PROBLEMA JURIDICĂ
Este constituțională încetarea de drept a contractului individual de muncă la comunicarea deciziei de pensie de invaliditate de gradul III, în redactările succesive ale art. 56 alin. (1) lit. c) teza a doua prima ipoteză?
Faptele relevante
Excepția a fost ridicată în dosarul nr. 264/97/2019, aflat în recurs la Curtea de Apel Alba Iulia — Secția de contencios administrativ și fiscal. Dosarul constituțional este nr. 400D/2021. Curtea a delimitat controlul la ipoteza încetării de drept legate de comunicarea pensiei de invaliditate de gradul III. Decizia nu stabilește toate împrejurările raportului individual de muncă și nu soluționează cererea individuală de prestație.
Soluția
Curtea a admis excepția și a constatat neconstituționalitatea art. 56 alin. (1) lit. c) teza a doua prima ipoteză, atât în redactarea ulterioară OUG nr. 96/2018, cât și în redactarea ulterioară Legii nr. 93/2019. Dispozitivul nu acordă pensie, nu prelungește concediul medical și nu dispune reintegrarea ori despăgubiri în raportul individual.
Motivarea, pe scurt
În paragraful 16, Curtea reia raționamentul Deciziei nr. 759/2017: încetarea automată restrânge disproporționat dreptul la muncă și îi dezavantajează pe beneficiarii pensiei de invaliditate de gradul III față de salariații care își pot renegocia condițiile contractuale pentru a continua activitatea în raport cu capacitatea de muncă. Paragrafele 17–18 privesc reintroducerea unei soluții deja declarate neconstituționale și încălcarea caracterului obligatoriu al deciziilor Curții. Paragraful 19 aplică aceeași constatare redactării ulterioare Legii nr. 93/2019, care păstrase soluția legislativă.
Ce putem învăța și ce limite are
Împiedică folosirea automată, în răspunsul privind epuizarea concediului medical, a unei reguli de încetare a contractului pentru gradul III ale cărei efecte au încetat. Ajută la separarea concediului medical, pensiei și aptitudinii pentru postul concret.
O singură decizie constituțională nu este prezentată ca practică judiciară uniformă asupra tuturor litigiilor de concediu medical.
Nu se pronunță asupra legalității unui certificat și nu prelungește durata concediului.
Nu stabilește aptitudinea pentru un anumit post și nu conferă, prin ea însăși, dreptul de a desfășura orice activitate.
Nu se extrapolează constatările la gradele I și II sau la toate celelalte cauze de încetare de drept.
Ghiduri asociate
Textul hotărârii
Hotărârea poate fi consultată la sursa publică indicată. Fișa de pe această pagină rezumă problema juridică și nu înlocuiește textul hotărârii.
Texte citate în ghiduri 9 EXTRASE
Extrasele exacte din hotărâre la care trimit ghidurile.
paragraful 3, sesizarea Curții
3. Prin Încheierea din 18 ianuarie 2021, pronunțată în Dosarul nr. 264/97/2019, Curtea de Apel Alba Iulia - Secția de contencios administrativ și fiscal a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 56 alin. (1) lit. c) teza a doua din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii, în forma ulterioară adoptării Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 96/2018 privind prorogarea unor termene, precum și pentru modificarea și completarea unor acte normative.
Textul în documentul-sursă ↗par.11, delimitarea obiectului
Din motivarea autorului excepției se constată că, în realitate, critica acestuia vizează doar dispozițiile art. 56 alin. (1) lit. c) teza a doua prima ipoteză din Legea nr. 53/2003, astfel că doar acestea vor fi supuse controlului de constituționalitate.
Textul în documentul-sursă ↗par.16, fraza privind renegocierea clauzelor
De asemenea, raportându-se la ansamblul reglementării Codului muncii, Curtea a considerat că dispozițiile de lege supuse controlului de constituționalitate plasează beneficiarii pensiei de invaliditate de gradul III într-o situație defavorabilă în raport cu ceilalți salariați care beneficiază de dreptul de a renegocia clauzele contractului individual de muncă, astfel încât să poată continua raporturile de muncă în condiții adecvate capacității lor de muncă.
Textul în documentul-sursă ↗par. 17
Contrar prevederilor constituționale ale art. 147 alin. (1) și (4), referitoare la efectele obligatorii ale deciziilor Curții Constituționale, prin modificările aduse de art. IV pct. 1 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 96/2018, soluția legislativă declarată neconstituțională prin Decizia nr. 759 din 23 noiembrie 2017 a fost preluată, în continuare, în conținutul art. 56 alin. (1) lit. c) teza a doua prima ipoteză, perpetuând astfel efectele neconstituționale constatate anterior.
Textul în documentul-sursă ↗Dispozitivul, soluția asupra art. 56 alin. (1) lit. c) și mențiunea caracterului definitiv
constată că dispozițiile art. 56 alin. (1) lit. c) teza a doua prima ipoteză din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii, în redactarea ulterioară Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 96/2018 privind prorogarea unor termene, precum și pentru modificarea și completarea unor acte normative, precum și în redactarea ulterioară Legii nr. 93/2019 pentru aprobarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 96/2018 privind prorogarea unor termene, precum și pentru modificarea și completarea unor acte normative, sunt neconstituționale.Definitivă și general obligatorie.
Textul în documentul-sursă ↗dispozitiv — caracterul hotărârii
Definitivă și general obligatorie.
Textul în documentul-sursă ↗dispozitiv, constatarea neconstituționalității
constată că dispozițiile art. 56 alin. (1) lit. c) teza a doua prima ipoteză din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii, în redactarea ulterioară Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 96/2018 privind prorogarea unor termene, precum și pentru modificarea și completarea unor acte normative, precum și în redactarea ulterioară Legii nr. 93/2019 pentru aprobarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 96/2018 privind prorogarea unor termene, precum și pentru modificarea și completarea unor acte normative, sunt neconstituționale.
Textul în documentul-sursă ↗paragrafele 16–19
16. În esență, prin Decizia nr. 759 din 23 noiembrie 2017, paragrafele 31 și 32, Curtea a reținut că restrângerea exercițiului dreptului la muncă rezultată ca efect al dispozițiilor art. 56 alin. (1) lit. c) teza a doua prima ipoteză din Legea nr. 53/2003 reprezintă o măsură disproporționată în raport cu rațiunile avute în vedere de legiuitor și creează un dezechilibru sub aspectul protecției acordate celor două părți ale raportului de muncă, fiind astfel înfrânte prevederile art. 41 alin. (1) din Constituție. Această concluzie apare cu atât mai conturată cu cât se are în vedere faptul că se referă la persoane care dispun de șanse reduse de integrare pe piața muncii, ca urmare a stării de invaliditate. De asemenea, raportându-se la ansamblul reglementării Codului muncii, Curtea a considerat că dispozițiile de lege supuse controlului de constituționalitate plasează beneficiarii pensiei de invaliditate de gradul III într-o situație defavorabilă în raport cu ceilalți salariați care beneficiază de dreptul de a renegocia clauzele contractului individual de muncă, astfel încât să poată continua raporturile de muncă în condiții adecvate capacității lor de muncă. În acest sens, prin paragraful 28 din Decizia nr. 759 din 23 noiembrie 2017, Curtea a reținut că, potrivit art. 107 alin. (1) din Legea nr. 53/2003, angajatorul este obligat ca, în măsura în care este posibil, să ia în considerare cererile salariaților de a se transfera fie de la un loc de muncă cu normă întreagă la unul cu fracțiune de normă, fie de la un loc de muncă cu fracțiune de normă la un loc de muncă cu normă întreagă sau de a-și mări programul de lucru, în cazul în care apare această oportunitate. Dispozițiile alin. (4) al aceluiași articol de lege instituie obligația de diligență a angajatorului de a asigura, în măsura în care este posibil, accesul la locuri de muncă cu fracțiune de normă la toate nivelurile. Aceste texte de lege instituie o reglementare flexibilă, aptă să se conformeze schimbărilor inerente care intervin în raporturile dintre părțile contractului individual de muncă, pornind de la situații obiective sau subiective ce apar pe parcursul derulării acestuia. Legiuitorul a avut în vedere că la baza tuturor acestor raporturi se află factorul uman, supus unor influențe multiple și aflat în continuă transformare. Or, Curtea a observat că această facilitate este exclusă în cazul celor pensionați pentru invaliditate de gradul III. 17. Contrar prevederilor constituționale ale art. 147 alin. (1) și (4), referitoare la efectele obligatorii ale deciziilor Curții Constituționale, prin modificările aduse de art. IV pct. 1 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 96/2018, soluția legislativă declarată neconstituțională prin Decizia nr. 759 din 23 noiembrie 2017 a fost preluată, în continuare, în conținutul art. 56 alin. (1) lit. c) teza a doua prima ipoteză, perpetuând astfel efectele neconstituționale constatate anterior. 18. Prin urmare, având în vedere că dispozițiile art. 56 alin. (1) lit. c) teza a doua prima ipoteză din Legea nr. 53/2003, așa cum au fost modificate prin Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 96/2018, au fost adoptate cu încălcarea prevederilor constituționale ale art. 147 alin. (1) și (4) și sunt contrare prevederilor art. 16 alin. (1), ale art. 41 alin. (1) și ale art. 53, așa cum s-a reținut prin Decizia nr. 759 din 23 noiembrie 2017, Curtea constată că aceste dispoziții de lege sunt neconstituționale. 19. În aceste condiții, deși, în temeiul Deciziei nr. 766 din 15 iunie 2011, a fost analizat art. 56 alin. (1) lit. c) teza a doua prima ipoteză din Legea nr. 53/2003, în redactarea ulterioară adoptării Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 96/2018 [respectiv anterior modificării prin Legea nr. 93/2019], decizia antereferită nu se opune, ci chiar impune ca, în temeiul art. 142 alin. (1) din Constituție, instanța constituțională să se pronunțe și să elimine din fondul activ al legislației noile dispoziții legale rezultate în urma modificării și completării textului constatat ca fiind neconstituțional, în măsura în care acestea mențin soluția legislativă neconstituțională (a se vedea, în acest sens, și Decizia nr. 454 din 24 iunie 2020, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 655 din 24 iulie 2020). Prin urmare, Curtea urmează să rețină și neconstituționalitatea dispozițiilor art. 56 alin. (1) lit. c) teza a doua prima ipoteză din Legea nr. 53/2003 în redactarea în vigoare, respectiv cea ulterioară modificării prin Legea nr. 93/2019.
Textul în documentul-sursă ↗paragrafele 4–7
4. În motivarea excepției de neconstituționalitate, autorul acesteia arată, în esență, că dispozițiile de lege criticate sunt discriminatorii, fiind încălcate prevederile constituționale ale art. 16 alin. (1) referitor la egalitatea în drepturi a cetățenilor, ale art. 41 alin. (1) privind dreptul la muncă și ale art. 53 referitor la condițiile restrângerii exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți. 5. În argumentarea acestor susțineri, autorul excepției arată că pensionarii încadrați în gradul III de invalidate au păstrată o parte a capacității de muncă, fapt ce le permite să desfășoare o activitate profesională limitată, ceea ce a determinat legiuitorul să instituie un tratament juridic diferit în privința acestor persoane în comparație cu cele încadrate în gradul I sau II de invaliditate. Conform art. 114 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, pensionarii de invaliditate de gradul III pot să cumuleze pensia cu alte venituri, dacă rezultă din activități profesionale care nu depășesc jumătate din programul normal de lucru al locului de muncă respectiv. 6. Autorul excepției invocă cele reținute de Curtea Constituțională în jurisprudența sa prin Decizia nr. 279 din 23 aprilie 2015, referitor la necesitatea asigurării stabilității locului de muncă, și prin Decizia nr. 759 din 23 noiembrie 2017, referitor la necesitatea efectuării unui test de proporționalitate prin care să se analizeze măsura încetării de drept a contractului individual de muncă de la comunicarea deciziei de pensie în cazul pensiei de invaliditate de gradul III, și redă mai multe paragrafe din considerentele acestor decizii. 7. Curtea de Apel Alba Iulia - Secția de contencios administrativ și fiscal apreciază că textul de lege criticat este neconstituțional și că excepția de neconstituționalitate este întemeiată. În acest sens, invocă Decizia Curții Constituționale nr. 759 din 23 noiembrie 2017 prin care a fost admisă excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 56 alin. (1) lit. c) teza a doua prima ipoteză din Legea nr. 53/2003, dar arată că, ulterior pronunțării acestei decizii, prin art. IV din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 96/2018 s-a stabilit că art. 56 alin. (1) lit. c) se modifică, însă în ceea ce privește norma legală supusă discuției forma a rămas aceeași, fiind identică cu cea constatată ca fiind neconstituțională prin Decizia nr. 759 din 23 noiembrie 2017.
Textul în documentul-sursă ↗
Informațiile nu constituie consultanță juridică.