PROBLEMA JURIDICĂ
Efectul obligatoriu al A1 pentru instanțele statului gazdă, inclusiv după concilierea administrativă și în caz de emitere retroactivă, și întinderea condiției de neînlocuire a altui lucrător detașat.
Faptele relevante
O întreprindere austriacă de prelucrare a cărnii a contractat succesiv lucrări cu societăți stabilite în Ungaria. Lucrătorii au fost trimiși în Austria; instituția maghiară a emis certificate A1, unele retroactiv și după ce instituția austriacă stabilise afilierea la sistemul austriac. Instanța administrativă a anulat decizia austriacă, iar autoritatea de asigurări și ministrul au atacat soluția. Fapte și parcurs: pct.19–29.
Soluția
A1 emis de instituția competentă este obligatoriu și pentru instanțele statului gazdă până la retragere ori declararea nulității. Opinia Comisiei administrative nu produce singură acest efect. Certificatul poate produce efect retroactiv inclusiv după stabilirea afilierii de către statul gazdă. Condiția de neînlocuire se aplică și când lucrătorul ulterior este trimis de un alt angajator. Pct.47,64,77,100 și dispozitiv.
Motivarea, pe scurt
Curtea corelează acceptarea documentelor din art.5 al Regulamentului 987/2009 cu cooperarea loială, securitatea juridică și mecanismele de reexaminare. Geneza normei și jurisprudența privind E101 susțin opozabilitatea și față de instanțe. Procedura Comisiei administrative are rol de conciliere. Emiterea ulterioară rămâne posibilă; regula generală a statului activității și caracterul de excepție al detașării susțin interpretarea condiției de neînlocuire. Excepția fraudei este menționată separat la pct.46. Motivare: pct.35–100.
Ce putem învăța și ce limite are
Susține posibilitatea A1 retroactiv, efectele certificatului și limitele detașării; nu conferă automat dreptul la certificat într-un dosar neeligibil.
CJUE interpretează dreptul Uniunii, iar instanța națională stabilește faptele și soluționează litigiul.
Nu stabilește un termen general de retroactivitate și nu garantează emiterea A1.
Frauda are o analiză și garanții proprii; efectul obligatoriu nu elimină mecanismele de retragere ori de contestare.
Ghiduri asociate
Textul hotărârii
Hotărârea poate fi consultată la sursa publică indicată. Fișa de pe această pagină rezumă problema juridică și nu înlocuiește textul hotărârii.
Texte citate în ghiduri 5 EXTRASE
Extrasele exacte din hotărâre la care trimit ghidurile.
pct. 46 (pp. 11-12 din PDF)
46 Astfel, dacă s-ar admite că, în afara cazurilor de fraudă sau de abuz de drept, instituția națională competentă ar putea să obțină, prin sesizarea unei instanțe din statul membrul gazdă al lucrătorului vizat din care face parte aceasta, declararea nulității unui certificat A1, sistemul întemeiat pe cooperarea loială dintre instituțiile competente ale statelor membre ar risca să fie compromis (a se vedea în acest sens în ceea ce privește certificatele E 101 Hotărârea din 26 ianuarie 2006, Herbosch Kiere, C-2/05, EU:C:2006:69, punctul 30, Hotărârea din 27 aprilie 2017, A-Rosa Flussschiff, C-620/15, EU:C:2017:309, punctul 47, precum și Hotărârea din 6 februarie 2018, Altun și alții, C-359/16, EU:C:2018:63, punctele 54, 55, 60 și 61).
Textul în documentul-sursă ↗pct. 47 (p. 12 din PDF)
47 Având în vedere considerațiile care precedă, trebuie să se răspundă la prima întrebare că articolul 5 alineatul (1) din Regulamentul nr. 987/2009 coroborat cu articolul 19 alineatul (2) din acest regulament trebuie interpretat în sensul că un certificat A1, eliberat de instituția competentă a unui stat membru în temeiul articolului 12 alineatul (1) din Regulamentul nr. 883/2004, este obligatoriu nu numai pentru instituțiile din statul membru în care se desfășoară activitatea, ci și pentru instanțele din acest stat membru.
Textul în documentul-sursă ↗pct. 70-72 (p. 15 din PDF)
70 Mai întâi, trebuie amintit că certificatul E 101, eliberat conform articolului 11a din Regulamentul nr. 574/72, poate avea efect retroactiv. Mai precis, deși este preferabil ca eliberarea unui astfel de certificat să intervină înainte de începutul perioadei în cauză, ea poate fi efectuată și în cursul acestei perioade sau chiar după expirarea sa (a se vedea în acest sens Hotărârea din 30 martie 2000, Banks și alții, C-178/97, EU:C:2000:169, punctele 52-57). 71 Or, nimic din reglementarea Uniunii astfel cum rezultă aceasta din Regulamentele nr. 883/2004 și nr. 987/2009 nu împiedică ca acest lucru să fie valabil și în ceea ce privește certificatele A1. 72 În special, desigur, articolul 15 alineatul (1) din Regulamentul nr. 987/2009 prevedea, în versiunea aplicabilă la începutul perioadei în litigiu, că, „în cazul în care o persoană își desfășoară activitatea într-un stat membru altul decât statul membru competent în temeiul titlului II din [R]egulamentul [nr. 883/2004], angajatorul sau, în cazul unei persoane care nu desfășoară o activitate salariată, persoana în cauză informează anticipat, ori de câte ori este posibil, instituția competentă a statului membru a cărui legislație este aplicabilă” și că „[i]nstituția respectivă pune, fără întârziere, la dispoziția persoanei în cauză și a instituției desemnate de autoritatea competentă a statului membru în care se desfășoară activitatea informații privind legislația aplicabilă persoanei în cauză”. Cu toate acestea, eliberarea unui certificat A1 în cursul sau după încheierea perioadei de lucru rămâne posibilă.
Textul în documentul-sursă ↗pct. 77 (p. 16 din PDF)
77 Având în vedere considerațiile care precedă, trebuie să se răspundă la a doua parte a celei de a doua întrebări că articolul 5 alineatul (1) din Regulamentul nr. 987/2009 coroborat cu articolul 19 alineatul (2) din acest regulament trebuie interpretat în sensul că un certificat A1 eliberat de o instituție competentă dintr-un stat membru în temeiul articolului 12 alineatul (1) din Regulamentul nr. 883/2004 este obligatoriu atât pentru instituțiile de securitate socială din statul membru în care se desfășoară activitatea, cât și pentru instanțele din acest stat membru, dacă este cazul, cu efect retroactiv, chiar dacă acest certificat a fost eliberat numai după ce statul membru respectiv a stabilit supunerea lucrătorului în cauză la asigurarea obligatorie în temeiul legislației sale.
Textul în documentul-sursă ↗pct. 100 (p. 19 din PDF)
100 Având în vedere toate considerațiile care precedă, trebuie să se răspundă la a treia întrebare că articolul 12 alineatul (1) din Regulamentul nr. 883/2004 trebuie interpretat în sensul că, în cazul în care un lucrător care este detașat de angajatorul său pentru a desfășura o activitate într-un alt stat membru este înlocuit de un alt lucrător detașat de un alt angajator, acest din urmă lucrător trebuie considerat ca fiind „trimis să înlocuiască o altă persoană” în sensul acestei dispoziții, astfel încât nu putea beneficia de regula specială prevăzută de dispoziția menționată pentru a continua să fie supus legislației statului membru în care angajatorul său își desfășoară în mod obișnuit activitățile. Faptul că angajatorii celor doi lucrători în cauză au sediul în același stat membru sau faptul că aceștia au eventuale legături personale sau organizatorice sunt lipsite de pertinență în această privință.
Textul în documentul-sursă ↗
Informațiile nu constituie consultanță juridică.