PROBLEMA JURIDICĂ
Dacă termenul de 90 de zile din forma art. 40 alin. (1) anterioară OUG nr. 68/2014 viza și angajatorii plătitori, nu numai persoana asigurată.
Faptele relevante
Un angajator instituție publică a solicitat casei de asigurări restituirea indemnizațiilor achitate pentru anii 2010–2012. Casa a opus depășirea termenului de 90 de zile. Tribunalul a respins excepția și a admis cererea; în apel a fost sesizată ÎCCJ. Soluția tribunalului este prezentată ca etapă procesuală, finalitatea litigiului principal nefiind confirmată.
Soluția
ÎCCJ a respins sesizarea ca inadmisibilă. Nu a pronunțat o dezlegare pe fond care să aleagă între 90 de zile și trei ani pentru forma veche a normei. Dispozitivul menționează caracterul obligatoriu potrivit art. 521 alin. (3) CPC.
Motivarea, pe scurt
ÎCCJ a recunoscut apartenența litigiului la jurisdicția asigurărilor sociale (par. 35–36), a delimitat forma normei vizate și succesiunea modificărilor (par. 39–44), apoi a constatat practică deja formată și neîndeplinirea noutății (par. 47–64). Opiniile și hotărârile inventariate nu sunt transformate în reguli de fond stabilite de ÎCCJ.
Ce putem învăța și ce limite are
Împiedică prezentarea greșită a unei soluții de inadmisibilitate drept înlăturare generală a termenului de 90 de zile pentru angajatori; ilustrează delimitarea jurisdicției.
Nu stabilește un procent al dobânzii și nici data universală de început a prescripției pentru creanțe actuale.
Practicile divergente inventariate se referă la versiunea istorică 2010–2014.
Ghiduri asociate
Textul hotărârii
Hotărârea poate fi consultată la sursa publică indicată. Fișa de pe această pagină rezumă problema juridică și nu înlocuiește textul hotărârii.
Texte citate în ghiduri 9 EXTRASE
Extrasele exacte din hotărâre la care trimit ghidurile.
par. 4-10
În fapt, s-a precizat că Muzeul Județean „Aurelian Sacerdoțeanu“ Vâlcea, în calitate de angajator, s-a înregistrat cu concedii medicale ale salariaților, în perioada 2010-2012, pentru care s-au depus documentații justificative la Casa de Asigurări de Sănătate Vâlcea, în vederea recuperării indemnizațiilor de asigurări sociale de sănătate achitate salariaților, în sumă de 21.156 lei.
Textul în documentul-sursă ↗par. 4-10
Prin Sentința civilă nr. 217 din 27 februarie 2018, Tribunalul Vâlcea - Secția I civilă a respins excepția prescripției dreptului material la acțiune și a admis cererea formulată de reclamant, obligând pârâta la plata sumei de 21.470 lei reprezentând contravaloarea indemnizațiilor de concedii medicale achitate și nerecuperate,
Textul în documentul-sursă ↗par. 4-10
Împotriva acestei sentințe, în termen legal, a declarat apel pârâta, reiterând apărările făcute prin întâmpinare.
Textul în documentul-sursă ↗par. 35-36
35. Astfel, Curtea de Apel Pitești este legal învestită cu soluționarea unui apel în materia plății unor indemnizații de asigurări sociale de sănătate, litigiu care, potrivit art. 52 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 158/2005, aparține și se soluționează potrivit jurisdicției asigurărilor sociale.
Textul în documentul-sursă ↗par. 47, 53, 59 și 62-64; dispozitiv
53. În schimb, condiția noutății problemei de drept cu a cărei rezolvare de principiu Înalta Curte de Casație și Justiție a fost sesizată, nu este întrunită.
Textul în documentul-sursă ↗par. 47, 53, 59 și 62-64; dispozitiv
Respinge, ca inadmisibilă, sesizarea privind pronunțarea unei hotărâri prealabile formulată de Curtea de Apel Pitești - Secția I civilă, în Dosarul nr. 1.378/90/2015, cu privire la următoarea problemă de drept: „Interpretarea dispozițiilor art. 40 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 158/2005 privind concediile și indemnizațiile de asigurări sociale de sănătate, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 399/2006, cu modificările și completările ulterioare, în forma anterioară modificărilor aduse de Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 68/2014 privind modificarea și completarea unor acte normative, aprobată cu modificări prin Legea nr. 265/2015, în sensul de a se stabili dacă în categoria beneficiarilor sunt sau nu cuprinși și plătitorii prevăzuți de dispozițiile art. 36 alin. (3) lit. a) și b) din același act normativ sau numai persoana asigurată.“ Obligatorie, potrivit dispozițiilor art. 521 alin. (3) din Codul de procedură civilă.
Textul în documentul-sursă ↗par. 47, 53, 59 și 62-64; dispozitiv
Din această perspectivă, se constată că problema de drept supusă dezbaterii a fost generată de interpretarea și aplicarea diferite pe care instanțele judecătorești le-au făcut în privința unei reglementări legale [art. 40 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 158/2005, în forma în vigoare în perioada anilor 2010-2014], ce s-a dovedit a fi insuficient de clară și precisă, generând în acest fel o practică neunitară.
Textul în documentul-sursă ↗par. 47, 53, 59 și 62-64; dispozitiv
Chiar dacă legea veche este încă aplicabilă raporturilor juridice născute sub imperiul acesteia, modificarea intervenită nu poate fi ignorată.
Textul în documentul-sursă ↗par. 47, 53, 59 și 62-64; dispozitiv
Prin urmare, câtă vreme problema de drept a fost dedusă judecății instanțelor naționale și s-a conturat o jurisprudență în această materie, elementul de noutate s-a pierdut, nefiind întrunită această condiție de admisibilitate.
Textul în documentul-sursă ↗
Informațiile nu constituie consultanță juridică.