place of return, then the employer’s obligation to organize the return of the drivers includes a financial responsibility to cover traveling costs.
Textul în documentul-sursă ↗secțiunea I — Who should pay for the travelling costs of a driver to return to either the operational centre of the undertaking or to the place of residence? · limba originalului: enWhen a driver in agreement with the employer decides not to return to the driver’s place of residence or to the operational centre of the employer but directly go to another place to spend his/her rest period in a place other than the two return places referred to in Article 8(8a) of the Regulation, then any travelling costs to and from this place should be covered by the driver.
Textul în documentul-sursă ↗secțiunea I — Who should pay for the travelling costs of a driver to return to either the operational centre of the undertaking or to the place of residence? · limba originalului: enThe same principles apply to drivers having a place of residence in a third country and being employed by the company established in the EU.
Textul în documentul-sursă ↗ - Sursa 20: Comisia Europeană — Driving & rest times — Questions and answersTextul oficial ↗Explicația noastră a actului →
Vezi cele 4 extrase citate
secțiunea I — Article 8(8a), întrebarea privind conducătorii auto independenți; secțiunea II — Article 8(8), întrebarea privind repausul șoferului independent · limba originalului: enArticle 8(8a) applies to employed drivers only.
Textul în documentul-sursă ↗secțiunea I — Article 8(8a), întrebarea privind conducătorii auto independenți; secțiunea II — Article 8(8), întrebarea privind repausul șoferului independent · limba originalului: enGenuinely self-employed persons do not fall within the scope of Article 8(8a). However, a person, that is merely declared to be self-employed but whose situation fulfils the conditions characterising an employment relationship with another (natural or legal) person, instead must be considered as employed person for the purposes of Article 8(8a) and is thus covered by this provision.
Textul în documentul-sursă ↗secțiunea I — Article 8(8a), întrebarea privind conducătorii auto independenți; secțiunea II — Article 8(8), întrebarea privind repausul șoferului independent · limba originalului: enIn general terms, Regulation (EC) 561/2006 applies to all drivers, be they employed or self- employed, who are involved in transport operations by vehicles falling in the scope of the Regulation. This includes the prohibition to take a regular weekly rest in the cabin of the vehicle. This is justified by the objective of preventing drivers’ fatigue (employed or self-employed) and eliminating risks to road safety.
Textul în documentul-sursă ↗secțiunea I — Article 8(8a), întrebarea privind conducătorii auto independenți; secțiunea II — Article 8(8), întrebarea privind repausul șoferului independent · limba originalului: enIt is true that some provisions of Regulation (EC) 561/2006 do not apply to self-employed drivers – e.g. Article 8(8a), which regulates the relations between employed drivers and employers as regards the organisation of the drivers’ return ‘home’. That is however not the case with the prohibition to take a regular weekly rest in the cabin of the vehicle. In such a case, any costs for accommodation outside the vehicle should be covered by the self-employed driver.
Textul în documentul-sursă ↗ - Sursa 21: Comisia Europeană — Driving & rest times — Questions and answersTextul oficial ↗Explicația noastră a actului →
Vezi cele 3 extrase citate
secțiunea I — Article 8(8a), întrebarea privind momentul începerii compensării; secțiunea IV — Article 8(6b), întrebarea privind atașarea separată a compensațiilor · limba originalului: enAfter two reduced weekly rest periods taken in two consecutive weeks outside the Member State of establishment in accordance with Article 8(6), a driver must be able to return to take a regular weekly rest of at least 45 hours. Pursuant to Article 8(6b), this regular weekly rest period shall be preceded by a rest period compensating for the two reduced weekly rests taken in the two preceding weeks. For example, a driver may take the following rest periods:
Textul în documentul-sursă ↗secțiunea I — Article 8(8a), întrebarea privind momentul începerii compensării; secțiunea IV — Article 8(6b), întrebarea privind atașarea separată a compensațiilor · limba originalului: enThe regular weekly rest taken in week 3 must start at the latest by the end of six 24-hour periods from the end of the previous weekly rest period (6x24h), as required by Article 8(6). This means that the compensation for the previous two reduced weekly rest periods must be completed before the end of that 6x24 hour period, when the regular weekly rest shall begin.
Textul în documentul-sursă ↗secțiunea I — Article 8(8a), întrebarea privind momentul începerii compensării; secțiunea IV — Article 8(6b), întrebarea privind atașarea separată a compensațiilor · limba originalului: enArticle 8(6b) of the Regulation clearly specifies that the regular weekly rest taken after two reduced weekly rests shall be preceded by the rest taken in compensation for the previous two consecutive reduced weekly rests and not by any other activities such as driving or other work. Thus, the two compensations must be taken en bloc and attached to the obligatory regular weekly rest following the two consecutive reduced weekly rests.
Textul în documentul-sursă ↗ - Sursa 22: Comisia Europeană — Driving & rest times — Questions and answersTextul oficial ↗Explicația noastră a actului →
Vezi cele 3 extrase citate
secțiunea IV — Article 8, Can the driver spend the daily and reduced weekly rest in the vehicle? · limba originalului: enAccording to Article 8(8), the regular weekly rest periods and any weekly rest period of more than 45 hours taken in compensation for previous weekly rest periods shall not be taken in the vehicle. This means that the driver may, on the contrary, choose to spend his/her daily rest and/or reduced weekly rest in the vehicle.
Textul în documentul-sursă ↗secțiunea IV — Article 8, Can the driver spend the daily and reduced weekly rest in the vehicle? · limba originalului: enArticle 4(f) of Regulation (EC) 561/2006 defines ‘rest’ as any uninterrupted period during which a driver may freely dispose of his time. It is clear from this definition that a daily or reduced weekly rest can only be taken in the vehicle when it is stationary, as it is the only circumstance that allows for the driver to freely dispose of his/her time.
Textul în documentul-sursă ↗secțiunea IV — Article 8, Can the driver spend the daily and reduced weekly rest in the vehicle? · limba originalului: enIn addition, Article 8(8) requires that the regular weekly rest period and any weekly rest period of more than 45 hours be taken in suitable gender-friendly accommodation with adequate sleeping and sanitary facilities. As explained in recital 13 of Regulation (EU) 2020/1054, this is necessary to ensure that “drivers enjoy adequate rest conditions”. The same principle applies to the daily and reduced weekly rest periods, which can thus only be taken in the vehicle when it has suitable sleeping facilities.
Textul în documentul-sursă ↗ - Sursa 23: Comisia Europeană — Driving & rest times — Questions and answersTextul oficial ↗Explicația noastră a actului →
Vezi cele 3 extrase citate
secțiunea V — Article 12, paragraphs 2 and 3, întrebarea privind împrejurările excepționale · limba originalului: enThese two new derogations may be used when, due to unforeseen circumstances independent from the driver's or operator's will (weather conditions, congestion, delays at loading/unloading points, etc.), a driver is not able to reach one of the places indicated above for a weekly rest without breaching rules on daily or weekly rests.
Textul în documentul-sursă ↗secțiunea V — Article 12, paragraphs 2 and 3, întrebarea privind împrejurările excepționale · limba originalului: enAs indicated in the new paragraph 4 of Article 12 of the Regulation, the driver is required to indicate the reason for departure from the driving time limits manually on the printout or record sheet or duty rooster. This statement makes the driver accountable for the inserted information.
Textul în documentul-sursă ↗secțiunea V — Article 12, paragraphs 2 and 3, întrebarea privind împrejurările excepționale · limba originalului: enThe extension of the driving times under the exceptional circumstances mentioned above must not result in shortening the rest period following this extension. As stated in the new paragraph 5 of Article 12 of the Regulation, any period of extension under this Article must be compensated by an equivalent period of rest taken en bloc with any rest period, by the end of the third week following the week during which the derogation has been applied.
Textul în documentul-sursă ↗ - Sursa 24: Ordonanța Guvernului nr. 37/2007 privind perioadele de conducere, pauzele, odihna și utilizarea tahografelorTextul oficial ↗Explicația noastră a actului →
Vezi cele 3 extrase citate
art. 8 alin. (2) lit. m), n); art. 9 alin. (1) lit. g)m) nerespectarea de către conducătorul auto a prevederilor privind perioada de repaus luată în compensație în cazul efectuării a două perioade reduse de repaus săptămânal consecutive;
Textul în documentul-sursă ↗art. 8 alin. (2) lit. m), n); art. 9 alin. (1) lit. g)n) efectuarea la bordul vehiculelor a perioadelor de repaus săptămânal normale și a oricărei perioade de repaus săptămânal de mai mult de 45 de ore luate în compensație pentru perioadele de repaus săptămânal reduse anterioare;
Textul în documentul-sursă ↗art. 8 alin. (2) lit. m), n); art. 9 alin. (1) lit. g)g) cu amendă de la 4.000 lei la 6.000 lei, care se aplică conducătorului auto pentru faptele prevăzute la art. 8 alin. (2) lit. m), n), v), z), ee), ii), jj) și ll)-nn);
Textul în documentul-sursă ↗ - Sursa 25: Ordonanța Guvernului nr. 37/2007 privind perioadele de conducere, pauzele, odihna și utilizarea tahografelorTextul oficial ↗Explicația noastră a actului →
Vezi cele 2 extrase citate
art. 8 alin. (2) lit. r); art. 9 alin. (1) lit. e)r) nerespectarea de către întreprindere/operatorul de transport rutier a obligației de a organiza activitatea conducătorilor auto în condițiile prevăzute la art. 8 alin. (8a) din Regulamentul (CE) nr. 561/2006 sau la art. 6 alin. (10) din secțiunea 2 partea B din anexa ROAD-1 la Acordul UE-UK, după caz;
Textul în documentul-sursă ↗art. 8 alin. (2) lit. r); art. 9 alin. (1) lit. e)e) cu amendă de la 4.000 lei la 6.000 lei, care se aplică operatorului de transport rutier/întreprinderii pentru faptele prevăzute la art. 8 alin. (2) lit. r)-u), x), dd) și ff)-hh);
Textul în documentul-sursă ↗ - Sursa 26: Ordonanța Guvernului nr. 37/2007 privind perioadele de conducere, pauzele, odihna și utilizarea tahografelorTextul oficial ↗Explicația noastră a actului →
Vezi extrasul citat
art. 9 alin. (2)(2) În măsura în care contravențiile referitoare la respectarea timpilor de conducere, odihnă sau pauze sunt constatate în trafic, precum și în toate celelalte situații în care conducătorul auto nu poate dovedi efectuarea pauzelor și/sau perioadelor minime de odihnă prevăzute de legislația în vigoare, suplimentar față de sancțiunea cu amenda prevăzută la alin. (1) se va aplica și sancțiunea imobilizării vehiculului până la îndeplinirea condițiilor de legalitate pentru continuarea transportului.
Textul în documentul-sursă ↗ - Sursa 27: Regulamentul (CE) nr. 561/2006 privind perioadele de conducere, pauzele și repausul — text consolidatTextul oficial ↗Explicația noastră a actului →
Vezi cele 5 extrase citate
art. 4 lit. (h); art. 8 alin. (6b) și (7)„perioadă de repaus săptămânal normală”: orice perioadă de repaus de cel puțin patruzeci și cinci de ore;
Textul în documentul-sursă ↗art. 4 lit. (h); art. 8 alin. (6b) și (7)„perioadă de repaus săptămânal redusă”: orice perioadă de repaus de mai puțin de patruzeci și cinci de ore, care poate fi redusă la minimum douăzeci și patru de ore consecutive, sub rezerva condițiilor menționate la articolul 8 alineatul (6);
Textul în documentul-sursă ↗art. 4 lit. (h); art. 8 alin. (6b) și (7)Orice reducere a perioadei de repaus săptămânal se compensează cu o perioadă de repaus echivalentă luată în bloc, înainte de sfârșitul celei de a treia săptămâni care urmează săptămânii în cauză.
Textul în documentul-sursă ↗art. 4 lit. (h); art. 8 alin. (6b) și (7)În cazul în care au fost efectuate consecutiv două perioade de repaus săptămânal reduse în conformitate cu alineatul (6) al treilea paragraf, următoarea perioadă de repaus săptămânal este precedată de o perioadă de repaus luată drept compensație pentru cele două perioade de repaus săptămânal reduse.
Textul în documentul-sursă ↗art. 4 lit. (h); art. 8 alin. (6b) și (7)Orice perioadă de repaus luată în compensație pentru reducerea unei perioade de repaus săptămânal trebuie alipită unei alte perioade de repaus de cel puțin nouă ore.
Textul în documentul-sursă ↗ - Sursa 28: CODUL MUNCII din 24 ianuarie 2003 (**republicat**) ( Legea nr. 53/2003 )Textul oficial ↗Explicația noastră a actului →
Vezi extrasul citat
Titlul III / Capitolul II / Secţiunea a 2-a / art. 137 / alin. (1)(1) Repausul săptămânal este de 48 de ore consecutive, de regulă sâmbăta și duminica.
Textul în documentul-sursă ↗ - Sursa 29: CODUL MUNCII din 24 ianuarie 2003 (**republicat**) ( Legea nr. 53/2003 )Textul oficial ↗Explicația noastră a actului →
Vezi extrasul citat
Titlul III / Capitolul II / Secţiunea a 2-a / art. 137 / alin. (1)(1) Repausul săptămânal este de 48 de ore consecutive, de regulă sâmbăta și duminica.
Textul în documentul-sursă ↗ - Sursa 30: CJUE, Marea Cameră, Hotărârea din 4 octombrie 2024, Lituania și alții/Parlamentul și Consiliul, cauzele conexate C-541/20–C-555/20Textul oficial ↗Explicația noastră a actului →
Vezi cele 10 extrase citate
pct. 165–178 și 185–188În ceea ce privește, în primul rând, argumentația Republicii Lituania, a Republicii Bulgaria și a Republicii Polone, potrivit căreia articolul 8 alineatul (8a) din Regulamentul nr. 561/2006, astfel cum a fost introdus prin articolul 1 punctul 6 litera (d) din Regulamentul 2020/1054, nu ar permite să se înțeleagă, pe de o parte, dacă obligația prevăzută de această dispoziție revine conducătorilor auto sau întreprinderilor de transport și, pe de altă parte, dacă conducătorii auto sunt liberi să aleagă un loc diferit de centrul operațional al angajatorului sau de locul lor de reședință pentru a începe sau pentru a petrece perioada de repaus săptămânal normală sau compensatorie, trebuie să se constate că, astfel cum reiese cu claritate din modul de redactare a articolului 8 alineatul (8a), în special din termenii „întreprinderile de transport organizează”, care figurează în primele două paragrafe, și „[î]ntreprinderea documentează modul în care se achită de această obligație”, care figurează în al treilea paragraf al acestuia, dispozițiile prevăzute la respectivul articol 8 alineatul (8a) nu se adresează conducătorilor auto, ci întreprinderilor de transport, impunându‑le acestora din urmă obligația de a organiza activitatea conducătorilor auto pentru ca aceștia, așa cum reiese din termenii „să poată” utilizați în primele două paragrafe, să aibă posibilitatea, după caz, la fiecare trei sau patru săptămâni, să se întoarcă fie la centrul operațional al angajatorului, fie la locul lor de reședință pentru a începe sau, respectiv, pentru a petrece perioada de repaus săptămânal normală sau compensatorie.
Textul în documentul-sursă ↗pct. 165–178 și 185–188După cum a arătat domnul avocat general la punctul 126 din concluzii, articolul 1 punctul 6 litera (d) din Regulamentul 2020/1054 impune astfel întreprinderilor de transport o obligație de organizare a activității conducătorilor auto, în sensul că aceste întreprinderi trebuie, în calitatea lor de angajator, să facă posibilă, recurgând la toate mijloacele de care dispun în cadrul raportului de muncă stabilit cu conducătorii lor auto, întoarcerea acestora în timpul lor de lucru la unul dintre cele două locuri specificate de această dispoziție, și anume centrul operațional al angajatorului sau locul de reședință al conducătorilor auto, această obligație fiind, pe de altă parte, limitată numai la unul dintre aceste două locuri și, prin urmare, neextinzându‑se la alte locuri.
Textul în documentul-sursă ↗pct. 165–178 și 185–188Obligația menționată la punctul anterior nu aduce totuși atingere libertății conducătorului auto de a alege să efectueze perioada de repaus săptămânal normală sau compensatorie în locul în care dorește.
Textul în documentul-sursă ↗pct. 165–178 și 185–188Rezultă, prin urmare, că, deși articolul 1 punctul 6 litera (d) din Regulamentul 2020/1054 protejează libertatea conducătorilor auto în ceea ce privește alegerea locului în care doresc să înceapă sau să efectueze perioada de repaus săptămânal normală sau compensatorie, legiuitorul Uniunii s‑a asigurat înainte de toate și în mod fundamental că nu se exercită nicio presiune asupra conducătorilor auto pentru ca aceștia să pretindă că aleg să nu se întoarcă la centrul operațional al angajatorului sau la locul lor de reședință. În această privință, evaluarea impactului – pilonul social (partea 1/2, p. 49) a evidențiat dificultatea conducătorilor auto de a dovedi caracterul liber al alegerii lor atunci când decid să efectueze perioada de repaus la bordul vehiculului.
Textul în documentul-sursă ↗pct. 165–178 și 185–188Așadar, articolul 1 punctul 6 litera (d) din Regulamentul 2020/1054 nu poate fi interpretat, contrar celor sugerate de Republica Bulgaria, în sensul că permite unui angajator să se exonereze de obligația de a organiza munca conducătorilor auto pentru a face posibilă întoarcerea lor pentru motivul că aceștia ar fi renunțat, în prealabil și cu titlu general, la dreptul conferit de această dispoziție de a efectua perioada de repaus săptămânal normală sau compensatorie în locul în care doresc.
Textul în documentul-sursă ↗pct. 165–178 și 185–188După cum în mod întemeiat a arătat Consiliul, articolul 1 punctul 6 litera (d) din Regulamentul 2020/1054 completează astfel articolul 9 alineatele (2) și (3) din Regulamentul nr. 561/2006, al cărui conținut nu a fost modificat în esență prin articolul 1 punctul 8 litera (b) din Regulamentul 2020/1054 și din care rezultă că, atunci când conducătorul auto lasă vehiculul în alt loc decât locul său de reședință sau centrul operațional al angajatorului, timpul petrecut pentru a se deplasa până la acest vehicul și a se întoarce nu este considerat, în principiu, ca făcând parte din perioada de repaus. În acest context, articolul 1 punctul 6 litera (d) din Regulamentul 2020/1054 garantează astfel în prezent conducătorilor auto dreptul, subiacent articolului 9 alineatele (2) și (3) din Regulamentul nr. 561/2006, de a ajunge la unul dintre aceste două locuri pentru a începe sau pentru a petrece perioada de repaus săptămânal normală sau compensatorie. Întrucât timpul necesar pentru această întoarcere nu constituie timp de repaus, ci timp de lucru, revine angajatorului sarcina de a acoperi eventualele cheltuieli legate de întoarcerea menționată.
Textul în documentul-sursă ↗pct. 165–178 și 185–188Această dispoziție impune de asemenea, în principiu, obligația întreprinderii de transport de a organiza pe cheltuiala sa întoarcerea acestui conducător auto, cu excepția cazului în care acesta alege să nu se întoarcă în locul respectiv pentru a începe sau pentru a petrece perioada de repaus săptămânal normală sau compensatorie, în caz contrar aducându‑se atingere caracterului efectiv al dreptului conducătorului auto la întoarcerea în unul dintre locurile menționate la punctul anterior. Prin urmare, o întreprindere de transport nu este obligată să efectueze demersurile necesare pentru a organiza întoarcerea unui anumit conducător auto dacă acesta a informat‑o cu privire la alegerea sa de a nu dori să se întoarcă la unul dintre aceste locuri.
Textul în documentul-sursă ↗pct. 165–178 și 185–188În ceea ce privește situația specială a conducătorilor auto din țări terțe, nu se poate susține nici că faptul că articolul 1 punctul 6 litera (d) din Regulamentul 2020/1054 nu reglementează în mod explicit această situație ar implica o încălcare a principiului securității juridice, întrucât, potrivit acestei dispoziții, întreprinderile de transport trebuie să facă posibilă întoarcerea unor asemenea conducători auto în timpul lor de lucru fie la locul lor de reședință, eventual situat într‑o țară terță, fie la centrul operațional al angajatorului, situat pe teritoriul Uniunii.
Textul în documentul-sursă ↗pct. 165–178 și 185–188Pe de altă parte, deși este adevărat că articolul 1 punctul 6 litera (d) din Regulamentul 2020/1054 nu impune conducătorilor auto să se întoarcă mai întâi la centrul operațional al angajatorului, înainte de a se întoarce, conform dorinței lor, la locul lor de reședință, acesta nu interzice totuși unei întreprinderi de transport, în calitatea sa de angajator, să oblige conducătorii auto pe care îi angajează, cu condiția ca această obligație să fie impusă pe durata timpului de lucru, să revină mai întâi la acest centru operațional, o astfel de obligație referitoare la timpul de lucru intrând sub incidența dreptului aplicabil raportului de muncă dintre această întreprindere și conducătorii săi auto.
Textul în documentul-sursă ↗pct. 165–178 și 185–188În plus, o asemenea eventuală obligație de a se întoarce mai întâi la centrul operațional al angajatorului nu îi privează în niciun fel pe conducătorii auto în cauză de dreptul de a alege locul în care, după ce s‑au conformat eventual instrucțiunilor angajatorului lor de a se întoarce la acest centru operațional și după ce și‑au executat astfel o obligație care le revine în temeiul raportului de muncă stabilit cu acesta din urmă, doresc să efectueze perioada de repaus săptămânal normală sau compensatorie.
Textul în documentul-sursă ↗ - Sursa 31: CJUE, Marea Cameră, Hotărârea din 4 octombrie 2024, Lituania și alții/Parlamentul și Consiliul, cauzele conexate C-541/20–C-555/20Textul oficial ↗Explicația noastră a actului →
Vezi cele 5 extrase citate
pct. 167, 180 și 189–195În sfârșit, în conformitate cu al treilea paragraf, întreprinderea de transport documentează modul în care își îndeplinește această obligație și păstrează documentația la sediu pentru a o prezenta la cererea autorităților de control.
Textul în documentul-sursă ↗pct. 167, 180 și 189–195Rezultă de asemenea că, contrar celor preconizate de Republica Lituania, nu poate exista o sancțiune nici împotriva conducătorului auto în cazul refuzului acestuia de a efectua perioada de repaus săptămânal normală sau compensatorie la locul său de reședință, nici împotriva întreprinderii de transport în caz de neîntoarcere a conducătorului auto în unul dintre locurile specificate în această dispoziție, în măsura în care această întreprindere este în măsură să stabilească faptul că conducătorul auto a ales în mod liber să nu recurgă la posibilitatea de întoarcere pe care intenționa să o organizeze.
Textul în documentul-sursă ↗pct. 167, 180 și 189–195În ceea ce privește, în al patrulea rând, argumentația Republicii Polone potrivit căreia al treilea paragraf al articolului 8 alineatul (8a) din Regulamentul nr. 561/2006, introdus în acesta din urmă prin articolul 1 punctul 6 litera (d) din Regulamentul 2020/1054, ar fi lipsit de claritate în ceea ce privește modul în care întreprinderile de transport trebuie să documenteze respectarea obligației prevăzute de această dispoziție, trebuie arătat că, potrivit considerentului (14) al acestui din urmă regulament, obligația în materie de probă menționată poate fi îndeplinită atât prin înregistrările tahografelor, cât și prin registrele de sarcini ale conducătorilor auto sau prin orice alt document.
Textul în documentul-sursă ↗pct. 167, 180 și 189–195Rezultă, după cum a arătat domnul avocat general la punctul 140 din concluzii, că legiuitorul Uniunii a intenționat să ofere întreprinderilor de transport o anumită flexibilitate, oferindu‑le posibilitatea de a dovedi, prin recurgerea la orice documentație relevantă în acest scop, atât respectarea obligației prevăzute la articolul 1 punctul 6 litera (d) din Regulamentul 2020/1054, cât și modul în care această obligație a fost eventual conciliată, într‑un anumit caz, cu alegerea exprimată de conducătorul auto de a efectua perioada de repaus săptămânal normală sau compensatorie în altă parte decât la locul său de reședință. O astfel de flexibilitate este de altfel coerentă cu cea pe care legiuitorul Uniunii o oferă întreprinderilor de transport în ceea ce privește însăși organizarea întoarcerii conducătorului auto.
Textul în documentul-sursă ↗pct. 167, 180 și 189–195În sfârșit, în lipsa unei reglementări precise la nivelul Uniunii sau la nivel național privind modul în care întreprinderile de transport trebuie să demonstreze că își îndeplinesc obligația care le revine în temeiul articolului 1 punctul 6 litera (d) din Regulamentul 2020/1054, revine acestor întreprinderi însele, în calitatea lor de angajator, sarcina de a alege, în cadrul flexibilității oferite de legiuitorul Uniunii, o metodă fiabilă și eficientă, recurgând la toate mijloacele de care dispun în contextul raportului de muncă stabilit cu conducătorii lor auto, de natură să asigure respectarea cerinței probei referitoare la această obligație (a se vedea prin analogie Hotărârea din 30 ianuarie 2019, Planta Tabak, C‑220/17 , EU:C:2019:76 , punctul 33 și jurisprudența citată).
Textul în documentul-sursă ↗ - Sursa 32: CJUE, Marea Cameră, Hotărârea din 4 octombrie 2024, Lituania și alții/Parlamentul și Consiliul, cauzele conexate C-541/20–C-555/20Textul oficial ↗Explicația noastră a actului →
Vezi cele 8 extrase citate
pct. 671, 673, 728 și 737–740; dispozitiv pct. 2Din ansamblul celor expuse mai sus rezultă că trebuie respinse în totalitate, pe de o parte, acțiunile introduse de Republica Lituania (cauza C‑541/20) și de Ungaria (cauza C‑551/20), în măsura în care privesc Regulamentul 2020/1054, precum și, pe de altă parte, acțiunile introduse de Republica Bulgaria (cauza C‑543/20), de România (cauza C‑546/20) și de Republica Polonă (cauza C‑553/20).
Textul în documentul-sursă ↗pct. 671, 673, 728 și 737–740; dispozitiv pct. 2În primul rând, acțiunile introduse de Republica Lituania, de Republica Bulgaria, de România, de Republica Cipru, de Ungaria, de Republica Malta și de Republica Polonă urmăresc să obțină anularea articolului 1 punctul 3 din Regulamentul 2020/1055 în măsura în care introduce alineatul (1) litera (b) la articolul 5 din Regulamentul nr. 1071/2009, care prevede obligația, pentru vehiculele utilizate pentru transportul internațional, de a se întoarce la unul dintre centrele operaționale din statul membru de stabilire al întreprinderii de transport în cauză la fiecare opt săptămâni (denumită în continuare „obligația referitoare la întoarcerea vehiculelor”).
Textul în documentul-sursă ↗pct. 671, 673, 728 și 737–740; dispozitiv pct. 2Secundo , Parlamentul și Consiliul invocă tot fără succes evaluările impactului referitoare la celelalte aspecte ale primului pachet privind mobilitatea, în special obligația prevăzută la articolul 1 punctul 6 litera (d) din Regulamentul 2020/1054, pentru a demonstra exercitarea efectivă de către legiuitorul Uniunii a puterii sale de apreciere. Astfel, după cum s‑a arătat la punctele 220, 233 și 295 din prezenta hotărâre, obligația care revine întreprinderilor de transport în temeiul acestei dispoziții nu privește modalitățile practice ale eventualei întoarceri a conducătorilor auto, printre care cele referitoare la mijlocul de transport pe care îl pot utiliza pentru efectuarea acestei întoarceri. În special, această obligație nu implică faptul că conducătorii auto care doresc să se întoarcă la centrul operațional al angajatorului sau la locul lor de reședință fac acest lucru în mod necesar cu vehiculul utilizat pentru realizarea operațiunilor de transport. Rezultă că evaluările referitoare la obligația menționată care figurează în evaluarea impactului – pilonul social, privind efectele din punct de vedere economic și de mediu ale acesteia, nu erau relevante pentru aprecierea efectelor din punct de vedere economic și de mediu ale obligației referitoare la întoarcerea vehiculelor.
Textul în documentul-sursă ↗pct. 671, 673, 728 și 737–740; dispozitiv pct. 2Având în vedere ceea ce precedă, trebuie să se considere că Parlamentul și Consiliul, contrar susținerilor lor bazate pe documentele pe care le invocă în fața Curții, nu au furnizat și nu au expus în mod clar și neechivoc datele de bază în temeiul cărora a fost adoptată obligația menționată și de care depindea exercitarea puterii lor de apreciere. Astfel, acestea nu au dovedit că dispuneau la momentul adoptării Regulamentului 2020/1055 de suficiente elemente care să le permită să aprecieze proporționalitatea obligației referitoare la întoarcerea vehiculelor.
Textul în documentul-sursă ↗pct. 671, 673, 728 și 737–740; dispozitiv pct. 2În consecință, este necesar să se admită al patrulea motiv invocat de Republica Lituania, precum și, în măsura în care sunt întemeiate pe o încălcare a principiului proporționalității, pentru motivul că legiuitorul Uniunii nu a examinat proporționalitatea obligației referitoare la întoarcerea vehiculelor, primul aspect al celui de al doilea motiv invocat de Republica Bulgaria, primul aspect al primului motiv invocat de România, al doilea motiv invocat de Republica Cipru, primul aspect al primului motiv invocat de Ungaria, al doilea motiv invocat de Republica Malta și primul motiv invocat de Republica Polonă. Prin urmare, se impune anularea articolului 1 punctul 3 din Regulamentul 2020/1055, în măsura în care introduce alineatul (1) litera (b) la articolul 5 din Regulamentul nr. 1071/2009.
Textul în documentul-sursă ↗pct. 671, 673, 728 și 737–740; dispozitiv pct. 2Având în vedere că, astfel cum reiese din cuprinsul punctelor 718-738 din prezenta hotărâre, articolul 1 punctul 3 din Regulamentul 2020/1055, în măsura în care introduce alineatul (1) litera (b) la articolul 5 din Regulamentul nr. 1071/2009, trebuie anulat pentru încălcarea principiului proporționalității, pentru motivul că legiuitorul Uniunii nu a examinat proporționalitatea acestei dispoziții, nu este necesar să se examineze argumentația Republicii Lituania, a Republicii Bulgaria, a României, a Republicii Cipru, a Ungariei, a Republicii Malta și a Republicii Polone prin care aceste state membre contestă proporționalitatea ca atare a dispoziției menționate.
Textul în documentul-sursă ↗pct. 671, 673, 728 și 737–740; dispozitiv pct. 2Pentru același motiv precum cel menționat la punctul anterior, nu este necesar să se examineze celelalte motive invocate de Republica Lituania, de Republica Bulgaria, de România, de Republica Cipru, de Ungaria, de Republica Malta și de Republica Polonă în susținerea concluziilor lor prin care se solicită anularea acestei dispoziții.
Textul în documentul-sursă ↗pct. 671, 673, 728 și 737–740; dispozitiv pct. 22) În cauza C‑542/20, Lituania/Parlamentul și Consiliul: – anulează articolul 1 punctul 3 din Regulamentul (UE) 2020/1055 al Parlamentului European și al Consiliului din 15 iulie 2020 de modificare a Regulamentelor (CE) nr. 1071/2009, (CE) nr. 1072/2009 și (UE) nr. 1024/2012 în vederea adaptării acestora la evoluțiile sectorului transportului rutier, în măsura în care introduce alineatul (1) litera (b) la articolul 5 din Regulamentul (CE) nr. 1071/2009 al Parlamentului European și al Consiliului din 21 octombrie 2009 de stabilire a unor norme comune privind condițiile care trebuie îndeplinite pentru exercitarea ocupației de operator de transport rutier și de abrogare a Directivei 96/26/CE a Consiliului; – respinge în rest acțiunea; – fiecare parte suportă propriile cheltuieli de judecată; – Regatul Danemarcei, Republica Federală Germania, Republica Estonia, Republica Elenă, Republica Franceză, Republica Italiană, Republica Letonia, Marele Ducat al Luxemburgului, Regatul Țărilor de Jos, Republica Austria, România și Regatul Suediei suportă propriile cheltuieli de judecată.
Textul în documentul-sursă ↗