Normele aprobate prin HG nr. 764/2017 privind recunoașterea titlurilor de medic specialist eliberate de un stat terț, altul decât Australia, Canada, Israel, Noua Zeelandă și Statele Unite ale Americii

Extrasele exacte din actul la care trimit ghidurile, în forma indicată la fiecare extras.

1. art. 1 alin. (1)-(5) și art. 2

   Articolul 1 (1) Titlurile oficiale de calificare ca medic specialist eliberate de statele terțe, altele decât Australia, Canada, Israel, Noua Zeelandă și Statele Unite ale Americii, echivalente specialităților medicale clinice și paraclinice prevăzute de Nomenclatorul de specialități medicale, medico-dentare și farmaceutice pentru rețeaua de asistență medicală, aprobat prin Ordinul ministrului sănătății publice nr. 1.509/2008, cu modificările și completările ulterioare, sunt recunoscute drept certificate de medic specialist eliberate de Ministerul Sănătății pentru specialitatea respectivă, în vederea facilitării dreptului de exercitare a practicii medicale pe perioadă nedeterminată sau a practicii medicale temporare/ocazionale pe teritoriul României a titularilor acestora, cu condiția îndeplinirii în mod cumulativ a următoarelor condiții: a) titularul se află în una dintre situațiile prevăzute la art. 376 din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătății, republicată, cu modificările și completările ulterioare, pentru exercitarea profesiei de medic pe teritoriul României; b) formarea de medic specialist pentru care se solicită recunoașterea s-a efectuat în condiții de studiu și practică medicală care asigură competența profesională a acestuia cel puțin similară cu competența profesională a medicilor pe plan național; c) titlurile oficiale de calificare ca medic specialist sunt eliberate de autoritatea desemnată în temeiul actelor normative în vigoare în statul pe teritoriul căruia a avut loc formarea. (2) Analizarea solicitărilor de recunoaștere a titlurilor prevăzute la alin. (1) se face de către o comisie mixtă constituită prin ordin al ministrului sănătății.(3) Comisia mixtă prevăzută la alin. (2) este formată din președinte, doi membri și un secretar. Președintele și un membru sunt desemnați la propunerea comisiilor de specialitate ale Ministerului Sănătății, iar celălalt membru și secretarul sunt desemnați la propunerea Colegiului Medicilor din România.(4) Recunoașterea profesională a titlurilor prevăzute la alin. (1) se face de către Ministerul Sănătății, prin ordin al ministrului, după avizarea de către Colegiul Medicilor din România a raportului comisiei mixte prevăzute la alin. (2), și se finalizează cu autorizarea titularului prin eliberarea certificatului de membru de către Colegiul Medicilor din România, în vederea exercitării profesiei de medic pe teritoriul României cu titlul de medic specialist în specialitatea echivalată, cu respectarea normelor în vigoare.(5) Exercitarea activităților profesionale de medic specialist se face pe baza titlurilor oficiale de calificare ca medic recunoscute și a documentelor emise de către Ministerul Educației Naționale și de către Ministerul Sănătății, prin care se atestă recunoașterea formării medicale de bază și, respectiv, de medic specialist, și cu îndeplinirea celorlalte condiții prevăzute de lege pentru exercitarea profesiei de medic. Articolul 2 Recunoașterea titlurilor de calificare prevăzute la art. 1 alin. (1) constă în analiza formării în specialitate și a competențelor profesionale însușite de titular în statul terț emitent comparativ cu cerințele de formare și competențele profesionale prevăzute în România de normele în vigoare pentru specialitatea respectivă.

   Textul în documentul-sursă ↗

2. art. 3 alin. (1)-(4)

   Articolul 3 (1) În vederea recunoașterii titlurilor de medic specialist prevăzute la art. 1 alin. (1), titularii depun la Ministerul Sănătății următoarele documente: a) cerere de recunoaștere care va cuprinde obligatoriu și datele de contact (adresă, telefon, fax, adresă de e-mail); b) copia documentului de identitate aflat în termen de valabilitate (buletin/carte de identitate sau pașaport); c) documente din care să rezulte cerințele prevăzute la art. 376 alin. (1) lit. c)-g) din Legea nr. 95/2006, republicată, cu modificările și completările ulterioare, după caz; d) copia legalizată a documentelor care atestă calificarea de medic; e) copia legalizată a titlului de medic specialist dobândit în unul dintre statele prevăzute la art. 1 alin. (1); f) documente emise de autoritățile competente ale statului terț emitent din care să rezulte durata specializării (ani, luni, ore de formare pe săptămână), curriculumul pregătirii efectuate și competențele atestate prin titlul respectiv de medic specialist; g) documente privind experiența profesională și educația medicală continuă, dobândite de solicitant, emise de autoritatea competentă a statului în care acesta a exercitat profesia; h) certificat de sănătate fizică și psihică din care să rezulte că acesta poate practica specialitatea dobândită; i) dovezi emise de autoritatea competentă din statul de origine sau proveniență privind caracterul onorabil, moral sau absența unei situații care suspendă sau interzice exercitarea profesiei în caz de eroare profesională gravă, respectiv o atestare de confirmare a inexistenței unor suspendări temporare sau definitive de la exercitarea profesiei sau a unor condamnări penale; j) extrasul de cazier judiciar emis de autoritatea competentă a statului în care acesta a exercitat profesia; k) certificatul de atestare a cunoștințelor de limbă română sau pașaportul lingvistic, după caz, cu excepția cetățenilor români care solicită recunoașterea titlurilor de medic specialist eliberate de un stat terț; l) dovada achitării taxei de evaluare profesională. (2) Cuantumul taxei de evaluare profesională se stabilește prin decizie a Consiliului național al Colegiului Medicilor din România și se depune în contul Colegiului Medicilor din România. În cazul în care evaluarea profesională presupune și o probă de aptitudini, cuantumul taxei se dublează. (3) Documentele prevăzute la alin. (1) lit. e)-j) trebuie însoțite de traducerile legalizate în limba română, în original.(4) Documentele prevăzute la alin. (1) lit. h)-j) au o valabilitate de 3 luni de la data emiterii.

   Textul în documentul-sursă ↗

3. art. 7 alin. (1)-(2)

   Articolul 7 (1) În cazul în care nu sunt întrunite în totalitate criteriile de recunoaștere prevăzute la art. 5 alin. (3), comisia mixtă instituie procedura unei probe de aptitudini care are ca scop evaluarea parcursului profesional teoretic și a abilităților practice ale solicitantului. (2) Proba de aptitudini constă în susținerea și promovarea a două componente, teoretică și clinică sau practică, în funcție de specialitate, subiectele făcând parte din tematica examenului de medic specialist aflată în vigoare. Punctajul de promovare a fiecărei probe este de minimum 7,00, pe baza baremului întocmit de comisia de examinare. Proba de aptitudini profesionale se consideră promovată dacă la finalizarea examinării solicitantul obține minimum media 7,00.

   Textul în documentul-sursă ↗

4. Norme, art. 8

   În cazul posesorilor unui titlu de calificare obținut într-un stat terț, care nu face obiectul recunoașterii conform prevederilor prezentelor norme, dar care dobândesc calitatea de medic rezident în România în condițiile legii, în aceeași specialitate sau într-o altă specialitate prevăzută de Nomenclatorul de specialități medicale, medico-dentare și farmaceutice pentru rețeaua de asistență medicală, aprobat prin Ordinul ministrului sănătății publice nr. 1.509/2008, cu modificările și completările ulterioare, se pot recunoaște în cadrul pregătirii prin rezidențiat stagiile similare ca durată și structură pentru maximum jumătate din durata de pregătire prevăzută în România pentru specialitatea respectivă.

   Textul în documentul-sursă ↗