PROBLEMA JURIDICĂ
Art. 64 alin. (1) lit. (c) permite instituției naționale să refuze în principiu exportul peste trei luni, rezervând situațiile în care refuzul ar fi nerezonabil?
Faptele relevante
Un beneficiar al indemnizației din Țările de Jos a solicitat exportul pentru a căuta de lucru în Elveția. Instituția a aprobat perioada 1 septembrie–30 noiembrie 2012. La 19 noiembrie 2012, beneficiarul a cerut prelungirea, iar instituția a refuzat. Au urmat controlul administrativ și judiciar și o trimitere preliminară privind marja de apreciere permisă de regulament.
Soluția
CJUE a interpretat art. 64 alin. (1) lit. (c) în sensul că nu se opune unei măsuri naționale care cere refuzul de principiu al prelungirii exportului peste trei luni, cu condiția ca instituția să nu considere că refuzul ar conduce la un rezultat nerezonabil. Curtea nu a acordat ea însăși prelungirea individuală și nu a soluționat definitiv litigiul național.
Motivarea, pe scurt
Curtea a distins garanția păstrării dreptului pentru trei luni, în condițiile regulamentului, de facultatea de prelungire până la șase luni. Textul, contextul plății din fondurile statului competent și obiectivul coordonării, fără uniformizarea integrală a regimurilor naționale, susțin marja de apreciere. Regulamentul nu fixează criterii uniforme de prelungire; condițiile naționale trebuie exercitate în limitele dreptului Uniunii.
Ce putem învăța și ce limite are
Susține răspunsul la Q1131: perioada de șase luni nu este un drept automat, iar cererea se adresează instituției competente.
Nu creează o regulă națională identică de acordare sau refuz pentru toate statele.
Data cererii din litigiu nu reprezintă un termen european de depunere a prelungirii.
Nu dovedește soluția definitivă a litigiului național și nu substituie verificarea deciziei individuale a solicitantului.
Nu stabilește cuantumuri ori despăgubiri pentru situația tratată în articol.
Ghiduri asociate
Textul hotărârii
Hotărârea poate fi consultată la sursa publică indicată. Fișa de pe această pagină rezumă problema juridică și nu înlocuiește textul hotărârii.
Texte citate în ghiduri 5 EXTRASE
Extrasele exacte din hotărâre la care trimit ghidurile.
pct. 15–16, p. 5, situația de fapt și aprobarea exportului · limba originalului: en
15 When he was living in the Netherlands and had been receiving, since 2 May 2011, unemployment benefits under the WW, Mr Klein Schiphorst, a Dutch national, informed the Management Board of the Employee Insurance Agency in the Netherlands (‘the Uwv’) on 19 July 2012 that he intended to go to Switzerland in order to look for work there and asked, for that purpose, to retain his entitlement to unemployment benefits. 16 By decision of 8 August 2012, the Uwv granted Mr Klein Schiphorst’s request for the period from 1 September 2012 to 30 November 2012.
Textul în documentul-sursă ↗pct. 17–18, p. 6, cererea de prelungire și refuzul · limba originalului: en
17 By email of 19 November 2012, Mr Klein Schiphorst asked the Uwv, pursuant to Regulation No 883/2004, for the period of export of his unemployment benefits to be extended beyond three months. 18 By decisions of 21 November 2012 and of 16 January 2013, the Uwv refused that request and rejected the appeal against that refusal. In the latter decision, the Uwv explained that it did not make use of the power made available to the competent services or institutions under Article 64(1)(c) of Regulation No 883/2004 to extend up to a maximum of six months the export period of unemployment benefits.
Textul în documentul-sursă ↗pct. 20, p. 6, motivele instituției naționale · limba originalului: en
20 By decision of 15 November 2013, the Uwv once again declared the appeal lodged by Mr Klein Schiphorst against the decision of 21 November 2012 unfounded. Considering that the chances of finding work were generally greater in the Netherlands than in other countries, the Uwv submitted that it made it a principle not to extend the export of unemployment benefits beyond the period of three months, in accordance with the instructions of the Minister van Sociale zaken en Werkgelegenheid (Minister for Social Affairs and Employment, Netherlands). In this context, the Uwv considered that Mr Klein Schiphorst’s efforts to find work in Switzerland and the circumstances referred to by him gave no reason to consider that it was unreasonable, in the present case, to abide by such a principle.
Textul în documentul-sursă ↗pct. 37, p. 8 · limba originalului: en
37 In this respect, as the Netherlands, Danish, Swedish and Norwegian Governments state in their written observations, it is clear from the use of the word ‘may’ that that provision does not require the competent institutions to extend up to a maximum of six months the period during which unemployment benefits, received by a wholly unemployed person who goes to another Member State in order to seek work there, are retained.
Textul în documentul-sursă ↗p. 11, dispozitiv, paragraful unic de interpretare · limba originalului: en
Article 64(1)(c) of Regulation (EC) No 883/2004 of the European Parliament and of the Council of 29 April 2004 on the coordination of social security systems must be interpreted as not precluding a national measure, such as that at issue in the main proceedings, that requires the competent institution to refuse, as a matter of principle, any request to extend the unemployment benefit export period beyond three months, provided the institution does not consider that refusing that request would lead to an unreasonable result.
Textul în documentul-sursă ↗
Informațiile nu constituie consultanță juridică.