PROBLEMA JURIDICĂ
O pauză în care lucrătorul trebuie să poată pleca în intervenție în două minute constituie timp de lucru, și cum se apreciază constrângerile reale asupra folosirii libere a acelei perioade?
Faptele relevante
Litigiul privea un pompier de întreprindere din Republica Cehă, cu două pauze zilnice de câte 30 de minute. În condițiile descrise de instanța de trimitere, salariatul trebuia să poată pleca în intervenție în două minute și să poarte o stație de emisie-recepție când mergea la cantină. Angajatorul lua în calcul pauzele numai dacă erau întrerupte de o intervenție; pauzele neîntrerupte nu erau remunerate.
Soluția
O asemenea pauză reprezintă timp de lucru dacă, din aprecierea globală a tuturor circumstanțelor relevante, rezultă că restricțiile afectează în mod obiectiv și foarte semnificativ posibilitatea lucrătorului de a-și gestiona liber timpul nesolicitat profesional și de a-l dedica intereselor sale. Instanța națională care a sesizat Curtea trebuie să respecte interpretarea dreptului Uniunii dată de aceasta.
Motivarea, pe scurt
Analiza se concentrează asupra efectului real al obligațiilor impuse lucrătorului, nu numai asupra numărului de intervenții. Faptul că intervențiile sunt rare nu transformă automat perioada în repaus dacă timpul foarte scurt de reacție restrânge obiectiv și foarte semnificativ folosirea liberă a timpului. Aprecierea este globală și se face pentru circumstanțele postului concret. Curtea distinge expres această calificare, relevantă protecției timpului de muncă și repaus, de remunerarea serviciului de gardă, care ține de dreptul național.
Ce putem învăța și ce limite are
Oferă criterii pentru perioada numită pauză în care operatorul trebuie să rămână disponibil pentru reluarea imediată a apelurilor. Aplicarea la un call-center este o comparație a constrângerilor reale, nu identitatea situației cu serviciul unui pompier.
Hotărârea nu privește vizitele la toaletă și nu stabilește un număr de minute plătite pentru acestea. Domeniul concret este pauza cu obligație de intervenție.
Ghiduri asociate
Textul hotărârii
Hotărârea poate fi consultată la sursa publică indicată. Fișa de pe această pagină rezumă problema juridică și nu înlocuiește textul hotărârii.
Texte citate în ghiduri 6 EXTRASE
Extrasele exacte din hotărâre la care trimit ghidurile.
dispozitiv pct. 1
1) Articolul 2 din Directiva 2003/88/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 4 noiembrie 2003 privind anumite aspecte ale organizării timpului de lucru trebuie interpretat în sensul că reprezintă „timp de lucru”, în sensul acestei dispoziții, timpul de pauză acordat unui lucrător în cadrul timpului său de lucru zilnic, în cursul căruia acesta trebuie să fie în măsură să plece în intervenție într‑un interval de două minute în caz de nevoie, dacă rezultă dintr‑o apreciere globală a tuturor circumstanțelor relevante că constrângerile impuse respectivului lucrător în cursul timpului de pauză menționat sunt de așa natură încât afectează în mod obiectiv și foarte semnificativ posibilitatea acestuia din urmă de a gestiona în mod liber timpul în care serviciile sale profesionale nu sunt solicitate și de a dedica acest timp propriilor interese.
Textul în documentul-sursă ↗par. 11–14
11 Din luna noiembrie 2005 până în luna decembrie 2008, XR a exercitat profesia de pompier de întreprindere în cadrul DPP. 12 XR își desfășura munca în schimburi în echipe succesive, care includeau un schimb de zi, care acoperea intervalul orar cuprins între 6:45 și 19:00, și un schimb de noapte, care acoperea intervalul orar cuprins între 18:45 și 7:00. Programul său de lucru zilnic cuprindea două pauze destinate mesei și repausului, fiecare având o durată de 30 de minute. 13 Între orele 6:30 și 13:30, XR putea să meargă la cantina unității, aflată la 200 de metri de postul său de lucru, cu condiția să aibă asupra sa o stație de emisie‑recepție prin care să fie avertizat, în caz de nevoie, că vehiculul de intervenție îl așteaptă, într‑un interval de două minute, în fața cantinei unității. În plus, în depozitul în care XR își desfășura activitatea exista un spațiu care permitea prepararea mesei în afara orelor în care era deschisă cantina unității. 14 Timpul de pauză nu era luat în considerare la calcularea timpului de lucru al lui XR decât în măsura în care era întrerupt de o plecare în intervenție. În consecință, timpul de pauză neîntrerupt nu era remunerat.
Textul în documentul-sursă ↗par. 15 / primele două propoziții
XR a contestat acest mod de calculare a remunerației sale. Considerând că timpul de pauză, chiar și neîntrerupt, constituie timp de lucru, el a solicitat suma de 95335 CZK, majorată cu dobânzi de întârziere, cu titlu de remunerație care, în opinia sa, îi era datorată având în vedere cele două pauze zilnice care nu fuseseră luate în considerare la calcularea remunerației sale pentru perioada în discuție în litigiul principal.
Textul în documentul-sursă ↗par. 40 / prima frază, înaintea trimiterii bibliografice
În al doilea rând, în ceea ce privește faptul că întreruperile timpului de pauză ar fi ocazionale și imprevizibile, Curtea a statuat deja că împrejurarea că, în medie, lucrătorul nu este decât rareori chemat să intervină în perioadele sale de gardă nu poate conduce la considerarea acestora din urmă drept „perioade de repaus”, în sensul articolului 2 punctul 2 din Directiva 2003/88, atunci când impactul intervalului de timp impus lucrătorului pentru a‑și relua activitățile profesionale este de așa natură încât este suficient pentru a‑i restrânge, în mod obiectiv și foarte semnificativ, posibilitatea de a gestiona în mod liber, în aceste perioade, timpul în care serviciile sale profesionale nu sunt solicitate
Textul în documentul-sursă ↗par. 42
În sfârșit, trebuie amintit, având în vedere jurisprudența citată la punctul 23 din prezenta hotărâre, că modul de remunerare a lucrătorilor pentru perioadele de gardă nu intră sub incidența Directivei 2003/88, ci a dispozițiilor relevante din dreptul național.
Textul în documentul-sursă ↗par. 46
În această privință, instanța națională care a exercitat posibilitatea conferită acesteia prin articolul 267 al doilea paragraf TFUE este obligată, în vederea soluționării litigiului principal, să respecte interpretarea dispozițiilor în cauză dată de Curte și, dacă este cazul, trebuie să înlăture aprecierile instanței superioare în situația în care, având în vedere interpretarea menționată, consideră că acestea nu sunt conforme cu dreptul Uniunii
Textul în documentul-sursă ↗
Informațiile nu constituie consultanță juridică.