PROBLEMA JURIDICĂ
Comerțul cu amănuntul al produselor nealimentare în centre comerciale, desfășurat de sărbători legale, întrunește contravenția art. 260 alin. (1) lit. g) dacă angajatorul a respectat art. 142?
Faptele relevante
Sesizarea procurorului general a vizat divergența de practică privind activitatea magazinelor nealimentare din centre comerciale în zilele de sărbătoare. Procedura nu stabilește faptele unui singur raport de muncă și nu soluționează o contestație disciplinară individuală. Problema și orientările sunt descrise la par. 1–10.
Soluția
ÎCCJ admite recursul în interesul legii și stabilește că fapta descrisă nu întrunește elementele contravenției dacă angajatorul a îndeplinit obligațiile art. 142. Dispozitivul precizează caracterul obligatoriu.
Motivarea, pe scurt
Instanța leagă specificul activității de continuitatea comerțului și necesitățile consumatorilor, păstrând condiția respectării legislației muncii. Par. 30–35 explică de ce activitatea poate intra în excepție și de ce angajatorul rămâne obligat să dovedească acordarea compensațiilor.
Ce putem învăța și ce limite are
Împiedică prezentarea eronată a comerțului nealimentar din centre comerciale ca activitate obligatoriu închisă de sărbători și arată rolul compensării.
Soluția are obiectul precis al comerțului nealimentar cu amănuntul din puncte de lucru în centre comerciale; nu autorizează nediferențiat munca la orice angajator.
Nu soluționează direct legalitatea refuzului ori a sancționării unui anumit salariat.
Nu stabilește calendarul sărbătorilor sau regimul bugetar pentru anul 2026.
Ghiduri asociate
Textul hotărârii
Hotărârea poate fi consultată la sursa publică indicată. Fișa de pe această pagină rezumă problema juridică și nu înlocuiește textul hotărârii.
Texte citate în ghiduri 1 EXTRASE
Extrasele exacte din hotărâre la care trimit ghidurile.
Paragrafele 30–36 și dispozitiv
30. Interpretând, în acest context, sintagma "specificul activităţii", conţinută de art. 141 din Codul muncii, prin prisma actualelor condiţii socioeconomice şi raportat la conduita consumatorilor, se poate concluziona că activitatea de comercializare a produselor nealimentare în centrele comerciale prezintă un caracter specific şi poate fi circumscrisă situaţiilor de excepţie instituite prin această normă legală, în care nu sunt aplicabile prevederile art. 139 din acelaşi cod. 31. Continuând raţionamentul, raportat la condiţia respectării prevederilor înscrise în legislaţia muncii, prevăzută de art. 8 din Ordonanţa Guvernului nr. 99/2000, devin aplicabile dispoziţiile art. 142 din Codul muncii, care obligă angajatorul să asigure salariatului compensarea muncii prestate în zilele de sărbători legale cu timp liber corespunzător sau, în subsidiar, să acorde compensarea bănească prevăzută de lege. 32. Din această perspectivă, analizând conţinutul constitutiv al contravenţiei prevăzute şi sancţionate de art. 260 alin. (1) lit. g) din Codul muncii, sub aspectul laturii sale materiale, se observă că aceasta este reprezentată de conduita omisivă a angajatorului de a nu acorda salariatului zilele de sărbători legale, în situaţia în care caracterul procesului de producţie sau specificul activităţii nu justifică prestarea muncii în aceste zile, pe de o parte, respectiv de a nu acorda compensările prevăzute de art. 142 din acelaşi cod, în situaţia când circumstanţele obiective menţionate mai sus au impus sau, după caz, au justificat prestarea muncii în aceste zile, pe de altă parte. 33. Aşadar, în măsura în care specificul activităţii a determinat prestarea muncii în zilele de sărbători legale, nu se poate reţine în sarcina angajatorului săvârşirea contravenţiei sub forma încălcării art. 139 din Codul muncii, ci doar sub forma încălcării art. 142 din acelaşi act normativ, dacă acesta nu face dovada că a acordat salariatului drepturile prevăzute de aceste din urmă dispoziţii legale. 34. În legătură cu această din urmă ipoteză, ce constituie, practic, obiectul prezentului recurs în interesul legii, atunci când angajatorul - căruia îi revine sarcina probei potrivit art. 47 din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 180/2002, cu modificările şi completările ulterioare, raportat la art. 249 din Legea nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, republicată - face dovada că şi-a îndeplinit obligaţiile prevăzute de art. 142 din Codul muncii, fapta sa nu întruneşte elementele constitutive ale contravenţiei prevăzute de art. 260 alin. (1) lit. g) din aceleaşi act normativ. 35. Această modalitate de interpretare şi aplicare a legii asigură un just echilibru între situaţiile obiective - care impun continuitatea activităţii comerciale în zilele de sărbători legale, în funcţie de necesităţile consumatorilor - şi imperativul respectării drepturilor prevăzute de lege în favoarea salariaţilor şi a măsurilor de protecţie a acestora. 36. Pentru considerentele arătate, în temeiul art. 517 alin. (1) cu referire la art. 514 din Codul de procedură civilă, ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE În numele legii DECIDE: Admite recursul în interesul legii declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi, în consecinţă: În interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor art. 141 din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, raportat la art. 8 din Ordonanţa Guvernului nr. 99/2000 privind comercializarea produselor şi serviciilor de piaţă, republicată, stabileşte că fapta angajatorului de a desfăşura activităţi de comercializare cu amănuntul a produselor nealimentare în punctele de lucru din centrele comerciale, în zilele de sărbători legale prevăzute de art. 139 alin. (1) din Legea nr. 53/2003, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, nu întruneşte elementele constitutive ale contravenţiei prevăzute de art. 260 alin. (1) lit. g) din această lege, atunci când angajatorul şi-a îndeplinit obligaţiile prevăzute de art. 142 din acelaşi act normativ. Obligatorie, potrivit dispoziţiilor art. 517 alin. (4) din Codul de procedură civilă. Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi, 19 octombrie 2015.
Textul în documentul-sursă ↗
Informațiile nu constituie consultanță juridică.