PROBLEMA JURIDICĂ
Poate fi recunoscut beneficiul pentru o a doua locuință după ce polițistul beneficiase de compensație pentru prima locuință numai pe durata detașării, în raport cu sintagma privind o singură locuință achiziționată în carieră?
Faptele relevante
Potrivit expunerii procesului, reclamantul a susținut că a cumpărat o locuință în localitatea detașării și a primit compensația ratei timp de 12 luni. După întoarcerea la unitatea de bază, a închiriat și apoi a cumpărat altă locuință, pentru care noua cerere de compensație a fost respinsă. Acestea sunt faptele prezentate în procedura de trimitere, nu constatări ale unei soluții definitive asupra fondului. Locator: par. 10-19.
Soluția
ÎCCJ a respins sesizarea ca inadmisibilă. Dispozitivul nu recunoaște și nu respinge pe fond dreptul individual la compensația pentru a doua locuință. Locator: dispozitiv.
Motivarea, pe scurt
ÎCCJ a reținut lipsa unei veritabile dificultăți de interpretare: instanța de trimitere nu a identificat o ambiguitate a normelor, iar solicitarea urmărea soluționarea raportului concret, dependent de particularitățile și probele dosarului. Aplicarea normelor la cauză revine instanței de fond. Locator: par. 49-54.
Ce putem învăța și ce limite are
Arată limita invocării HP nr. 377/2025 ca pretinsă autorizare a compensației pentru o a doua locuință după mutare sau detașare.
Soluție procedurală de inadmisibilitate, fără dezlegare pe fond asupra eligibilității celei de-a doua locuințe.
Nu soluționează direct ipoteza mutării la cerere în localitatea aceluiași apartament pentru care exista beneficiul.
Finalitatea procesului individual de fond nu a fost confirmată.
Ghiduri asociate
Textul hotărârii
Hotărârea poate fi consultată la sursa publică indicată. Fișa de pe această pagină rezumă problema juridică și nu înlocuiește textul hotărârii.
Texte citate în ghiduri 3 EXTRASE
Extrasele exacte din hotărâre la care trimit ghidurile.
par. 13-19, 50-54 și dispozitiv
13. Din perspectiva situației de fapt, reclamantul susține că, în perioada în care a fost detașat în municipiul B, a achiziționat un imobil și a beneficiat de compensația lunară pentru plata ratei. Decontul ratei pentru imobilul din municipiul B a fost realizat pe o perioadă de doar 12 luni, ulterior detașarea a încetat, iar reclamantul a revenit la Penitenciarul C, angajatorul de bază. 14. Reclamantul a optat inițial pentru închirierea unei locuințe în municipiul C și a beneficiat de decontarea compensației lunare a chiriei, apoi a decis achiziționarea unui imobil în raza localității respective, dar i-a fost respinsă solicitarea de acordare a compensației lunare a chiriei pentru plata ratei aferente creditului ipotecar/imobiliar destinat achiziționării locuinței. 15. Refuzând acordarea ajutorului prevăzut de lege, reclamantul susține că pârâta încalcă dreptul de proprietate, garantat de art. 1 din Primul Protocol adițional la Convenția europeană a drepturilor omului, în condițiile în care reclamantul deține o creanță suficient de bine justificată. 16. Totodată, deși a beneficiat de compensația lunară pentru plata ratei sau a unei fracțiuni din rată ca urmare a achiziționării unei locuințe în municipiul B pentru perioada cât a fost detașat, faptul că acest drept a fost acordat doar pentru o perioadă de 12 luni nu a avut finalitatea scontată și nu poate echivala cu „acordarea dreptului“, nu a dus la îndeplinirea finală și cu efecte reale a condiției esențiale că dreptul se acordă doar o dată în carieră. 17. Conform art. 111 din Legea nr. 145/2019, elementul definitoriu, și anume „localitatea în care se desfășoară activitatea“ a suferit modificări, din interpretarea legii rezultând că „dreptul“ se acordă cu scopul evident de a produce efecte, respectiv de a achiziționa o locuință cu plata în rate în localitatea în care polițistul de penitenciare își desfășoară activitatea. 18. Pârâta a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea acțiunii. În motivare se arată că prin adresa a cărei anulare se solicită s-a respins cererea de decontare a chiriei pentru plata ratei aferente locuinței achiziționate în localitatea C, deoarece anterior a solicitat și a beneficiat de dreptul privind acordarea compensației lunare a chiriei pentru plata ratei aferente unui credit pentru achiziționarea unei locuințe în municipiul B. 19. În cadrul soluționării acțiunii s-au dispus suspendarea cauzei și sesizarea instanței supreme.
Textul în documentul-sursă ↗par. 13-19, 50-54 și dispozitiv
50. Chestiunea de drept supusă dezlegării în cauza de față nu se circumscrie însă exigențelor care să permită declanșarea mecanismului hotărârii prealabile, autorul sesizării nearătând în ce constă dificultatea interpretării, în contextul în care dispozițiile legale anterior citate nu sunt lacunare, incomplete și nici neclare, neargumentându-se riscul apariției unei practici judiciare neunitare. 51. În acest sens se observă din modul în care instanța de trimitere a formulat punctul de vedere asupra problemei de drept că judecătorul nu se confruntă cu o veritabilă dificultate în interpretarea și aplicarea dispozițiilor legale în circumstanțele litigiului dedus judecății, aspect ce reiese din încheierea de sesizare, în care instanța de trimitere a interpretat normele legale în discuție fără nicio dificultate. 52. Astfel, absența indicării elementelor de ambiguitate sau neclaritate a textelor, precum și punctul de vedere clar exprimat al instanței de trimitere relevă o solicitare de soluționare, în concret, a raportului dedus judecății, cu toate că acest atribut intră și este necesar să rămână în sfera de competență a instanțelor judecătorești (Decizia nr. 55 din 13 septembrie 2021, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1102 din 19 noiembrie 2021, și Decizia nr. 31 din 24 aprilie 2023, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 693 din 28 iulie 2023, pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție). 53. În concluzie, în urma evaluării elementelor sesizării formulate se constată că problema ce se solicită a fi lămurită nu este susceptibilă de a primi o rezolvare de principiu printr-o hotărâre pronunțată în condițiile art. 2 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2024, atât timp cât nu vizează interpretarea in abstracto a dispozițiilor legale invocate, ci doar aplicarea acestora la cazul concret dedus judecății, în funcție de particularitățile speței rezultate din analiza materialului probatoriu administrat, cu scopul de a se identifica soluția ce trebuie adoptată în dosarul aflat pe rolul Tribunalului Brașov. 54. În considerarea argumentelor expuse, constatând că nu este îndeplinită cerința de admisibilitate vizând existența unei veritabile probleme de drept având un grad ridicat de dificultate care să justifice pronunțarea unei hotărâri prealabile în condițiile art. 2 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2024, prin care Înalta Curte să dea o rezolvare de principiu chestiunii de drept cu care a fost sesizată, se impune soluția de respingere ca inadmisibilă a sesizării.
Textul în documentul-sursă ↗par. 13-19, 50-54 și dispozitiv
Respinge ca inadmisibilă sesizarea formulată de Tribunalul Brașov - Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal în Dosarul nr. 3.981/62/2024, privind lămurirea următoarei chestiuni de drept:Dacă, în interpretarea art. 111 alin. (9) și (10) din Legea nr. 145/2019, art. 15 alin. (3) și art. 24 din Ordinul ministrului justiției nr. 482/2020, sintagma „pentru o singură locuință achiziționată pe timpul carierei“ are în vedere exclusiv prima locuință cumpărată de solicitant, indiferent de durata acordării dreptului și de mutarea ulterioară în interes de serviciu, ori dreptul de opțiune conferit de art. 111 alin. (11) din Legea nr. 145/2019 are în vedere și posibilitatea acordării compensației lunare pentru chirie vizând plata ratelor aferente creditului contractat pentru achiziția unei locuințe în localitatea unde își desfășoară activitatea polițistul de penitenciare, mutat în interesul serviciului dintr-o altă localitate unde achiziționase anterior o locuință, pentru care a beneficiat de același drept pe durata detașării, fără incidența unei situații de încetare dintre cele prevăzute de art. 24 din Ordinul ministrului justiției nr. 482/2020?Obligatorie, potrivit art. 521 alin. (3) din Codul de procedură civilă.Pronunțată în ședință publică astăzi, 27 octombrie 2025.
Textul în documentul-sursă ↗
Informațiile nu constituie consultanță juridică.