PROBLEMA JURIDICĂ
Întinderea art. 88 la angajații publici și condițiile normelor naționale mai detaliate privind datele în muncă.
Faptele relevante
În 2020, cadrul școlar din Hessen a permis difuzarea cursurilor prin videoconferință; consimțământul elevilor/părinților era prevăzut, cel al profesorilor nu. Comitetul personalului didactic a contestat sistemul. (par. 14–15)
Soluția
O normă națională nu este „mai detaliată” în sensul art. 88 alin. (1) dacă nu respectă alin. (2). Norma incompatibilă trebuie lăsată neaplicată, exceptând cazul în care constituie un temei conform art. 6 alin. (3). (dispozitiv, pct. 1–2)
Motivarea, pe scurt
Raporturile de serviciu public nu sunt excluse prin calificarea lor. Normele speciale trebuie să aducă garanții corespunzătoare și specifice, cu atenție la demnitate, transparență și monitorizare. Instanța națională evaluează conformitatea propriei legi. (par. 45, 74, 80–89)
Ce putem învăța și ce limite are
Delimitează protecția datelor în sectorul public și necesitatea garanțiilor efective.
Hotărârea nu autorizează orice monitorizare fără consimțământ.
Nu soluționează cazul polițiștilor români și nu confirmă rezultatul național ulterior.
Ghiduri asociate
Textul hotărârii
Hotărârea poate fi consultată la sursa publică indicată. Fișa de pe această pagină rezumă problema juridică și nu înlocuiește textul hotărârii.
Texte citate în ghiduri 2 EXTRASE
Extrasele exacte din hotărâre la care trimit ghidurile.
par. 45
Astfel, domeniul de aplicare al articolului 88 alineatul (1) din RGPD nu poate fi determinat în funcție de natura legăturii juridice dintre angajat și angajator. Așadar, este lipsit de relevanță aspectul dacă persoana în cauză este angajată în calitate de lucrător sau de funcționar sau dacă raportul său de muncă intră sub incidența dreptului public sau a dreptului privat, aceste calificări juridice fiind de altfel variabile în funcție de legislațiile naționale și neputând, prin urmare, să furnizeze un criteriu adecvat pentru o interpretare uniformă și autonomă a acestei dispoziții (a se vedea prin analogie Hotărârea din 12 februarie 1974, Sotgiu, 152/73, EU:C:1974:13, punctul 5, și Hotărârea din 3 iunie 1986, Comisia/Franța, 307/84, EU:C:1986:222, punctul 11).
Textul în documentul-sursă ↗par. 74
În consecință, pentru a putea fi calificată drept „normă mai detaliată” în sensul alineatului (1) al articolului 88 din RGPD, o normă de drept trebuie să îndeplinească condițiile prevăzute la alineatul (2) al articolului menționat. Dincolo de a avea un conținut normativ propriu domeniului reglementat și distinct de normele generale ale regulamentului amintit, aceste norme mai detaliate trebuie să vizeze protecția drepturilor și a libertăților angajaților cu privire la prelucrarea datelor lor cu caracter personal în contextul ocupării unui loc de muncă și să cuprindă măsuri corespunzătoare și specifice pentru garantarea demnității umane, a intereselor legitime și a drepturilor fundamentale ale persoanelor vizate. O atenție specială trebuie acordată transparenței prelucrării transferului de date cu caracter personal în cadrul unui grup de întreprinderi sau al unui grup de întreprinderi implicate într‑o activitate economică comună și sistemelor de monitorizare la locul de muncă.
Textul în documentul-sursă ↗
Informațiile nu constituie consultanță juridică.