PROBLEMA JURIDICĂ
Dacă dreptul la indemnizația pentru concediul anual plătit dobândit și neefectuat se poate transmite moștenitorilor în cazul decesului lucrătorului, inclusiv față de un angajator privat.
Faptele relevante
Două soții, în calitate de unice moștenitoare, au cerut foștilor angajatori indemnizațiile corespunzătoare concediilor anuale neefectuate de soții decedați. Un angajator era o autoritate publică locală, iar celălalt un particular. Cererile fuseseră admise în instanțele inferioare; angajatorii au formulat căile de atac care au condus la trimiterile preliminare.
Soluția
Curtea a stabilit că decesul nu poate stinge dreptul dobândit la concediu anual plătit fără a permite nașterea unei indemnizații transmisibile moștenitorilor. În condițiile enunțate în dispozitiv, instanța națională asigură plata și față de angajatorul particular, pe temeiul art. 31 alin. (2) din Cartă.
Motivarea, pe scurt
Concediul anual plătit are și o componentă patrimonială. Încetarea raportului prin deces nu poate suprima retroactiv dreptul dobândit; tocmai pentru păstrarea componentei patrimoniale indemnizația aferentă concediului neefectuat se transmite pe cale succesorală.
Ce putem învăța și ce limite are
Confirmă transmiterea indemnizației pentru concediul anual dobândit și neefectuat, distinctă de ordinea specială de plată a salariilor din art. 167 alin. (2) Codul muncii.
Hotărâre preliminară privind dreptul Uniunii, nu o hotărâre românească de repartizare a unei moșteniri.
Nu stabilește beneficiarii și cotele unei succesiuni românești, nu fixează numărul de zile concret datorate și nu creează un plafon al ajutorului firmei.
Finalitatea soluțiilor naționale germane nu este afirmată; analiza privește exclusiv interpretarea CJUE.
Ghiduri asociate
Textul hotărârii
Hotărârea poate fi consultată la sursa publică indicată. Fișa de pe această pagină rezumă problema juridică și nu înlocuiește textul hotărârii.
Texte citate în ghiduri 4 EXTRASE
Extrasele exacte din hotărâre la care trimit ghidurile.
Dispozitiv, punctele 1 și 2
1) Articolul 7 din Directiva 2003/88/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 4 noiembrie 2003 privind anumite aspecte ale organizării timpului de lucru, precum și articolul 31 alineatul (2) din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene trebuie interpretate în sensul că se opun unei reglementări naționale precum cea în discuție în litigiile principale, în aplicarea căreia, în cazul în care raportul de muncă încetează din cauza decesului lucrătorului, dreptul la concediu anual plătit dobândit în temeiul respectivelor dispoziții și neefectuat de acest lucrător înainte de deces se stinge fără a putea da naștere unui drept la o indemnizație financiară pentru respectivul concediu care să fie transmisibilă pe cale succesorală moștenitorilor lucrătorului menționat. 2) În cazul imposibilității de a interpreta o reglementare națională precum cea în discuție în litigiile principale astfel încât să se asigure conformitatea acesteia cu articolul 7 din Directiva 2003/88 și cu articolul 31 alineatul (2) din Carta drepturilor fundamentale, instanța națională sesizată cu un litigiu între moștenitorul unui lucrător decedat și fostul angajator al acestui lucrător trebuie să lase neaplicată reglementarea națională menționată și să se asigure că respectivului moștenitor i se acordă beneficiul unei indemnizații financiare, în sarcina acestui angajator, pentru concediul anual plătit dobândit în temeiul dispozițiilor menționate și neefectuat de respectivul lucrător înainte de deces. Această obligație se impune instanței naționale în temeiul articolului 7 din Directiva 2003/88 și al articolului 31 alineatul (2) din Carta drepturilor fundamentale atunci când litigiul opune un astfel de moștenitor unui angajator având calitatea de autoritate publică și în temeiul celei de a doua dintre aceste dispoziții atunci când litigiul opune moștenitorul unui angajator având calitatea de particular.
Textul în documentul-sursă ↗Punctele 10-12
10 Doamna Bauer este unica moștenitoare a soțului său, decedat la 20 decembrie 2010, care era angajat al orașului Wuppertal. Acesta din urmă a respins cererea doamnei Bauer privind acordarea unei indemnizații de 5857,75 euro, care corespunde cu 25 de zile de concediu anual neefectuat de soțul său la data decesului. 11 Doamna Broßonn este unica moștenitoare a soțului său, care a fost angajat al domnului Willmeroth din anul 2003 și care a decedat la 4 ianuarie 2013, după ce s‑a aflat, începând cu luna iulie a anului 2012, în incapacitate de muncă pentru cauză de boală. Domnul Willmeroth a respins cererea doamnei Broßonn privind acordarea unei indemnizații de 3702,72 euro, care corespunde cu 32 de zile de concediu anual plătit neefectuat de soțul său la data decesului. 12 Doamnele Bauer și Broßonn au sesizat fiecare în ceea ce le privește Arbeitsgericht (Tribunalul pentru Litigii de Muncă, Germania) competent cu o cerere prin care au solicitat plata indemnizațiilor respective. Aceste cereri au fost admise, iar apelurile declarate de orașul Wuppertal și, respectiv, de domnul Willmeroth împotriva acestor hotărâri pronunțate în primă instanță au fost respinse de Landesarbeitsgericht (Tribunalul Superior pentru Litigii de Muncă, Germania) competent. Orașul Wuppertal și domnul Willmeroth au sesizat, așadar, instanța de trimitere, Bundesarbeitsgericht (Curtea Federală pentru Litigii de Muncă, Germania), cu recursuri îndreptate împotriva acestor decizii.
Textul în documentul-sursă ↗Punctul 20
20 Doamna Broßonn contestă admisibilitatea cererilor de decizie preliminară pentru motivul, pe de o parte, că Curtea a statuat deja, în Hotărârea din 12 iunie 2014, Bollacke ( C‑118/13 , EU:C:2014:1755 ), că articolul 7 din Directiva 2003/88 se opune unor reglementări sau practici naționale, precum reglementarea în discuție în litigiile principale, în temeiul căreia, în cazul decesului lucrătorului, dreptul la concediu anual plătit se stinge fără a da naștere unui drept la o indemnizație financiară pentru concediul anual plătit neefectuat. Or, a statua că aceeași dispoziție nu se opune unei asemenea reglementări naționale, în măsura în care exclude posibilitatea ca aceeași indemnizație să fie transmisă moștenitorilor, ar face inoperantă concluzia care reiese din această hotărâre a Curții. Pe de altă parte, o mare parte a instanțelor și a doctrinei naționale ar considera că reglementarea națională în discuție în litigiile principale poate fi interpretată într‑un sens conform acestei concluzii.
Textul în documentul-sursă ↗Punctul 62
Având în vedere ceea ce precedă și în considerarea, pe de altă parte, a celor amintite la punctele 38-50 din prezenta hotărâre, este necesar să se considere că, atunci când raportul de muncă încetează prin decesul lucrătorului, decurge nu numai din articolul 7 alineatul (2) din Directiva 2003/88, ci și din articolul 31 alineatul (2) din cartă că, pentru a preveni pierderea în mod retroactiv a dreptului fundamental la concediu anual plătit dobândit de acest lucrător, inclusiv în aspectul patrimonial al acestuia, dreptul persoanei interesate la o indemnizație financiară pentru concediul neefectuat este transmisibil pe cale succesorală moștenitorilor acestuia.
Textul în documentul-sursă ↗
Informațiile nu constituie consultanță juridică.