PROBLEMA JURIDICĂ
Admisibilitatea acțiunii pentru constatarea raportului de muncă și a efectelor sale, când nu a fost încheiat contract scris și raportul încetase înainte de sesizarea instanței.
Faptele relevante
O persoană a solicitat recunoașterea activității prestate fără contract scris și drepturi aferente. Tribunalul a admis cererea, iar angajatorul a declarat apel; instanța de apel a sesizat ÎCCJ asupra admisibilității acțiunii. Soluția primei instanțe nu este prezentată ca definitivă.
Soluția
ÎCCJ a admis sesizarea și a recunoscut accesul la acțiunea în constatarea raportului și efectelor sale chiar după încetare, în ipoteza și pe baza normelor interpretate. Hotărârea nu fixează natura și întinderea tuturor drepturilor rezultate.
Motivarea, pe scurt
Raționamentul instanței valorifică efectele pentru viitor ale nulității și posibilitatea de a proba activitatea efectivă. Încetarea raportului nu poate elimina accesul la examinarea efectelor deja produse. Paragraful 68 delimitează expres admisibilitatea de cuantumul și natura efectelor.
Ce putem învăța și ce limite are
Răspunde îndoielii că îndepărtarea de la locul de muncă sau lipsa înscrisului ar exclude orice demers judiciar.
ÎCCJ nu a decis întinderea remunerației, vechimii și obligațiilor bugetare în fiecare caz.
Ghiduri asociate
Textul hotărârii
Hotărârea poate fi consultată la sursa publică indicată. Fișa de pe această pagină rezumă problema juridică și nu înlocuiește textul hotărârii.
Texte citate în ghiduri 11 EXTRASE
Extrasele exacte din hotărâre la care trimit ghidurile.
par. 8–10, secțiunea IV — Expunerea succintă a procesului
Împotriva soluţiei adoptate de Tribunalul Iaşi a declarat apel pârâta, iar în cadrul soluţionării apelului instanţa de apel a dispus sesizarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în vederea pronunţării unei hotărâri prealabile şi suspendarea cauzei, în conformitate cu prevederile art. 520 alin. (2) din Codul de procedură civilă.
Textul în documentul-sursă ↗par. 8–10, secțiunea IV — Expunerea succintă a procesului
Prin Sentinţa civilă nr. 1.707/2015 din 10 iulie 2015, Tribunalul Iaşi - Secţia I civilă a admis acţiunea reclamantei, a constatat că raporturile de muncă derulate între părţile din prezenta cauză în perioada 15 august 2013 - 30 septembrie 2013 s-au desfăşurat în baza unui contract individual de muncă cu normă întreagă (8 ore/zi), cu un salariu lunar brut de 800 lei şi a obligat-o pe pârâtă să plătească reclamantei drepturile salariale cuvenite pentru perioada 15 august 2013 - 30 septembrie 2013, să vireze la bugetele specializate ale statului contribuţiile obligatorii aferente contractului individual de muncă al reclamantei pentru perioada 15 august 2013 - 30 septembrie 2013 şi să plătească reclamantei o despăgubire egală cu indemnizaţia integrală de creştere a copilului în vârstă de până la 2 ani, stabilită cu luarea în considerare şi a drepturilor salariale acordate prin hotărâre, precum şi daune morale în cuantum de 3.500 euro, ce vor fi plătiţi la cursul BNR la data plăţii efective.
Textul în documentul-sursă ↗par. 10
10. Împotriva soluţiei adoptate de Tribunalul Iaşi a declarat apel pârâta, iar în cadrul soluţionării apelului instanţa de apel a dispus sesizarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în vederea pronunţării unei hotărâri prealabile şi suspendarea cauzei, în conformitate cu prevederile art. 520 alin. (2) din Codul de procedură civilă.
Textul în documentul-sursă ↗par. 25–26, secțiunea VII — Punctul de vedere al părților
Cu privire la chestiunea de drept în discuţie, apelanta-pârâtă a arătat că soluţia corectă este aceea că o asemenea acţiune ar fi inadmisibilă.
Textul în documentul-sursă ↗par. 25–26, secțiunea VII — Punctul de vedere al părților
Intimata-reclamantă a susţinut că, în prezenta cauză, nu se poate vorbi de neîndeplinirea "de către părţi" a obligaţiei de încheiere a contractului individual de muncă în formă scrisă, întrucât această obligaţie este în sarcina angajatorului.
Textul în documentul-sursă ↗par. 51, al doilea paragraf
Sesizarea a fost formulată într-un litigiu în care reclamanta solicită să se constate că, deşi părţile nu au încheiat contractul individual de muncă în formă scrisă, a derulat un raport juridic de muncă cu entitatea pârâtă şi cere să i se recunoască drepturile legale derivând din desfăşurarea acestuia.
Textul în documentul-sursă ↗par. 63, secțiunea XI — Înalta Curte de Casație și Justiție
Prin urmare, este judicioasă acea opinie a jurisprudenţei conform căreia încheierea unui contract scris, pentru valabilitate, este o exigenţă ce se impune imperativ angajatorului, însă, având în vedere că nulitatea operează numai pentru viitor, nerespectarea formei scrise nu împiedică probarea de către salariat, prin orice mijloc, a muncii prestate în folosul angajatorului până la încetarea raportului juridic de muncă, astfel că, atunci când prin formularea unei acţiuni se încearcă a se dovedi derularea între părţi a unor raporturi de muncă neatestate şi formal prin act scris, instanţa trebuie să procedeze la cercetarea lor, pe baza probelor ce dau şi cauza de fapt a pretenţiilor.
Textul în documentul-sursă ↗par. 65 și 68, secțiunea XI; dispozitiv
Dacă, însă, raporturile de muncă au încetat anterior promovării litigiului, iar organul jurisdicţional nu mai poate aplica sancţiunea nulităţii unei convenţii ce nu se mai află în derulare, această împrejurare nu poate împiedica instanţa să statueze asupra efectelor produse de convenţie, întrucât, în caz contrar, s-ar crea o situaţie juridică mult mai grea salariatului ce ar depinde exclusiv de momentul formulării acţiunii în instanţă.
Textul în documentul-sursă ↗par. 65 și 68, secțiunea XI; dispozitiv
Deşi aspecte de practică neunitară s-au înregistrat şi referitor la natura şi întinderea acestor efecte privind remuneraţia salariatului, recunoaşterea vechimii în muncă, plata obligaţiilor bugetare, sesizarea nu vizează natura efectelor ce pot fi constatate pe această cale, ci doar admisibilitatea unei astfel de acţiuni.
Textul în documentul-sursă ↗par. 65 și 68, secțiunea XI; dispozitiv
În interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor art. 16 alin. (1) şi art. 57 alin. (5) şi (6) din Codul muncii, combinat cu art. 211 lit. b) din Legea nr. 62/2011, art. 35 din Codul de procedură civilă şi art. 6 din Convenţia europeană pentru apărarea drepturilor omului, în ipoteza neîndeplinirii de către părţi a obligaţiei de încheiere a contractului individual de muncă în formă scrisă, persoana fizică care a prestat muncă pentru şi sub autoritatea celeilalte părţi are deschisă calea acţiunii în constatarea raportului de muncă şi a efectelor acestuia şi în situaţia în care respectivul raport de muncă a încetat anterior sesizării instanţei.
Textul în documentul-sursă ↗par. 68
68. Deşi aspecte de practică neunitară s-au înregistrat şi referitor la natura şi întinderea acestor efecte privind remuneraţia salariatului, recunoaşterea vechimii în muncă, plata obligaţiilor bugetare, sesizarea nu vizează natura efectelor ce pot fi constatate pe această cale, ci doar admisibilitatea unei astfel de acţiuni.
Textul în documentul-sursă ↗
Informațiile nu constituie consultanță juridică.