PROBLEMA JURIDICĂ
Este constituțională derogarea din art. 13 alin. (4) OG nr. 21/2007 de la anumite limite ale contractelor individuale de muncă pe durată determinată, raportată la egalitatea în drepturi și protecția socială a muncii?
Faptele relevante
Litigiul de muncă privea cererea unui artist instrumentist împotriva unei filarmonici pentru încheierea unui contract individual de muncă pe durată nedeterminată și plata unor despăgubiri după încetarea ultimului raport de muncă. Excepția de neconstituționalitate a fost ridicată din oficiu de instanța de apel.
Soluția
Curtea a respins excepția ca neîntemeiată și a constatat constituționalitatea art. 13 alin. (4) din OG nr. 21/2007 în raport cu criticile formulate. Decizia este definitivă și general obligatorie.
Motivarea, pe scurt
Curtea a legat derogarea de specificul activității instituțiilor de spectacole sau concerte și de posibilitatea organizării muncii pe stagiune ori producție artistică. La paragraful 26 a precizat că eventualele abuzuri ale angajatorilor constituie probleme de interpretare și aplicare a legii, care aparțin instanțelor judecătorești. Menținerea derogării nu echivalează cu validarea fiecărui contract concret.
Ce putem învăța și ce limite are
Ajută la explicarea regimului special al duratei contractelor în instituțiile de spectacole și a faptului că instanța poate controla utilizarea concretă a formelor de contract.
Decizia privește constituționalitatea art. 13 alin. (4), nu stabilește o autorizare generală pentru orice contract civil, orice recrutare directă sau orice prestare de sonorizare.
Nu se deduce o practică unitară a instanțelor de muncă din această singură decizie.
Identitatea persoanei fizice din dosarul de fond nu este reprodusă în analiza publică.
Ghiduri asociate
Textul hotărârii
Hotărârea poate fi consultată la sursa publică indicată. Fișa de pe această pagină rezumă problema juridică și nu înlocuiește textul hotărârii.
Texte citate în ghiduri 7 EXTRASE
Extrasele exacte din hotărâre la care trimit ghidurile.
par. 4–8
prin care s-a respins acțiunea având ca obiect „obligație de a face“, și anume obligarea pârâtei Filarmonica George Enescu la încheierea unui contract individual de muncă pe durată nedeterminată și la plata de despăgubiri începând cu data de 7 decembrie 2013, când a încetat ultimul raport de muncă.
Textul în documentul-sursă ↗par. 4–8
În motivarea excepției de neconstituționalitate autoarea acesteia - instanța judecătorească - susține că dispozițiile de lege criticate contravin prevederilor constituționale ale art. 16 alin. (1) și ale art. 41 alin. (2).
Textul în documentul-sursă ↗par. 4–8
Acest scop legitim în expresia sa conduce în practică la situații în care lucrătorii ajung să rămână angajați pe durată determinată, respectiv câte un an, pentru perioade foarte mari de timp, dar în cadrul aceluiași angajator, interval în care se menține incertitudinea cu privire la situația lor de viitori salariați (sau nu) la finalul perioadei prevăzute în contractul de muncă încheiat pe durată determinată, pentru că angajatorul nu poate fi obligat să continue raporturile de muncă cu salariatul.
Textul în documentul-sursă ↗par. 4–8
Specificul acestor activități presupune, în principal, o mobilitate mai accentuată a personalului implicat în realizarea actului artistic, fie că este vorba despre instrumentiști - cum este cazul reclamantului din speța dedusă judecății -, fie că este vorba despre soliști, dansatori profesioniști, membri ai corpului de balet sau de dans contemporan etc.
Textul în documentul-sursă ↗par. 20–21; par. 26; dispozitiv
Caracterul de excepție al dispozițiilor criticate este dat de specificul activității personalului din instituțiilor de spectacole sau concerte, specific ce impune reglementarea posibilității încheierii succesive a mai multor contracte individuale de muncă pe durată determinată, inclusiv pe stagiune sau pe producție artistică, pe o perioadă totală mai mare decât cea permisă de Codul muncii.
Textul în documentul-sursă ↗par. 20–21; par. 26; dispozitiv
În final, Curtea reține - referitor la criticile privind eventualele abuzuri ale angajatorilor care mențin astfel de lucrători într-o situație de incertitudine perpetuă sau pe durate foarte lungi de timp cu privire la raporturile lor de muncă - că acestea nu constituie probleme de constituționalitate, ci reprezintă aspecte de interpretare și aplicare a legii, care intră în competența de soluționare a instanțelor judecătorești, iar nu a Curții Constituționale.
Textul în documentul-sursă ↗par. 20–21; par. 26; dispozitiv
Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată, din oficiu, de Curtea de Apel București - Secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale în Dosarul nr. 44.554/3/2016 (număr în format vechi 5.693/2017) și constată că dispozițiile art. 13 alin. (4) din Ordonanța Guvernului nr. 21/2007 privind instituțiile și companiile de spectacole sau concerte, precum și desfășurarea activității de impresariat artistic sunt constituționale în raport cu criticile formulate.Definitivă și general obligatorie.
Textul în documentul-sursă ↗
Informațiile nu constituie consultanță juridică.