PROBLEMA JURIDICĂ
Executarea voluntară a reintegrării dispuse de prima instanță impune informarea salariatului despre reactivarea contractului și data reluării muncii?
Faptele relevante
După anularea unei concedieri, angajatorul emisese acte de reintegrare, apoi suspendare și o nouă concediere pentru absențe. Eficiența comunicărilor către salariată era contestată; cauza ajunsese în apel.
Soluția
ÎCCJ a stabilit că executarea reintegrării la inițiativa angajatorului presupune înștiințarea salariatului despre reactivarea contractului și data reluării efective a raporturilor.
Motivarea, pe scurt
Executorialitatea provizorie permite executarea; ea nu echivalează cu reluarea automată a muncii. Obligația de informare derivă din buna-credință și informarea reciprocă. Hotărârea distinge executarea provizorie de soluția definitivă.
Ce putem învăța și ce limite are
Clarifică diferența dintre executarea provizorie a reintegrării și definitivarea cerută de art. 56 alin. (1) lit. e) pentru ocupantul actual.
Nu tranșează direct situația salariatului care ocupă în prezent postul.
Nu confirmă finalitatea litigiului individual de trimitere.
Ghiduri asociate
Textul hotărârii
Hotărârea poate fi consultată la sursa publică indicată. Fișa de pe această pagină rezumă problema juridică și nu înlocuiește textul hotărârii.
Texte citate în ghiduri 16 EXTRASE
Extrasele exacte din hotărâre la care trimit ghidurile.
par. 77
Prin urmare, din coroborarea art. 448 alin. (1) pct. 10 din Codul de procedură civilă cu art. 274 din Codul muncii rezultă caracterul executoriu de drept al hotărârii pronunțate în fond în jurisdicția muncii. De asemenea, conform art. 448 alin. (2) din Codul de procedură civilă, executarea acestei hotărâri are caracter provizoriu.
Textul în documentul-sursă ↗paragraful 78, teza privind executorialitatea
În concret, sentința pronunțată de prima instanță în sensul obligării angajatorului la reintegrarea salariatului concediat nelegal este executorie de drept, în mod provizoriu.
Textul în documentul-sursă ↗par. 79
Caracterul executoriu al hotărârii judecătorești nu conduce însă la concluzia că aceasta este pusă în executare în mod automat, ci executarea se realizează în urma parcurgerii căilor legale ce permit îndeplinirea obligațiilor stabilite prin respectiva hotărâre judecătorească.
Textul în documentul-sursă ↗par. 85
Atât timp cât hotărârea judecătorească include doar obligația angajatorului de a proceda la reintegrarea efectivă nu există vreun temei în sensul de a considera că salariatul are obligația de a se prezenta la locul de muncă de la momentul pronunțării sentinței de către instanța de fond, mai înainte de punerea în executare a acesteia. Tot astfel, nu există o obligație pentru acesta de a solicita punerea în executare silită a sentinței, care beneficiază de executare de drept provizorie, existând riscul infirmării respectivei soluții în calea de atac.
Textul în documentul-sursă ↗par. 87
Simpla pronunțare a sentinței de reintegrare, nepusă în executare, nu echivalează cu reactivarea în mod automat a contractului individual de muncă încheiat între părți, desfăcut în mod nelegal de către angajator, atât timp cât nu există o dispoziție legală care să prevadă astfel.
Textul în documentul-sursă ↗par. 88
Prin urmare, măsura reintegrării efective nu se produce automat prin pronunțarea sentinței, ci numai în urma punerii acesteia în executare, în modalitățile prevăzute de lege.
Textul în documentul-sursă ↗par. 89
Tot astfel, în ipoteza reglementată de art. 80 alin. (3) din Codul muncii, atunci când salariatul nu optează pentru repunerea în situația anterioară emiterii actului de concediere, contractul individual de muncă se consideră încetat de drept nu de la data pronunțării hotărârii primei instanțe, ci de la data rămânerii definitivă a hotărârii judecătorești.
Textul în documentul-sursă ↗par. 90
Posibilitatea pentru angajator de a prelua inițiativa punerii în executare a hotărârii judecătorești de reintegrare a angajatului concediat nelegal este justificată în raport cu interesul de a obține prestația muncii cât mai repede, atât timp cât este ținut să plătească despăgubiri echivalente drepturilor salariale până la momentul la care va executa obligația de a face dispusă de instanța de fond, respectiv până la momentul reintegrării efective a salariatului pe postul deținut anterior.
Textul în documentul-sursă ↗par. 94
Pentru a răspunde acestor nelămuriri, se observă că, într-adevăr, în Codul muncii nu există vreo reglementare care să impună angajatorului o obligație în sensul de a emite o decizie de reintegrare, astfel încât, de principiu, neemiterea și/sau necomunicarea în sine a unui astfel de act către salariat nu echivalează în mod absolut cu nepunerea în executare benevolă a sentinței de reintegrare.
Textul în documentul-sursă ↗par. 100
În realizarea îndatoririi generale de informare a salariatului, angajatorul debitor al obligației de reintegrare, ce reprezintă o obligație de a face implicând un fapt comisiv din partea acestuia, trebuie să îl încunoștințeze pe angajatul său cu privire la executarea de bunăvoie a hotărârii judecătorești pronunțate de prima instanță. Chiar dacă nu există o obligație legală de emitere a unei decizii de reintegrare, fiind suficientă în acest sens punerea în executare a sentinței pronunțate de instanța competentă, angajatorul are obligația de a transmite salariatului o informare, indiferent de denumirea aleasă, din care să rezulte explicit voința debitorului de executare benevolă a obligației de a face în sensul reintegrării efective a salariatului concediat nelegal, ceea ce are drept consecință reluarea raporturilor de muncă dintre părți, în baza contractului individual de muncă încheiat între acestea. Abia după momentul reintegrării efective renasc în sarcina salariatului toate obligațiile și îndatoririle asumate prin contractul inițial încheiat, inclusiv obligația de a se prezenta la locul de muncă și de a presta munca stabilită.
Textul în documentul-sursă ↗par. 101
Îndeplinirea obligației de informare a salariatului presupune realizarea unei comunicări eficiente, astfel încât manifestarea de voință a angajatorului în sensul executării benevole a obligației de reintegrare efectivă să fie în mod real aptă a fi adusă la cunoștința angajatului reintegrat, folosindu-se orice modalitate adecvată de comunicare. În acest sens, în privința modalităților de comunicare sunt pe deplin relevante statuările cuprinse în deciziile nr. 18 din 13 iunie 2016 și nr. 34 din 24 octombrie 2016 ale Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept.
Textul în documentul-sursă ↗par. 103
Prin prezentul demers procesual se urmărește clarificarea acestei chestiuni în ipoteza în care punerea în executare a sentinței de reintegrare se realizează benevol de către angajator. Atât timp cât reintegrarea efectivă implică un fapt comisiv al debitorului angajator, acesta are obligația de a informa salariatul nu doar cu privire la voința sa de punere în executare provizorie a hotărârii primei instanțe, ci și cu privire la data la care raporturile de muncă se reiau în mod efectiv, adică data la care sunt reactivate toate drepturile și obligațiile cuprinse în contractul de muncă încheiat între părți. Desigur, data astfel stabilită trebuie să fie concomitentă sau ulterioară legalei comunicări a acestei înștiințări către salariat.
Textul în documentul-sursă ↗par. 104
O atare obligație este justificată de împrejurarea că salariatul creditor trebuie să cunoască momentul la care are obligația de a se prezenta la serviciu pentru prestarea muncii, atât timp cât acesta nu are vreo obligație de a cere executarea silită provizorie a hotărârii judecătorești ce îi recunoaște calitatea de creditor al reintegrării și nici nu are obligația de a presta muncă pentru acest angajator mai înainte de reintegrarea efectivă.
Textul în documentul-sursă ↗dispozitiv — dezlegarea și caracterul obligatoriu
Executarea de către angajator, la inițiativa sa, a hotărârii judecătorești pronunțate de prima instanță în sensul reintegrării salariatului pe postul deținut anterior concedierii nelegale presupune înștiințarea angajatului cu privire la reactivarea contractului individual de muncă și cu privire la data reluării efective a raporturilor de muncă. Obligatorie, potrivit art. 521 alin. (3) din Codul de procedură civilă.
Textul în documentul-sursă ↗dispozitiv, dezlegarea admisă
Executarea de către angajator, la inițiativa sa, a hotărârii judecătorești pronunțate de prima instanță în sensul reintegrării salariatului pe postul deținut anterior concedierii nelegale presupune înștiințarea angajatului cu privire la reactivarea contractului individual de muncă și cu privire la data reluării efective a raporturilor de muncă.
Textul în documentul-sursă ↗paragrafele 87–88
87. Simpla pronunțare a sentinței de reintegrare, nepusă în executare, nu echivalează cu reactivarea în mod automat a contractului individual de muncă încheiat între părți, desfăcut în mod nelegal de către angajator, atât timp cât nu există o dispoziție legală care să prevadă astfel. 88. Prin urmare, măsura reintegrării efective nu se produce automat prin pronunțarea sentinței, ci numai în urma punerii acesteia în executare, în modalitățile prevăzute de lege.
Textul în documentul-sursă ↗
Informațiile nu constituie consultanță juridică.