PROBLEMA JURIDICĂ
Este admisibilă clauza penală în CIM sau act adițional, prin care se evaluează anticipat paguba produsă angajatorului de salariat din vina și în legătură cu munca sa?
Faptele relevante
Litigiul de trimitere privea pretenția unui angajator față de un fost salariat șofer, întemeiată inclusiv pe o clauză din actul adițional care prevedea anticipat despăgubirea pentru plecarea fără respectarea preavizului. Exista distinct o pretenție de restituire a avansurilor nejustificate. Hotărârea de fond fusese atacată cu apel; instanța de apel a pus din oficiu în discuție nulitatea clauzei și a sesizat ÎCCJ. Aceste elemente descriu contextul procesual redat în paragrafele 2–14, nu constituie o confirmare proprie a tuturor susținerilor angajatorului.
Soluția
ÎCCJ a admis sesizarea și a stabilit obligatoriu că stipularea, în CIM sau act adițional, a clauzei penale prin care este evaluată paguba produsă angajatorului de salariat din vina și în legătură cu munca sa este interzisă și sancționată cu nulitatea clauzei. Dispozitivul nu stabilește despăgubirea efectivă datorată în dosarul de fond.
Motivarea, pe scurt
Paragrafele 49–53 definesc răspunderea ca varietate a răspunderii contractuale, cu condiții cumulative și pagubă certă, materială, nereparată. Paragrafele 55–61 disting evaluarea anticipată prin clauză penală de convenția ulterioară producerii pagubei, permisă prin procedura specială numai în limita legală de cinci salarii minime brute. Fără acord, angajatorul trebuie să se adreseze instanței, nota constituind cel mult un început de dovadă scrisă; pentru pagube mai mari procedura simplificată nu este aplicabilă. Paragrafele 62–67 leagă evaluarea de cerința titlului judiciar pentru rețineri, sarcina probei, individualizarea răspunderii mai multor salariați și protecția împotriva renunțării la drepturi sub presiunea unei sume prestabilite.
Ce putem învăța și ce limite are
Susține condițiile probatorii, limita acordului amiabil, calea judiciară fără acord și nulitatea clauzei penale pentru pagubele salariatului.
Nu este o hotărâre care soluționează definitiv pretenția bănească individuală din litigiul de trimitere.
Nu soluționează expres caracterul executoriu al angajamentului special de gestiune prevăzut de art. 32 din Legea nr. 22/1969.
Nu dovedește existența unei practici uniforme pentru orice categorie de răspundere; dezlegarea obligatorie are obiectul delimitat în dispozitiv.
Ghiduri asociate
Textul hotărârii
Hotărârea poate fi consultată la sursa publică indicată. Fișa de pe această pagină rezumă problema juridică și nu înlocuiește textul hotărârii.
Texte citate în ghiduri 18 EXTRASE
Extrasele exacte din hotărâre la care trimit ghidurile.
par. 3
Reclamanta a susținut că pârâtul a fost angajatul său, ca șofer pe mașină de mare tonaj, în temeiul contractului individual de muncă încheiat între părți. Prin actul adițional la contractul de muncă, părțile au negociat și convenit asupra art. II din acest contract, care stipulează că, în cazul în care angajatul predă cheile autovehiculului, cu scopul de a-și da demisia fără respectarea preavizului de 15 zile lucrătoare, acesta va suporta beneficiul nerealizat al angajatorului, în cuantum de 1.500 euro, plus costul prejudiciului concret cauzat în urma neîndeplinirii sarcinilor de serviciu, precum și orice alte cheltuieli care sunt rezultatul faptei sale.
Textul în documentul-sursă ↗par. 11
Împotriva hotărârii pronunțate de instanța de fond a formulat apel pârâtul, invocând, în esență, lipsa unei motivări clare, care s-a rezumat a face referire la actul adițional cuprinzând clauza privind prejudiciul, și susținând că instanța a dat mai mult decât s-a cerut.
Textul în documentul-sursă ↗Paragraful 50
Această răspundere poate interveni dacă sunt îndeplinite cumulativ următoarele condiții de fond: calitatea de salariat la angajatorul în patrimoniul căruia s-a produs paguba; fapta ilicită și personală a salariatului, săvârșită în legătură cu munca sa; paguba cauzată angajatorului; raportul de cauzalitate între fapta ilicită și pagubă; vinovăția salariatului.
Textul în documentul-sursă ↗Paragraful 51
Paguba cauzată angajatorului trebuie, la rândul ei, să îndeplinească mai multe condiții, care, de asemenea, se impun a fi întrunite cumulativ. În primul rând, paguba trebuie să fie certă, respectiv să aibă o existență sigură și o întindere determinabilă la momentul evaluării, iar în al doilea rând paguba trebuie să fie cauzată angajatorului de către propriul salariat, să aibă caracter material și să nu fi fost reparată până la momentul la care angajatorul solicită acoperirea acesteia.
Textul în documentul-sursă ↗par. 55
Cu privire la sfera raporturilor de muncă, clauza penală ar reprezenta o stipulație în contractul de muncă sau într-un act adițional la acesta prin care angajatorul și salariatul evaluează anticipat producerii ei întinderea pagubei pe care angajatorul ar încerca-o din neexecutarea sau executarea necorespunzătoare a obligațiilor de serviciu ale salariatului. Prin stipularea acestei clauze, angajatorul nu ar mai fi obligat să dovedească existența și întinderea pagubei, fiind suficient să facă proba neexecutării sau executării necorespunzătoare a obligațiilor contractuale ale salariatului său.
Textul în documentul-sursă ↗par. 55 / efectul clauzei penale
Prin stipularea acestei clauze, angajatorul nu ar mai fi obligat să dovedească existența și întinderea pagubei, fiind suficient să facă proba neexecutării sau executării necorespunzătoare a obligațiilor contractuale ale salariatului său.
Textul în documentul-sursă ↗Paragraful 57
Prin urmare, evaluarea pagubei în acest caz este ulterioară producerii pagubei, pe baza elementelor de fapt constatate cu prilejul descoperirii ei, întinderea despăgubirii fiind de natură a acoperi prejudiciul efectiv suferit de angajator, iar nu un prejudiciu evaluat convențional, prealabil producerii pagubei, care chiar în condițiile în care ar fi fost convenit prin inserarea unei clauze penale în contractul de muncă sau într-un act adițional la acesta n-ar putea fi valorificat în această procedură specială. Realizarea acordului de voință între cei doi actori, în legătură cu aspectele constatate prin nota anterior menționată, echivalează cu o convenție de evaluare a pagubei, ulterioară momentului producerii acesteia, prin care se tranzacționează între părțile contractante cu privire la pretențiile lor derivate din aceasta.
Textul în documentul-sursă ↗par. 59 / teza privind lipsa acordului
În cazul în care salariatul nu își dă acordul pentru recuperarea pe cale convențională a pagubei, angajatorul trebuie, în vederea constatării și recuperării ei, să se adreseze instanțelor judecătorești competente, nota de constatare și evaluare a pagubei constituind cel mult un început de dovadă scrisă, în ansamblul materialului probator administrat în cauză.
Textul în documentul-sursă ↗Paragraful 59
Nota de constatare și evaluare a pagubei întocmită de angajator în cadrul acestei proceduri are, în mod evident, valențe probatorii în ce privește existența și întinderea pagubei produse acestuia de salariatul său în legătură cu munca sa, în măsura realizării acordului dintre angajator și salariat. În acest mod legiuitorul, cel puțin în cazul pagubelor care nu depășesc cinci salarii minime brute pe economie, a exclus o evaluare anticipată a întinderii pagubei. În cazul în care salariatul nu își dă acordul pentru recuperarea pe cale convențională a pagubei, angajatorul trebuie, în vederea constatării și recuperării ei, să se adreseze instanțelor judecătorești competente, nota de constatare și evaluare a pagubei constituind cel mult un început de dovadă scrisă, în ansamblul materialului probator administrat în cauză.
Textul în documentul-sursă ↗Paragraful 60
În cazul pagubelor care depășesc limita anterior menționată, procedura simplificată prevăzută de art. 254 alin. (3) și (4) din Codul muncii nu este aplicabilă și, prin urmare, nu este permisă evaluarea convențională a întinderii pagubei posterior producerii acesteia și, cu atât mai puțin, nu este permisă evaluarea convențională prealabilă producerii pagubei prin negocierea unei clauze penale.
Textul în documentul-sursă ↗Paragraful 61
Așadar, în situația dată, angajatorul ca titular al cererii de chemare în judecată prin care tinde să angajeze răspunderea patrimonială a salariatului său trebuie să facă dovada îndeplinirii condițiilor angajării acestui tip de răspundere, inclusiv a existenței și întinderii concrete a pagubei suferite prin fapta ilicită a salariatului său, iar stabilirea cuantumului creanței necesare pentru îndestularea sa este în competența exclusivă a instanței de judecată învestite.
Textul în documentul-sursă ↗Paragraful 62
De altfel, acesta este și sensul dispozițiilor art. 169 alin. (1) din Codul muncii, care stabilesc că pot fi efectuate rețineri din salariu, cu titlu de daune cauzate angajatorului, numai în cazul unor creanțe certe, lichide și exigibile „constatate ca atare printr-o hotărâre judecătorească definitivă și irevocabilă“, sintagmă echivalentă cu evaluarea judiciară a întinderii pagubei.
Textul în documentul-sursă ↗Paragraful 66
Constituind un drept legal al angajatului, acesta nu poate renunța la el, conform art. 38 din Codul muncii. Clauza penală stipulată în contractul individual de muncă sau într-un act adițional la acesta are o asemenea semnificație, de renunțare implicită la dreptul salariatului de a-i fi angajată răspunderea patrimonială numai în justiție, pe baza unei evaluări judiciare a pagubei, fiind interzisă conform art. 10 din Codul muncii și, în consecință, lovită de nulitate, în temeiul art. 57 din același cod, sancțiune juridică care poate fi constatată pe cale de acțiune sau pe cale de excepție.
Textul în documentul-sursă ↗dispozitiv
În interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 10, art. 38,art. 57,art. 134 alin. (1) și art. 254 alin. (3) și (4) din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii, republicată, cu modificările și completările ulterioare, stipularea clauzei penale în contractul individual de muncă sau într-un act adițional al acestuia, prin care este evaluată paguba produsă angajatorului de salariat din vina și în legătură cu munca sa, este interzisă și este sancționată cu nulitatea clauzei astfel negociate.Obligatorie, potrivit dispozițiilor art. 521 alin. (3) din Codul de procedură civilă.
Textul în documentul-sursă ↗Dispozitiv
În interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 10, art. 38,art. 57,art. 134 alin. (1) și art. 254 alin. (3) și (4) din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii, republicată, cu modificările și completările ulterioare, stipularea clauzei penale în contractul individual de muncă sau într-un act adițional al acestuia, prin care este evaluată paguba produsă angajatorului de salariat din vina și în legătură cu munca sa, este interzisă și este sancționată cu nulitatea clauzei astfel negociate. Obligatorie, potrivit dispozițiilor art. 521 alin. (3) din Codul de procedură civilă.
Textul în documentul-sursă ↗Dispozitiv, caracter obligatoriu
Obligatorie, potrivit dispozițiilor art. 521 alin. (3) din Codul de procedură civilă.
Textul în documentul-sursă ↗Dispozitiv, concluzia privind clauza penală
este interzisă și este sancționată cu nulitatea clauzei astfel negociate.
Textul în documentul-sursă ↗secțiunea IV lit. B
Intimata a fost, de asemenea, de acord cu sesizarea, apreciind că art. 38 din Codul muncii are aplicabilitate în timpul desfășurării raporturilor contractuale, încetându-și efectele după încetarea contractului de muncă.
Textul în documentul-sursă ↗
Informațiile nu constituie consultanță juridică.