PROBLEMA JURIDICĂ
Este constituțională interpretarea vechiului art. 15 alin. (2) din Legea nr. 200/2006 care leagă rigid perioada salarială garantată de cele trei luni imediat anterioare sau ulterioare deschiderii insolvenței, excluzând etapele ulterioare ale procedurii?
Faptele relevante
Excepțiile au fost ridicate de angajatori prin lichidatori, în trei litigii pentru anularea refuzurilor agențiilor teritoriale și emiterea unor decizii de plată din Fond. Cererile priveau creanțe salariale din etape ulterioare deschiderii insolvenței, în contextul continuării activității și al trecerii ulterioare la faliment. Cauzele constituționale au fost conexate. (Par. 1–8.)
Soluția
CCR a admis excepția și a constatat neconstituționalitatea art. 15 alin. (2) din Legea nr. 200/2006 în interpretarea dată prin Decizia ÎCCJ nr. 16 din 5 martie 2018. Decizia este definitivă și general obligatorie. (Dispozitiv.)
Motivarea, pe scurt
În mecanismul legal analizat, dreptul de administrare putea subzista după deschiderea insolvenței, până la faliment. Limitarea rigidă a perioadei eligibile excludea salariați aflați în situații comparabile și afecta egalitatea și protecția socială. (Par. 74.) CCR a arătat că textul istoric permitea o interpretare adaptată etapelor procedurii și că excluderea etapelor ulterioare deschiderii îi conferea un sens neconstituțional. (Par. 101 și 109.)
Ce putem învăța și ce limite are
Nu stabilește un termen numeric actual de depunere a cererii la Fond și nu elimină analiza prescripției creanțelor.
Nu stabilește plafoanele ori condițiile legale în vigoare la 17 octombrie 2026.
Nu confirmă rezultatul definitiv al fiecărui litigiu individual în care au fost ridicate excepțiile.
Ghiduri asociate
Textul hotărârii
Hotărârea poate fi consultată la sursa publică indicată. Fișa de pe această pagină rezumă problema juridică și nu înlocuiește textul hotărârii.
Texte citate în ghiduri 2 EXTRASE
Extrasele exacte din hotărâre la care trimit ghidurile.
par. 109
109. În concluzie, Curtea constată că dispozițiile art. 15 alin. (2) din Legea nr. 200/2006 sunt suficient de flexibil redactate încât să permită interpretarea și aplicarea lor cazuală, de către judecătorul-sindic și autoritățile în drept să conlucreze pentru acordarea creanțelor salariale angajaților îndreptățiți, astfel fiind atins scopul Legii nr. 200/2006 (și al Directivei 80/987/CEE) și respectat art. 41 alin. (2) raportat la art. 16 alin. (1) din Constituție. Însă acest text capătă valențe neconstituționale în condițiile în care, pentru acordarea celor 3 salarii cuvenite angajaților debitorului aflat în stare de insolvență, sunt excluse, în opera de interpretare și aplicare a sa, etapele ulterioare datei deschiderii procedurii insolvenței.
Textul în documentul-sursă ↗dispozitiv, constatarea neconstituționalității și caracterul deciziei
constată că dispozițiile art. 15 alin. (2) din Legea nr. 200/2006 privind constituirea și utilizarea Fondului de garantare pentru plata creanțelor salariale, în interpretarea dată prin Decizia nr. 16 din 5 martie 2018 a Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, sunt neconstituționale. Definitivă și general obligatorie.
Textul în documentul-sursă ↗
Informațiile nu constituie consultanță juridică.