PROBLEMA JURIDICĂ
Poate comunicarea prin e-mail a deciziei de concediere individuală să declanșeze termenul contestației și ce condiții are transmiterea PDF?
Faptele relevante
Un salariat a contestat concedierea după transmiterea unei decizii prin e-mail. Tribunalul a considerat contestația tardivă; instanța de apel a solicitat o dezlegare prealabilă.
Soluția
Comunicarea electronică poate declanșa termenul dacă adresa a fost furnizată și există uzanță între părți. PDF-ul accesibil, copie a unui original pe hârtie, se distinge de originalul emis electronic.
Motivarea, pe scurt
Considerentele tratează comunicarea separat de emiterea actului. Recepția este un fapt probatoriu, iar efectele nu depind de confirmarea discreționară a destinatarului.
Ce putem învăța și ce limite are
Q0959: delimitarea momentului comunicării prin e-mail.
Concediere individuală în cadrul art. 76, nu o regulă de comunicare generalizată automat la sancțiunea disciplinară.
Nu confirmă soluția definitivă a dosarului individual și nici validitatea oricărui e-mail.
Ghiduri asociate
Textul hotărârii
Hotărârea poate fi consultată la sursa publică indicată. Fișa de pe această pagină rezumă problema juridică și nu înlocuiește textul hotărârii.
Texte citate în ghiduri 4 EXTRASE
Extrasele exacte din hotărâre la care trimit ghidurile.
paragraful 102
102. În concluzie, comunicarea prin poşta electronică de către angajator a deciziei de concediere individuală emise potrivit art. 76 din Codul muncii reprezintă o modalitate de comunicare aptă din punct de vedere procesual să declanşeze curgerea termenului de contestare jurisdicţională a deciziei, potrivit art. 211 lit. a) din Legea nr. 62/2011, în condiţiile în care salariatul a comunicat angajatorului aceste date de contact şi există o uzanţă a acestei forme de comunicare între părţi, fără a fi necesară confirmarea expresă de către salariatul-contestator a primirii acestei corespondenţe.
Textul în documentul-sursă ↗paragraful 113
113. Prin urmare, în raport cu dispoziţiile art. 76 din Codul muncii, care impun emiterea deciziei în formă scrisă, şi cu dispoziţiile art. 77 din Codul muncii, care se referă la comunicarea însăşi a deciziei de concediere şi nu a măsurii concedierii (în sensul că niciun alt înscris nu poate înlocui decizia de concediere), se apreciază că, odată ce manifestarea de voinţă a angajatorului nu este materializată în format electronic, ci în formă clasică (pe suport hârtie) nu este necesară semnătura electronică, care trebuie să respecte cerinţele formale impuse de Legea nr. 455/2001, documentul PDF reprezentând doar o copie a documentului emis în formă clasică.
Textul în documentul-sursă ↗dispozitiv — caracter obligatoriu și pronunțare
Obligatorie, potrivit dispoziţiilor art. 521 alin. (3) din Codul de procedură civilă. Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 24 octombrie 2016.
Textul în documentul-sursă ↗paragrafele 109–112
109. Comunicarea, ca act distinct de decizia de concediere, reprezintă o situaţie de fapt, ce poate fi dovedită prin orice mijloc de probă, inclusiv cu martori şi prezumţii. 110. Prin urmare, comunicarea unui înscris pe suport informatic se bucură de eficienţă juridică în condiţiile art. 283 din Codul de procedură civilă, care instituie o prezumţie de validitate în sensul că există garanţii suficient de serioase dacă înscrierea este efectuată de către un profesionist. 111. În condiţiile în care prezumţia legală de validitate instituită de art. 283 din Codul de procedură civilă nu este răsturnată, documentul ce reproduce mesajul redat pe suportul informatic constituie instrument probator cu respectarea condiţiilor impuse de art. 282 din Codul de procedură civilă, respectiv să fie inteligibil (să poată fi citit, să fie accesibil) şi să prezinte garanţii suficient de serioase pentru a face deplină credinţă în privinţa conţinutului său şi a identităţii persoanei de la care emană. 112. Astfel, dacă contestatorul căruia i-a fost comunicată decizia de concediere ar fi primit un alt document decât cel menţionat în e-mail sau dacă documentul PDF nu ar fi putut fi deschis, acestuia îi revenea obligaţia de diligenţă de a reclama situaţia în termen de 45 de zile de la comunicare.
Textul în documentul-sursă ↗
Informațiile nu constituie consultanță juridică.