PROBLEMA JURIDICĂ
Beneficiul plății reduse și norma tranzitorie din Legea nr. 203/2018: relevanța excepției pentru amenzi anterioare acestei legi.
Faptele relevante
Sesizările proveneau din litigii privind amenzi anterioare Legii nr. 203/2018, inclusiv executarea și înlocuirea lor cu muncă în folosul comunității; beneficiul plății reduse expirase. (par. 1–15; par. 26–31)
Soluția
Curtea a respins excepția ca inadmisibilă: eventuala admitere nu putea remedia situațiile concrete ale autorilor. Nu a pronunțat o admitere sau o respingere pe fond a criticii. (par. 26–31; dispozitiv)
Motivarea, pe scurt
Termenul facilității din art. 28 alin. (1) OG nr. 2/2001 este calificat drept termen de decădere materială. Curtea arată că ordonanța se completează cu Codul penal și Codul de procedură civilă, după caz, nu cu Codul civil, astfel că dispozițiile civile în materie de decădere materială nu sunt aplicabile acestui termen. (par. 22) Facilitatea este distinctă de sancțiune. Plângerea nu suspendă și nu întrerupe termenul ei; în cauzele analizate acesta expirase, lipsind relevanța excepției. (par. 24; par. 25; par. 26–31)
Ce putem învăța și ce limite are
Distinge efectul plângerii asupra executării de termenul plății reduse.
Nu soluționează distinct derogarea din art. 260 alin. (1^1) Codul muncii și nu fundamentează formula combinată «15 zile/jumătate din amenda aplicată».
Soluția este de inadmisibilitate, raportată la situațiile concrete; nu este prezentată ca validare pe fond a normei tranzitorii.
Ghiduri asociate
Textul hotărârii
Hotărârea poate fi consultată la sursa publică indicată. Fișa de pe această pagină rezumă problema juridică și nu înlocuiește textul hotărârii.
Texte citate în ghiduri 2 EXTRASE
Extrasele exacte din hotărâre la care trimit ghidurile.
par. 22
22. Referitor la natura juridică a termenului de 48 de ore, respectiv a celui de 15 zile, prevăzut de art. 28 alin. (1) din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001, Curtea constată că acesta este un termen de decădere materială, concluzie care rezultă, de altfel, și din literatura juridică de specialitate (a se vedea, cu titlu de exemplu, A.G. Dinescu, Legislația contravențiilor. Comentarii, doctrină și jurisprudență, Editura Hamangiu 2016). Având în vedere faptul că, potrivit art. 47 din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001, acest act normativ nu se completează cu prevederile Codului civil, ci cu cele ale Codului penal și ale Codului de procedură civilă, după caz, dispozițiile civile instituite în materie de decădere materială nu pot fi aplicabile în cazul termenului prevăzut de art. 28 alin. (1) din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001.
Textul în documentul-sursă ↗par. 24
De asemenea, Curtea învederează faptul că formularea plângerii contravenționale, în temeiul art. 31 alin. (1) din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001, nu produce efecte în ceea ce privește termenul în discuție, în sensul întreruperii sau suspendării acestuia, având în vedere că nu există nicio prevedere legală expresă în acest sens. Dreptul de a achita jumătate din minimul special al amenzii într-un interval de 15 zile de la data comunicării procesului-verbal, potrivit art. 28 alin. (1) din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001, nu reprezintă o „sancțiune“ de natură a fi suspendată prin plângerea contravențională, ci este un beneficiu acordat de legiuitor pentru care este necesară și manifestarea de voință a contravenientului.
Textul în documentul-sursă ↗
Informațiile nu constituie consultanță juridică.