PROBLEMA JURIDICĂ
Dacă art. 201 alin. (7) din Legea nr. 199/2023 constituie caz suplimentar de încetare de drept, dacă privește infracțiuni anterioare și dacă se aplică unor CIM pe durată nedeterminată și condamnări anterioare intrării normei în vigoare.
Faptele relevante
Un cadru didactic cu contract încheiat la 1 octombrie 1996 a contestat decizia universității din 7 septembrie 2023, emisă în considerarea unei hotărâri penale din 1 martie 2023. După un regulator de competență, cauza a fost reînregistrată la tribunalul de muncă. Tribunalul București a respins contestația prin Sentința nr. 1.951 din 20 martie 2025. Salariatul a declarat apel; instanța de apel a sesizat ÎCCJ. Aceste fapte sunt cele relatate în HP, fără acces declarat la dosarul individual integral.
Soluția
ÎCCJ a respins sesizarea ca inadmisibilă pentru toate cele trei întrebări. Nu a stabilit pe fond nici că art. 201 alin. (7) se aplică tuturor condamnărilor anterioare, nici că orice încetare astfel întemeiată este nelegală. Nu a acordat reîncadrarea sau drepturile salariale solicitate în litigiul individual.
Motivarea, pe scurt
Instanța de trimitere formulase o interpretare clară și argumentată și nu demonstrase o dificultate majoră a textului, în sensul mecanismului de unificare. Întrebările urmăreau, în context, stabilirea efectivă a soluției cauzei concrete, ceea ce ar delega funcția jurisdicțională a instanței sesizate cu litigiul. Opinia acesteia, favorabilă existenței unui caz special dar împotriva aplicării faptelor și condamnărilor vechi, se află în par. 18–23 și nu este propria dezlegare ÎCCJ. Par. 24–27 consemnează opinii teoretice divergente, nu o practică de hotărâri definitive identificată în consultare.
Ce putem învăța și ce limite are
Este hotărârea care privește exact problema Q1388 și previne atribuirea eronată a unui răspuns obligatoriu pe fond.
Inadmisibilitate procedurală, fără dezlegare de fond.
Nu este certificată o soluție ulterioară definitivă a litigiului de muncă.
Lipsa hotărârilor definitive din consultarea instanțelor nu este afirmație despre întreaga practică existentă la 17 octombrie 2026.
Ghiduri asociate
Textul hotărârii
Hotărârea poate fi consultată la sursa publică indicată. Fișa de pe această pagină rezumă problema juridică și nu înlocuiește textul hotărârii.
Texte citate în ghiduri 15 EXTRASE
Extrasele exacte din hotărâre la care trimit ghidurile.
par. 10, cererile formulate în litigiul de muncă
Prin cererea de chemare în judecată reînregistrată, ca urmare a regulatorului de competență, pe rolul Tribunalului București - Secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale la 3 decembrie 2024 cu nr. 29.778/3/2023*, reclamantul Ș.D.C., în contradictoriu cu pârâta U.B., a formulat contestație împotriva Deciziei nr. xxx/7.09.2023, emisă de pârâtă, solicitând, în principal, constatarea nulității absolute a deciziei, iar în subsidiar anularea deciziei; reîncadrarea reclamantului pe postul ocupat anterior; obligarea pârâtei la plata unei sume de bani ce reprezintă totalitatea drepturilor salariale indexate, majorate, începând cu data de 8.09.2023 și până la data reîncadrării, actualizată la data plății efective, inclusiv celelalte drepturi de care ar fi beneficiat salariatul; recunoașterea vechimii în muncă pentru această perioadă.
Textul în documentul-sursă ↗par. 11, primele două fraze
Prin Sentința civilă nr. 1.951 din 20 martie 2025, Tribunalul București a respins, ca neîntemeiată, cererea de chemare în judecată. Pentru a pronunța această soluție, instanța a reținut că, prin Decizia nr. xxx/7.09.2023, emisă de pârâtă și contestată în cauză, angajatorul a constatat intervenirea încetării de drept a Contractului de muncă nr. zzz/1.10.1996, în temeiul art. 201 alin. (7) din Legea nr. 199/2023, având în vedere Decizia nr. 90/A/2023 din 1 martie 2023, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Secția penală în Dosarul nr. 3.070/1/2021.
Textul în documentul-sursă ↗par. 12
În legătură cu aplicarea în timp a deciziei penale de condamnare a reclamantului, instanța a reținut că ceea ce prezintă relevanță nu este data pronunțării hotărârii penale, ci efectele condamnării penale pentru infracțiuni pentru care nu a intervenit reabilitarea.
Textul în documentul-sursă ↗par. 13, prima frază
Împotriva acestei sentințe reclamantul a declarat apel, argumentând, în esență, că dispozițiile art. 201 alin. (7) din Legea nr. 199/2023 nu reprezintă un nou caz de încetare de drept a contractului de muncă, ci ar putea reprezenta, eventual, un caz de nulitate absolută a actului juridic.
Textul în documentul-sursă ↗par. 14
A mai susținut apelantul că aplicarea unor norme juridice intrate în vigoare în septembrie 2023 cu privire la un contract de muncă încheiat în anul 1996 încalcă principiul neretroactivității legii civile. Totodată, a susținut că aplicarea în speță a art. 201 alin. (7) din Legea nr. 199/2023 reprezintă o încălcare a art. 10 din Codul civil, care interzice aplicarea legii prin analogie.
Textul în documentul-sursă ↗par. 18
În opinia instanței de trimitere, dispozițiile art. 201 alin. (7) din Legea nr. 199/2023 se interpretează în sensul că reglementează un caz de încetare de drept a contractului individual de muncă, suplimentar celor prevăzute de art. 56 alin. (1) din Codul muncii, raportat la faptul că enumerarea regăsită în art. 56 alin. (1) din Codul muncii nu este limitativă, prin legi speciale legiuitorul putând reglementa și alte cazuri de încetare de drept a contractului de muncă.
Textul în documentul-sursă ↗par. 22
În condițiile în care infracțiunea săvârșită cu intenție și condamnarea au intervenit anterior intrării în vigoare a normei legale aplicate de intimata pârâtă, arată că încetarea de drept a raportului de muncă în temeiul art. 201 alin. (7) din Legea nr. 199/2023 capătă caracter retroactiv.
Textul în documentul-sursă ↗par. 23
Prin urmare, instanța de trimitere apreciază că dispozițiile art. 201 alin. (7) din Legea nr. 199/2023 trebuie interpretate în sensul că acestea vizează și cadrele didactice universitare având contracte de muncă pe durată nedeterminată, încheiate anterior intrării în vigoare a dispozițiilor menționate, însă numai dacă fapta săvârșită și, implicit, condamnarea penală definitivă au intervenit după intrarea în vigoare a legii noi, iar nu pentru fapte și condamnări anterioare noii reglementări.
Textul în documentul-sursă ↗par. 24
La solicitarea Înaltei Curți de Casație și Justiție, instanțele naționale au comunicat în unanimitate că nu au identificat hotărâri judecătorești definitive cu privire la problema juridică ce face obiectul prezentei sesizări, fiind transmis un număr mic de opinii juridice, din care rezultă următoarele orientări.
Textul în documentul-sursă ↗par. 26, a doua opinie teoretică, fraza de concluzie
Așadar, s-a opinat că chiar dacă faptele care au atras condamnarea sunt săvârșite înainte de intrarea în vigoare a Legii nr. 199/2023, atât timp cât condamnarea survine ulterior intrării în vigoare a acestei legi, devin incidente prevederile art. 201 alin. (7) din Legea nr. 199/2023, care instituie un caz de încetare de drept a contractului individual de muncă;
Textul în documentul-sursă ↗par. 48, prima frază
Analiza întrebării prealabile în cuprinsul încheierii de sesizare relevă faptul că instanța de trimitere nu are o dificultate majoră în a determina sensul normelor de drept în discuție, expunând un punct de vedere clar și argumentat cu privire la modul de interpretare a acestora, fără a prezenta elemente care să conducă la concluzia că textele de lege vizate ar fi neclare ori susceptibile de interpretări contradictorii.
Textul în documentul-sursă ↗par. 49
Sesizarea adresată instanței supreme se circumscrie situației factuale specifice reclamantului și nu întrunește condițiile necesare pentru a se constitui într-o chestiune de drept care, dacă ar fi dezlegată, ar oferi o soluție de principiu specifică mecanismului de unificare a jurisprudenței prin hotărâri prealabile, urmărindu-se mai degrabă, în contextul particular al cauzei, stabilirea efectivă a soluției ce urmează a fi adoptată de instanța de trimitere, ceea ce atrage inadmisibilitatea sesizării.
Textul în documentul-sursă ↗par. 51
Ca atare, sesizarea nu poate primi o dezlegare pe fond întrucât nu respectă exigențele procedurale ale mecanismului hotărârii prealabile câtă vreme se tinde la o „delegare“ a funcției jurisdicționale a instanței de trimitere (aceea de a aplica dreptul faptelor deduse judecății) către instanța supremă, îndrituită legal doar să dea dezlegări de principiu asupra unor veritabile chestiuni de drept, iar nu să confirme o interpretare a unei norme de drept cu finalitate doar în raportul juridic litigios ce a prilejuit sesizarea.
Textul în documentul-sursă ↗dispozitiv, fraza introductivă
Respinge, ca inadmisibilă, sesizarea formulată de Curtea de Apel București - Secția a VII-a pentru conflicte de muncă și asigurări sociale în Dosarul nr. 29.778/3/2023* privind pronunțarea unei hotărâri prealabile cu privire la următoarele chestiuni de drept:
Textul în documentul-sursă ↗dispozitiv, obligativitate
Obligatorie, potrivit art. 521 alin. (3) din Codul de procedură civilă.
Textul în documentul-sursă ↗
Informațiile nu constituie consultanță juridică.