PROBLEMA JURIDICĂ
În ce condiții permite Directiva 2008/94 limitarea perioadei salariale garantate și recuperarea de la salariați, inclusiv cu accesorii fiscale, a plăților aferente unor perioade considerate neeligibile ori solicitate după prescripție?
Faptele relevante
Agențiile din Ilfov și București au plătit în 2017 și 2018 creanțe salariale solicitate de lichidatori. După controlul Curții de Conturi și aplicarea interpretării interne a perioadei eligibile, agențiile au emis în 2019 decizii de recuperare; în cauza din Ilfov au fost solicitate și dobânzi și penalități. (Pct. 19–23.) Salariații au contestat deciziile. Tribunalul București a respins acțiunea lui IG și a admis-o pe cea a lui IM; recursurile au determinat sesizarea CJUE de către Curtea de Apel București. (Pct. 24–30.)
Soluția
Directiva permite, în condițiile protecției minime prevăzute de aceasta, alegerea datei deschiderii insolvenței ca reper și limitarea perioadei garantate. (Dispozitiv, pct. 1–2.) Recuperarea sumelor plătite în afara termenului general de prescripție nu poate fi calificată drept măsură necesară împotriva abuzurilor în lipsa unei acțiuni sau omisiuni imputabile salariatului. (Dispozitiv, pct. 3.) Recuperarea fiscală cu dobânzi și penalități este incompatibilă cu Directiva dacă încalcă echivalența sau face imposibilă ori excesiv de dificilă exercitarea drepturilor ori afectează protecția garantată, în condițiile precizate de Curte. (Dispozitiv, pct. 4.)
Motivarea, pe scurt
CJUE a distins prescripția de abuz și a observat că instanța de trimitere nu precizase durata, temeiul și calculul termenului național. (Pct. 47–50.) Directiva nu reglementează exhaustiv recuperarea, dar normele naționale trebuie să respecte echivalența și efectivitatea. (Pct. 52 și 57–69.) Dacă lichidatorul a indicat luni greșite, iar recuperarea intervine când salariatul nu mai poate depune în termen o cerere corectă pentru alte luni eligibile, protecția efectivă poate fi afectată. Verificarea faptelor și a consecințelor concrete revine instanței naționale. (Pct. 61–65.)
Ce putem învăța și ce limite are
Nu soluționează definitiv litigiile naționale și nu confirmă păstrarea sau anularea fiecărei decizii individuale de recuperare.
Nu stabilește termenul național de trei ani și nu confirmă calcularea lui de la deschiderea insolvenței; pct. 47 consemnează lipsa precizărilor instanței de trimitere.
Nu interzice orice recuperare și nu acordă o scutire automată de restituire prin simpla absență a culpei salariatului; dispozitivul pct. 4 cuprinde condiții distincte.
Nu justifică aplicarea automată în 2026 a plafonului sau a perioadei de trei luni din regimul istoric.
Ghiduri asociate
Textul hotărârii
Hotărârea poate fi consultată la sursa publică indicată. Fișa de pe această pagină rezumă problema juridică și nu înlocuiește textul hotărârii.
Texte citate în ghiduri 5 EXTRASE
Extrasele exacte din hotărâre la care trimit ghidurile.
dispozitiv, pct. 4
Directiva 2008/94, citită în lumina principiilor echivalenței și efectivității, trebuie interpretată în sensul că se opune aplicării unei reglementări fiscale a unui stat membru în scopul de a proceda la recuperarea, însoțită de dobânzi și de penalități de întârziere, de la lucrătorii salariați a unor sume plătite în mod necuvenit de către o instituție de garantare cu titlu de creanțe salariale neachitate ale lucrătorilor salariați pentru perioade care nu intră în perioada de referință prevăzută de reglementarea acestui stat și la care se referă prima și a doua întrebare sau solicitate în afara termenului general de prescripție în cazul în care: – condițiile de recuperare prevăzute de această reglementare națională sunt mai puțin favorabile pentru lucrătorii salariați decât condițiile de recuperare a prestațiilor datorate în temeiul dispozițiilor naționale din domeniul dreptului protecției sociale sau – aplicarea reglementării naționale în cauză face imposibilă sau excesiv de dificilă pentru lucrătorii în discuție solicitarea de la instituția de garantare a plății unor sume datorate cu titlu de creanțe salariale neachitate sau plata dobânzilor și a penalităților de întârziere prevăzute de reglementarea națională menționată afectează protecția acordată lucrătorilor salariați atât de Directiva 2008/94, cât și de dispozițiile naționale de punere în aplicare a acesteia, printre altele prin atingerea adusă nivelului minim al protecției prevăzute în conformitate cu articolul 4 alineatul (2) din directiva menționată.
Textul în documentul-sursă ↗pct. 47
Cu titlu introductiv, trebuie să se constate că, deși instanța de trimitere nu a precizat nici durata, nici temeiul juridic în dreptul național al termenului general de prescripție la care se referă această întrebare și nici nu a explicat modul în care acest termen ar fi putut fi încălcat în împrejurările care caracterizează litigiile principale, se poate totuși presupune că această instanță are în vedere posibilitatea ca, în temeiul unui astfel de termen, dreptul la plata creanțelor salariale ale persoanei interesate în discuție în cauza C‑524/21 să fie prescris, indiferent dacă acest termen este cel de cinci ani sugerat de Comisie în observațiile sale scrise și care figurează în Codul român de procedură fiscală sau cel de trei ani menționat de guvernul român în observațiile sale scrise și prevăzut în Codul civil. Astfel, în cauza C‑524/21, procedura de insolvență a angajatorului în discuție a fost deschisă la 19 martie 2010, iar cererea de plată a creanțelor salariale a fost depusă la 8 februarie 2017, respectiv după aproape șapte ani de la data deschiderii acestei proceduri de insolvență.
Textul în documentul-sursă ↗pct. 50
Având în vedere cele ce precedă, este necesar să se răspundă la a patra întrebare că articolul 12 litera (a) din Directiva 2008/94 trebuie interpretat în sensul că nu pot constitui măsuri necesare în vederea evitării abuzurilor, în sensul acestei dispoziții, normele adoptate de un stat membru care prevăd recuperarea de către o instituție de garantare de la un lucrător salariat a sumelor plătite unui astfel de lucrător, în afara termenului general de prescripție, cu titlu de creanțe salariale neachitate, în lipsa oricărei acțiuni sau omisiuni imputabile lucrătorului în cauză.
Textul în documentul-sursă ↗pct. 52
În ceea ce privește modalitățile de recuperare a unor sume care, potrivit reglementării naționale aplicabile care transpune Directiva 2008/94, ar fi fost plătite în mod necuvenit de o instituție de garantare, trebuie să se constate de la bun început că această directivă nu conține nicio dispoziție care să reglementeze aspectul dacă statele membre pot prevedea o asemenea recuperare de la lucrători și în ce condiții, printre altele procedurale, poate fi efectuată această recuperare.
Textul în documentul-sursă ↗pct. 61
În speță trebuie să se constate că, astfel cum a arătat în esență domnul avocat general la punctul 63 din concluzii, aplicarea reglementării naționale privind recuperarea de la lucrătorii salariați a sumelor plătite în mod necuvenit de o instituție de garantare cu titlu de creanțe salariale neachitate ale acestor lucrători salariați nu poate face imposibilă sau excesiv de dificilă pentru aceștia exercitarea dreptului lor de a solicita instituției de garantare plata unor sume datorate cu titlu de salarii neplătite.
Textul în documentul-sursă ↗
Informațiile nu constituie consultanță juridică.