PROBLEMA JURIDICĂ
În ce condiții poate fi încuviințată, într-un litigiu împotriva angajatorului, înregistrarea unei convorbiri telefonice realizate de salariat fără acordul sau informarea interlocutorului, alt salariat ori reprezentant al angajatorului?
Faptele relevante
Un salariat a cerut despăgubiri angajatorului pentru o conduită pe care a calificat-o drept hărțuire. Prima instanță a admis în parte acțiunea și a folosit în mod important o conversație telefonică înregistrată fără acordul interlocutorului. Ambele părți au declarat apel, iar angajatorul a contestat valorificarea acelei înregistrări. Curtea de apel a sesizat ÎCCJ cu problema admisibilității probei.
Soluția
ÎCCJ a admis sesizarea și a stabilit că proba poate fi admisibilă și în lipsa acordului ori informării prealabile, dacă instanța asigură un just echilibru între dreptul la probă și viața privată: încuviințarea trebuie să fie indispensabilă exercitării dreptului la probă și strict proporțională cu acel scop. Dezlegarea este declarată obligatorie în dispozitiv; hotărârea nu stabilește ea însăși că înregistrarea din litigiul individual trebuie admisă și nu fixează despăgubiri definitive.
Motivarea, pe scurt
ÎCCJ pornește de la protecția vieții private inclusiv în relațiile profesionale și pentru interlocutorul care nu este parte în proces. Judecătorul trebuie să pună în balanță această protecție cu dreptul la probă și cu echitatea procesului încă de la încuviințarea probei. Scopul legitim nu este suficient: proba trebuie să fie determinantă și imperios necesară în circumstanțele speței, fără a evita folosirea probelor licite accesibile. Instanța verifică proporționalitatea, calitatea, fiabilitatea și posibilitatea contestării autenticității. Admiterea procesuală nu validează caracterul neloial al modului în care proba a fost obținută.
Ce putem învăța și ce limite are
Explică limitele înregistrărilor audio propuse de salariat în conflicte de muncă, inclusiv în dovedirea hărțuirii morale.
Dezlegarea privește înregistrarea unei convorbiri telefonice între salariat și alt salariat ori reprezentant al angajatorului, propusă într-un litigiu împotriva angajatorului.
Nu conferă o permisiune generală pentru înregistrare, accesarea corespondenței, interceptarea conversațiilor altor persoane sau publicarea materialelor.
Admisibilitatea este apreciată în concret de instanță; lipsa acordului nu duce singură nici la acceptarea, nici la excluderea automată a probei.
Obligativitatea dezlegării nu confirmă existența hărțuirii ori rezultatul definitiv al pretențiilor din dosarul individual care a generat sesizarea.
Ghiduri asociate
Textul hotărârii
Hotărârea poate fi consultată la sursa publică indicată. Fișa de pe această pagină rezumă problema juridică și nu înlocuiește textul hotărârii.
Texte citate în ghiduri 7 EXTRASE
Extrasele exacte din hotărâre la care trimit ghidurile.
par. 147
Mecanismul juridic bazat pe art. 8 alin. (2) din Convenție nu este de natură să valideze caracterul neloial al obținerii probei, întrucât verificările pe care le presupune analiza ingerinței se raportează la cererile și apărările părților și au ca premisă tocmai obținerea obiectului probei cu încălcarea bunelor moravuri.
Textul în documentul-sursă ↗par. 168
Această situație de excepție permite părților să surmonteze dificultăți de ordin probator, dar nu este menită a scuti partea de efortul pe care l-ar presupune procurarea unor mijloace de probă accesibile, în condiții licite sau loiale, compatibile cu faptul ce constituie obiect al probei și în limitele motivelor și apărărilor formulate.
Textul în documentul-sursă ↗par. 170
Se impune suplimentar ca proba să fie determinantă și imperios necesară pentru partea care înțelege să o folosească, în raport cu obiectul și sarcina probei, cu alte cuvinte, încuviințarea ei să fie indispensabilă pentru exercitarea dreptului, în circumstanțele particulare ale speței, care se apreciază de la caz la caz.
Textul în documentul-sursă ↗par. 171
O asemenea exigență specifică nu este întrunită în special în cazurile în care fie partea a formulat mai multe motive ori apărări, dar nu propune mijloace de probă admisibile - în sensul art. 255 alin. (1) din Codul de procedură civilă - și pentru dovedirea altor fapte invocate, fie faptul vizat de solicitarea părții poate fi dovedit prin alte mijloace de probă.
Textul în documentul-sursă ↗par. 174
Din acest punct de vedere, este importantă și calitatea mijlocului de probă, urmând a se determina, astfel cum a arătat în mod constant Curtea Europeană a Drepturilor Omului, inclusiv dacă circumstanțele în care proba a fost obținută induc vreun dubiu în privința fiabilității sau exactității sale.
Textul în documentul-sursă ↗par. 175
Totodată, din perspectiva dreptului la un proces echitabil, este necesar ca partea interesată să aibă posibilitatea de a contesta autenticitatea mijlocului de probă. Fiind vorba despre un incident procedural vizând administrarea probei, o asemenea contestare nu împiedică încuviințarea probei, dar poate reclama, în circumstanțele speței, verificările pe care instanța de judecată le apreciază ca fiind necesare.
Textul în documentul-sursă ↗dispozitiv
Proba cu înregistrarea unei convorbiri telefonice între un salariat și un alt salariat sau reprezentant al angajatorului, solicitată într-un litigiu împotriva angajatorului, este admisibilă, chiar dacă înregistrarea a fost efectuată fără acordul și/sau informarea prealabilă a interlocutorului, cu condiția asigurării unui just echilibru între dreptul la probă, pe de o parte, și dreptul la viața privată, pe de altă parte, în sensul că încuviințarea probei trebuie să fie indispensabilă exercițiului dreptului la probă și strict proporțională cu acest scop.
Textul în documentul-sursă ↗
Informațiile nu constituie consultanță juridică.