PROBLEMA JURIDICĂ
Este suficient un act adițional cadru cu obligația generală de a rămâne 36 de luni pentru a cere restituirea cursurilor, fără individualizarea acțiunilor de formare și informarea asupra costurilor?
Faptele relevante
Un salariat a participat în 2023 la trei module de pregătire. Actul adițional din 2022 prevedea, cu caracter general, o perioadă de 36 de luni și restituirea proporțională la plecare. După demisie, angajatorul a cerut 9.167,38 lei. Prima instanță a admis această pretenție. Curtea a analizat separat conținutul actului și informațiile disponibile salariatului (pp. 26–28, 32–33).
Soluția
Curtea a admis apelul, a schimbat în tot sentința și a respins acțiunea angajatorului ca nefondată. A acordat salariatului 3.500 lei cheltuieli de judecată.
Motivarea, pe scurt
Art. 198 alin. (3) trebuie coroborat cu art. 196 alin. (2) și 198 alin. (2). Acțiunile de formare și condițiile trebuie individualizate: se poate încheia un act distinct pentru fiecare acțiune sau un singur act pentru un program mai lung, dacă fiecare acțiune este descrisă separat. Clauza generală nu preciza ce cheltuieli apăreau și costul lor măcar estimativ. Despăgubirile trebuie stabilite concret pe probe și nu printr-o sumă globală predeterminată, cu trimitere la HP nr. 19/2019 (pp. 32–33).
Ce putem învăța și ce limite are
Ilustrează de ce facturile achitate nu suplinesc un acord contractual concret și de ce trebuie individualizate costurile și cursurile.
Speță individuală; nu dovedește o practică unitară.
Nu atribui Curții toate argumentele apelantului de la pp. 28–31.
Ghiduri asociate
Textul hotărârii
Hotărârea poate fi consultată la sursa publică indicată. Fișa de pe această pagină rezumă problema juridică și nu înlocuiește textul hotărârii.
Texte citate în ghiduri 4 EXTRASE
Extrasele exacte din hotărâre la care trimit ghidurile.
p. 32, secțiunea III. Aprecierile Curții
Aşadar, şi din acest text legal rezultă că răspunderea salariatului potrivit art. 198 alin. 3 din Codul muncii intervine numai în condiţiile stabilite printr-un act adiţional, că obligaţiile faţă de angajator determinate de parcurgerea programului de formare profesională se stabilesc numai prin acordul părţilor şi că fiecare acţiune de formare profesională presupune un act adiţional distinct sau, dacă este vorba de un singur act adiţional, în cazul în care părţile au în vedere un program de formare profesională mai îndelungat, cuprinzând mai multe acţiuni, acestea trebuie individualizate separat, cu indicarea în concret a elementelor prevăzute de art. 196 (2) din Codul muncii pentru fiecare acţiune de formare.
Textul în documentul-sursă ↗p. 33, secțiunea III. Aprecierile Curții
Or, părţile nu au semnat un astfel de act adiţional pentru acţiunea de formare profesională respectivă, ci un tip de act adiţional care stabilea cu caracter general obligaţia salariatului de a nu avea iniţiativa încetării contractului individual de muncă pentru un anumit termen şi de a restitui cheltuielile de formare, fără a exista niciun element concret care să vizeze în ce constau aceste cheltuieli, care ar putea fi costul lor, cel puţin estimativ (deşi la contractarea serviciilor de formare angajatorul cunoştea sau putea cunoaşte costul acestora, fiind informat din oferta prezentată de prestatorul serviciului) în special în cazul cheltuielilor conexe (transport, cazare, hrană).
Textul în documentul-sursă ↗p. 33, secțiunea III. Aprecierile Curții
Un aspect important este acela că despăgubirile trebuie stabilite în concret, potrivit dovezilor prezentate de angajator, şi nu pot fi stabilite anticipat sub forma unei despăgubiri globale predeterminate care ar avea natura unei clauze penale, interzisă în raporturile de muncă, astfel cum a stabilit Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept prin Decizia nr. 19 din 20 mai 2019.
Textul în documentul-sursă ↗p. 33, soluția Curții
Faţă de toate aceste considerente, în temeiul art. 480 Cod procedură civilă,. se va admite apelul şi se va schimba în tot sentinţa apelată în sensul că se va respinge acţiunea ca nefondată.
Textul în documentul-sursă ↗
Informațiile nu constituie consultanță juridică.