PROBLEMA JURIDICĂ
Dacă termenul general de prescripție din art. 47 alin. (2) al Legii nr. 76/2002 este cel civil de 3 ani sau un termen fiscal de 5 ani și cum se delimitează emiterea titlului de executarea sa.
Faptele relevante
Agenția pentru ocuparea forței de muncă a emis o decizie de recuperare a unei prime de instalare, după revenirea beneficiarei la vechiul domiciliu. Beneficiara a contestat decizia, invocând prescripția. Tribunalul a anulat actul, iar agenția a declarat apel. Instanța de apel a cerut lămurirea termenului din art. 47 alin. (2). Speța privea o primă de instalare, nu o reintegrare după concediere.
Soluția
ÎCCJ a stabilit că termenul general de prescripție legal din art. 47 alin. (2) al Legii nr. 76/2002 este de 3 ani, potrivit art. 3 alin. (1) din Decretul nr. 167/1958, respectiv art. 2.517 din Codul civil. Dispozitivul precizează caracterul obligatoriu al dezlegării.
Motivarea, pe scurt
În secțiunea 9, Curtea califică atacarea deciziei care constituie titlu executoriu nejudiciar, în lipsa unei căi speciale de desființare, ca pe o contestație la executare. Distinge litigiile despre stabilirea și plata indemnizației de contestația privind titlul de recuperare. Pentru prescripție, emiterea deciziei reprezintă exercitarea dreptului de recuperare și trebuie făcută în termenul general de 3 ani. Trimiterea Ordinului nr. 279/2004 la procedura fiscală privea etapa ulterioară de executare, fără să schimbe termenul de emitere în unul fiscal. Curtea explică și de ce eroarea de competență a primei instanțe din speță nu mai putea fi invocată la acel stadiu procesual; această împrejurare nu schimbă calificarea cererii.
Ce putem învăța și ce limite are
Susține distincția esențială dintre constituirea debitului, executarea fiscală și termenul beneficiarului de contestare; evită aplicarea nediferențiată a competenței tribunalului sau a termenului administrativ fiscal pentru orice decizie AJOFM.
Dispozitivul dezleagă prescripția art. 47 alin. (2); considerentele procedurale sunt folosite cu delimitarea obiectului și a legislației actuale.
Faptele privind prima de instalare și revenirea la domiciliu nu sunt imputate beneficiarului de șomaj reintegrat.
Nu stabilește accesoriile datorate după reintegrare și nu soluționează o acțiune în despăgubiri împotriva angajatorului.
Nu este certificată finalitatea soluției individuale a instanței de trimitere.
Ghiduri asociate
Textul hotărârii
Hotărârea poate fi consultată la sursa publică indicată. Fișa de pe această pagină rezumă problema juridică și nu înlocuiește textul hotărârii.
Texte citate în ghiduri 4 EXTRASE
Extrasele exacte din hotărâre la care trimit ghidurile.
dispozitiv, dezlegarea admisă și caracterul obligatoriu
Stabileşte că "termenul general de prescripţie legal" din cuprinsul art. 47 alin. (2) din Legea nr. 76/2002 este termenul de 3 ani prevăzut de art. 3 alin. (1) din Decretul nr. 167/1958 privitor la prescripţia extinctivă, respectiv art. 2.517 din Codul civil. Obligatorie, potrivit dispoziţiilor art. 521 alin. (3) din Codul de procedură civilă.
Textul în documentul-sursă ↗secțiunea 2, al doilea paragraf
Prin decizia contestată, i s-a imputat reclamantei suma de 3.500 lei, reprezentând primă de instalare ce i-a fost acordată acesteia în luna iunie 2010, în temeiul art. 75 din Legea nr. 76/2002, cu modificările şi completările ulterioare.
Textul în documentul-sursă ↗secțiunea 9, paragraful care începe „În consecinţă, cererea formulată în cauză”
În consecinţă, cererea formulată în cauză reprezintă o contestaţie împotriva unei decizii care constituie titlu executoriu, altul decât o hotărâre judecătorească, aşadar, o contestaţie la executare în temeiul art. 712 alin. 2 din Codul de procedură civilă
Textul în documentul-sursă ↗secțiunea 9, ultimul paragraf înaintea formulei „Pentru aceste considerente”
În consecinţă, ordinul invocat a fost emis pentru aprobarea procedurii privind activitatea de control, de îndeplinire a măsurilor asigurătorii, precum şi de efectuare a executării silite a debitelor rezultate din nerespectarea prevederilor Legii nr. 76/2002, cu modificările şi completările ulterioare, fără a conţine dispoziţii care să pună problema unui conflict între art. 47 alin. (1) şi (2) din lege (care reglementează modalitatea de constituire a titlului executoriu, precum şi termenul de prescripţie în care acesta se emite) şi dispoziţii din Codul de procedură fiscală, doar executarea silită a titlului executoriu emis în baza art. 47 alin. (1) din Legea nr. 76/2002, cu modificările şi completările ulterioare, urmând a fi realizată potrivit procedurii din Codul de procedură fiscală, nu şi emiterea acestuia.
Textul în documentul-sursă ↗
Informațiile nu constituie consultanță juridică.