Curtea de Apel Pitești, Decizia civilă nr. 943 din 2 aprilie 2018 — Noțiunea de locul muncii

Extrasele exacte din hotărâre la care trimit ghidurile.

1. p. 3, motivarea instanței de apel și soluția

   Potrivit art. 41 alin. 3 din Codul muncii, locul muncii reprezintă un element al contractului individual de muncă care nu se poate modifica decât cu acordul părţilor, excepţie de la această regulă reprezentând-o situaţia în care angajatorul dispune delegarea sau detaşarea salariatului într-un alt loc de muncă, pe o perioadă temporară. Prin noţiunea „locul muncii”, ca element esenţial al contractului individual de muncă, se înţelege localitatea în care salariatul prestează munca, fiind diferită de noţiunea de „loc de muncă”, cu semnificaţia de cadru în care se desfăşoară o activitate din care salariatul obţine venituri, potrivit raporturilor juridice de muncă sau raporturilor juridice de serviciu. Din semnificaţia juridică a celor două noţiuni, rezultă că esenţial pentru „locul muncii” este localitatea, determinată ca reper geografic, în care salariatul lucrează în mod concret, semnificaţie în raport de care nu se poate reţine modificarea unilaterală a contractului individual de muncă, deoarece serviciul „Relaţii cu publicul – Filiala G.” se află pe teritoriul aceleiaşi localităţi, respectiv a municipiului Rm.Vâlcea, nefiind modificate atribuţiile de serviciu ale contestatoarei, care îndeplineşte şi în acest loc atribuţii specifice funcţiei de bibliotecar. Numai în măsura în care atribuţiile contestatoarei erau diferite de acelea pe care le îndeplinea la serviciul Relaţii cu publicul - Secţia Multimedia Internet se putea reţine schimbarea felului muncii, element de asemenea esenţial în contractul individual de muncă, care impunea pentru modificarea acestui act, acordul părţilor. Fiindcă prin decizia nr. 82/28.12.2016 angajatorul C.J. Vâlcea nu a modificat unilateral contractul individual de muncă, se apreciază, pentru toate argumentele evocate, că apelul este fondat, urmând să fie admis în baza art. 480 Cod procedură civilă şi schimbată sentinţa, în sensul respingerii contestaţiei ca nefondată.

   Textul în documentul-sursă ↗

2. pp. 1–2, prezentarea cererii, a sentinței și a criticilor din apel

   Prin cererea înregistrată la data de 20.01.2017, contestatoarea E.A, în contradictoriu cu intimata Biblioteca Judeţeană „A.I.” Rm. Vâlcea, a solicitat anularea Dispoziţiei nr. 82 din 28.12.2016 şi reintegrarea sa la locul de muncă iniţial. În motivarea cererii, contestatoarea a arătat, în esenţă, că până la data de 03.01.2017, contestatoarea, având funcţia de bibliotecar, şi-a desfăşurat activitatea în cadrul „Serviciului Relaţii cu publicul – Secţia Multimedia Internet”, ce se afla la sediul angajatorului din Râmnicu Vâlcea, str. Carol I nr. 26, judeţul Vâlcea, fiind mutată fără acordul său la Serviciul Relaţii cu publicul, Filiala G., contrar dispoziţiilor art. 17 şi art. 42 din Codul muncii. Chiar dacă mutarea de la un loc de muncă la altul s-a făcut în cadrul aceleiaşi localităţi, angajatorul nu putea să dispună măsura modificării contractului de muncă, fără acordul contestatoarei. Prin întâmpinare,pârâta a solicitat respingerea acţiunii ca neîntemeiată, pentru argumentele arătate pe larg în conţinutul actului procedural. Prin sentinţa nr. 1261/07.11.2017, Tribunalul Vâlcea a admis contestaţia, a anulat Dispoziţia nr.82/28.12.2016 emisă de intimată şi a dispus repunerea părţilor în situaţia anterioară, cu consecinţa reintegrării contestatoarei la locul de muncă deţinut anterior emiterii dispoziţiei contestate.2 Pentru a pronunţa această soluţie, tribunalul a reţinut că începând cu data de 01.01.2008 contestatoarea a fost angajată în funcţia de bibliotecar, activitatea sa fiind desfăşurată la Biblioteca Judeţeană „A.I.” Rm.Vâlcea. Locul de muncă al contestatoarei a fost stabilit la sediul central al bibliotecii judeţene, aflat pe raza municipiului Râmnicu Vâlcea, str. Carol I nr. 26, însă prin decizia nr. 82/28.12.2016 s-a dispus ca începând cu data de 03.01.2017 aceasta să-şi desfăşoare activitatea în cadrul Serviciului „Relaţii cu publicul – Filiala G.”, potrivit organigramei instituţiei publice. Schimbarea locului de muncă fără acordul contestatoarei este contrară dispoziţiilor art. 42 din Codul muncii, locul de muncă reprezentând un element al contractului individual de muncă care nu poate să fie modificat unilateral decât prin delegare sau detaşare. Împotriva sentinţei a formulat apel intimata Biblioteca Judeţeană „A.I.” Rm.Vâlcea, pentru motive de nelegalitate, în dezvoltarea cărora s-a arătat că instanţa a pronunţat o soluţie interpretând greşit dispoziţiile art. 42 din Codul muncii privitoare la noţiunea juridică a locului de muncă şi a condiţiilor în care acesta poate să fie modificat unilateral. Prin dispoziţia arătată nu s-a modificat locul de muncă al contestatoarei, actualul serviciu în care îşi desfăşoară activitatea în calitate de bibliotecar aflându-se situat pe teritoriul aceleiaşi localităţi, iar măsura dispusă a fost necesară pentru a se asigura activitatea şi la serviciul „Relaţii cu publicul – Filiala Goranu”, urmare a încetării contractului individual de muncă al salariatei de la acest serviciu, prin pensionare. Prin întâmpinare, intimata a solicitat respingerea apelului ca nefondat şi păstrarea soluţiei primei instanţe, pentru argumentele arătate pe larg în conţinutul actului procedural. Prin decizia civilă nr. 943/02.04.2018, Curtea de Apel Piteşti a admis apelul formulat de intimata Biblioteca Judeţeană „A.I.”, împotriva sentinţei civile nr.1261 din 07 noiembrie 2017, pronunţată de Tribunalul Vâlcea – Secţia I civilă şi a schimbat sentinţa, în sensul că a respins contestaţia ca nefondată.

   Textul în documentul-sursă ↗