PROBLEMA JURIDICĂ
Dacă acordurile de împăcare și plățile făcute după un accident mortal au stins dreptul familiei la despăgubiri și dacă instanța de recurs poate reaprecia probele privind voința părților.
Faptele relevante
În urma unui accident rutier mortal, membrii familiei victimei au încheiat acte de împăcare autentificate. Primul act consemna sume deja plătite pentru cheltuieli de înmormântare și declarația că nu mai existau alte pretenții față de autorul accidentului și părinții lui.
Soluția
ÎCCJ a respins ca nefondate recursurile pârâtei și intervenientului; hotărârea este definitivă. A rămas aplicabilă constatarea instanței de apel că acordurile respective nu reprezentau renunțări la dreptul de despăgubire.
Motivarea, pe scurt
Instanța de apel apreciase că intenția reală a reclamanților era de a oferi elemente de circumstanțiere personală în dosarul penal deschis împotriva autorului accidentului. ÎCCJ a reținut că argumentele prin care era contestată această apreciere a împrejurărilor de fapt depășeau controlul de legalitate exercitat în recurs.
Ce putem învăța și ce limite are
Ilustrează de ce răspunsul la Q0469 depinde de conținutul acordului, probe și dreptul vizat.
Hotărâre individuală, nu recurs în interesul legii și nu hotărâre prealabilă cu efect general.
Litigiul citat privește răspunderea RCA; hotărârea nu stabilește încadrarea ca accident de muncă și nu soluționează drepturile din asigurarea profesională.
Nu declară nulă orice renunțare și nu confirmă un drept automat la despăgubiri suplimentare.
Ghiduri asociate
Textul hotărârii
Hotărârea poate fi consultată la sursa publică indicată. Fișa de pe această pagină rezumă problema juridică și nu înlocuiește textul hotărârii.
Texte citate în ghiduri 4 EXTRASE
Extrasele exacte din hotărâre la care trimit ghidurile.
Dispozitiv: respingerea recursurilor; mențiunea „Definitivă”; data pronunțării
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de pârâta S.C. G. S.A. şi de intervenientul H. împotriva deciziei nr. 250 AP din 23 februarie 2022 a Curţii de Apel Oradea – secţia I civilă. Definitivă. Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 7 martie 2023.
Textul în documentul-sursă ↗Secțiunea II, paragrafele consecutive care încep „Înalta Curte constată că, în decizia de casare pronunţată în primul ciclu procesual” și „Potrivit menţiunilor primului înscris”
Înalta Curte constată că, în decizia de casare pronunţată în primul ciclu procesual, a fost expus conţinutul actelor juridice încheiate în formă autentică în care părţile au făcut declaraţii în legătură cu pretenţiile civile formulate de reclamanţi ca urmare a producerii accidentului rutier din data de 29.10.2016. Astfel, între persoana responsabilă de producerea pagubei, H., asistată de reprezentanţii săi legali, asiguratul J. şi numita K. (părinţi), pe de o parte, şi persoanele păgubite, A. şi B. (părinţii victimei I.) a intervenit, la data de 31.10.2016, un acord de mediere referitor la dosarul penal nr. x/2016 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Marghita, în care erau prezentaţi termenii în care părţile s-au împăcat în ceea ce priveşte pretenţiile în legătură cu accidentul rutier. Ulterior, părţile au încheiat alte două înscrisuri intitulate Act de împăcare, autentificate sub nr. x/8.11.2016 şi sub nr. x/12.12.2016 de BNP L., în considerarea pretenţiilor aflate în legătură cu acelaşi accident rutier. Potrivit menţiunilor primului înscris, partea reclamantă A. şi B., în nume propriu şi în calitate de părinţi ai minorilor D. şi F., respectiv, E., în calitate moştenitori legali ai defunctului I., decedat în urma evenimentului rutier, au declarat că s-au împăcat cu H., condiţionat de plata sumelor de 2.500 euro şi 5.000 RON cu titlul de cheltuieli legate de înmormântare, care le-au fost achitate până la data autentificării actului. Înscrisul consemnează declaraţia părţii reclamante potrivit căreia, în urma acestei împăcări, nu mai are niciun fel de pretenţii - băneşti, materiale sau de altă natură - nici de la părinţii susnumitului, J. şi K. şi nici de la fiul lor H., după ce acesta devine major, în legătură cu acest accident.
Textul în documentul-sursă ↗Secțiunea II, paragraful care începe „Motivele de recurs invocate de recurentul intervenient, întemeiate”
Motivele de recurs invocate de recurentul intervenient, întemeiate pe dispoziţiile art. 488 pct. 8 din C. proc. civ., sunt, de asemenea, neîntemeiate. Împrejurările învederate de recurentul intervenient în dezvoltarea motivelor de recurs vizează conduita procesuală a reclamanţilor în cursul procesului penal, aspecte de fapt care au fost analizate de instanţa de apel, aceasta concluzionând în sensul că intenţia reală a reclamanţilor a fost aceea de a oferi elemente de circumstanţiere personală în dosarul penal deschis împotriva autorului accidentului. Astfel cum s-a arătat în cadrul analizei motivelor de recurs invocate de recurenta pârâtă în ceea ce priveşte efectele actelor juridice încheiate între părţi, argumentele dezvoltate privesc modul în care instanţa de apel s-a raportat la circumstanţele de fapt ale cauzei care excedează controlului de legalitate al instanţei de recurs.
Textul în documentul-sursă ↗Secțiunea II, paragraful care începe „Susţinerile recurentului intervenient în sensul că declaraţiile reclamanţilor”
Susţinerile recurentului intervenient în sensul că declaraţiile reclamanţilor în care aceştia au arătat că nu mai au niciun fel de pretenţii civile izvorând din accidentul rutier au valoarea unui act juridic unilateral irevocabil prin care au renunţat la dreptul de a solicita alte despăgubiri, nu pot fi reţinute. Analizând, conform indicaţiilor deciziei de casare, dacă acordurile încheiate de asigurat şi persoana responsabilă de producerea pagubei, pe de o parte, şi persoanele prejudiciate, pe de altă parte, ar reprezenta acte pur abdicative, de renunţare a însuşi dreptul de despăgubire, instanţa de apel a concluzionat că nu aceasta este natura juridică a respectivelor declaraţii. În consecinţă, nu se poate reţine încălcarea art. 1270 alin. (2) coroborat cu art. 1325 din C. civ., aşa cum a indicat recurentul, nefiind incident în cauză principiul invocat de acesta conform căruia căruia actul juridic unilateral este guvernat de principiul irevocabilităţii, în cauză nefiind constatată o renunţare la drept, cum greşit a considerat recurentul intervenient.
Textul în documentul-sursă ↗
Informațiile nu constituie consultanță juridică.